Acţiune în contencios administrativ. Lipsa dreptului vătămat sau a interesului legitim personal în promovarea acţiunii
| Comentarii |
|
Este nefondată pe prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 acţiunea în contencios administrativ care nu se întemeiază pe dovada unui drept vătămat sau a interesului personal, printr-un act administrativ.
Secţia contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 5319 din 6 decembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 1688 din 28 mai 2012, pronunțată în dosarul nr. 112/30/2012, Tribunalul Timiș a respins acțiunea precizată de către reclamanta societate comercială în contradictoriu cu pârâții societate comercială și Consiliul Local al Comunei Lovrin, județul Timiș, obligând reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei.
în cauză a declarat recurs reclamanta și prin decizia civilă nr. 5319 din 6 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. 112/30/2012 Curtea de Apel Timișoara l-a respins ca nefundat conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ.
Curtea da stabilit că motivarea primei instanțe este temeinică în soluționarea excepției privind lipsa interesului reclamantei în soluționarea cererii de anulare a contractelor de concesiune și de închiriere atribuite pârâtei societate comercială.
Afirmațiile potrivit cărora atribuirea celor două contracte în baza unei licitații anulate a dat naștere unui interes personal pentru promovarea acțiunii în anulare nu pot fi reținute, datorită faptului că, astfel cum s-a reținut în hotărârea atacată, art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul nu permite promovarea acțiunilor în contencios administrativ pentru apărarea unui interes legitim public, decât în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. în alți termeni, atâta vreme cât reclamanta nu dovedește interesul său personal, privat pentru promovarea acțiunii, nu i se poate recunoaște dreptul de a contesta legalitatea unor acte administrative.
Or, astfel cum corect a reținut instanța de fond, acest interes personal nu poate fi decelat în speță, atâta vreme cât reclamanta nu a contestat în condițiile impuse de pct. 6 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 68/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 54/2006, respectiv de documentația de atribuire a contractului de concesiune, cuprinsă în anexa nr. 2 la HCL Lovrin nr. 38/11.08.2011, procesul-verbal nr. 3331/13.09.2011, prin care s-a dispus respingerea ofertei reclamantei în prima etapă a licitației, cea de deschidere a plicurilor exterioare.
în mod corect instanța de fond a constatat că omisiunea reclamantei de a contesta acest act prin procedură în termenul stabilit în documentația de atribuire conferă acesteia caracter definitiv, excluzând posibilitatea reclamantei de a contesta acte ulterioare celui de excludere din procedură pe motiv de prezentare a unei oferte nevalabile (întrucât nu s-a prezentat scrisoare de garanție bancară sau un document din care să rezulte că dispune de sumele necesare constituirii garanției bancare și nici un act din care să reiasă că firma desfășoară activitate în domeniul producerii de energie electrică cu panouri fotovoltaice).
în alți termeni, în condițiile în care reclamanta numai poate contesta în fața instanței excluderea sa din procedură, în prima etapă a acesteia, întrucât nu a înțeles să uzeze de posibilitatea de a contesta în fața autorității contractante actul de excludere, aceasta nu poate justifica interesul pentru a contesta acte ulterioare, întrucât eventuala anulare a acestora din urmă nu i-ar putea produce vreun folos practic, aceasta rămânând în continuare exclusă din procedură și, deci, în imposibilitate de a i se atribui contractele de concesiune și de închiriere.
Este corect a se concluziona că reclamanta nu justifică un interes personal privat pentru promovarea acțiunii în anularea celor două contracte, admiterea acestei excepții făcând de prisos analizarea susținerilor sale, referitoare la nelegalitatea măsurii de atribuire a contractelor către pârâtă, după anularea inițială a licitației, aceste aspecte vizând fondul acțiunii în anulare, ce nu mai poate fi cercetat, conform art. 137 alin. (1) C.proc.civ.
Nu se poate considera nici că instanța de fond ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății (procesul-verbal nr. 3331/13.09.2011), în condițiile în care reclamanta nu contestă că prin dispozițiile acestui act juridic s-ar fi dispus respingerea ofertei sale ca nevalabilă, pentru lipsa garanției bancare ori a altui document din care să rezulte că dispune de sumele necesare constituirii garanției bancare și nici un act din care să reiasă că firma desfășoară activitate în domeniul producerii de energie electrică cu panouri fotovoltaice. Așadar, în mod corect instanța de fond a conchis că actul menționat produce efectul juridic de înlăturare a reclamantei din procedura de atribuire a contractelor în etapa de deschidere a plicurilor exterioare, respectiv de înlăturare a acesteia de la cea de-a doua etapă a licitației, în cadrul căreia s-au evaluat cele trei oferte rămase în procedură, între care și cea depusă de pârâtă.
Urmează a se înlătura și motivul de recurs invocat de reclamantă cu trimitere la dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., potrivit căruia instanța de fond ar fi dat o greșită interpretare dispozițiilor O.U.G. nr. 54/2006, în considerarea faptului că aceasta nu mai era îndreptățită să analizeze prevederile art. 25 alin. (2) din ordonanță, de care se prevalează recurenta, atâta timp cât a dat eficiență excepției privind lipsa interesului în soluționarea acțiunii, fiind astfel exclusă posibilitatea de analizare a susținerilor referitoare la nelegalitatea actului de atribuire a contractelor de concesiune și de închiriere în absența unui număr minim de trei oferte valabile.
| ← Militar încadrat conform Legii nr. 80/1995. Trecere în... | Interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, caz de... → |
|---|
