Interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, caz de modificare a hotărârii conform art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
| Comentarii |
|
Contestaţie formulată împotriva Raportului de inspecţie fiscală Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală şi a Deciziei privind soluţionarea contestaţiei înregistrate la direcţia fiscală. Act administrativ fiscal. Operaţiuni cu un contribuabil inactiv. Obligaţii fiscale suplimentare stabilite prin raportul de inspecţie fiscală cu titlu de impozit pe profit şi TVA
Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 5905 din 14 noiembrie 2012
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 10952/196/2011, instanța a fost investită cu soluționarea contestației formulate de contestatoarea SC I. SRL B împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. …, Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. … și a Deciziei nr. … privind soluționarea contestației înregistrate la DGFP sub nr. ...
în motivarea acțiunii s-a precizat că în mod greșit organul de control a stabilit că suma de 269.059 lei reprezentând baza de impozitare aferentă achizițiilor efectuate în baza a 7 facturi emise de SC C. SRL reprezintă o cheltuială nedeductibilă fiscal întrucât aceste facturi provin de la un contribuabil declarat inactiv, astfel că organele de inspecție fiscală au stabilit pentru perioada supusă verificării un impozit pe profit suplimentar în sumă totală de 42.142 lei.
De asemenea, organul de control a stabilit că societatea a majorat nejustificat T.V.A. deductibilă cu suma de 145.742 lei, exercitându-și în mod eronat dreptul de deducere a TVA, în sumă de 145.742 lei în baza a nouă facturi emise de SC C. SRL, contribuabil declarat inactiv începând cu data de 7.10.2010.
S-a menționat că relațiile contractuale dintre reclamantă și SC C. SRL datează din luna iulie 2010, contractele de vânzare cumpărare nr. 3-7 fiind încheiate în perioada 1.08.2010-10.09.2010, iar tranzacțiile încheiate cu SC C. SRL au fost efectuate înainte de data la care acest contribuabil a fost declarat inactiv. Astfel s-a precizat că tranzacțiile au fost încheiate cu un contribuabil activ, care anterior datei de 7.10.2010, avea dreptul să efectueze asemenea operațiuni și să emită facturi aferente acestora.
în mod greșit organul de control a arătat că facturile fiscale nu fac dovada tranzacției și a provenienței mărfurilor, facturile fiscale fiind întocmite în conformitate cu prevederile art. 155 Cod fiscal, tranzacțiile fiind reale și legale ținând cont de faptul că au fost efectuate înainte ca acest contribuabil să fie declarat inactiv.
Mărfurile au fost achiziționate de la SC Com SRL și ulterior livrate către SC R.A SRL și către SC SRL B.
Contestatoarea a precizat că nu a existat nici o notificare către SC C. SRL, administratorul acestei societăți neavând cunoștință de faptul că societatea ar putea deveni inactivă, fiind declarată inactivă cu încălcarea „Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi”.
De asemenea, s-a arătat că au fost făcute toate demersurile pentru verificarea SC C. SRL la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare susmenționate, solicitând de la aceasta Certificatul de înregistrare fiscală în scop de TVA iar la acea dată nu figura nici la O.N.R.C., nici la ANAF- DGFP B. și nu apărea nici pe site-ul MF ca societate inactivă.
Contestatoarea a precizat că în luna octombrie 2010 și în luna ianuarie 2011 administratorul SC C. SRL a prezentat documente acceptate și înregistrate la ANAF-DGFP B. - A.F.P. a Municipiului B., respectiv deconturi de TVA și Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat înregistrată cu nr. 383.235/20.10.2010.
Astfel SC I. SRL a fost în eroare de fapt cu privire la statutul acestei societăți la data emiterii facturilor menționate, având convingerea că SC C. SRL era o societate activă la acel moment, având aceste declarații acceptate și înregistrate la ANAF - DGFP B.
Faptul că toate tranzacțiile au fost efectuate înainte de declararea ca inactivă a SC C. SRL precum și faptul că acestea sunt reale și legale având la bază numai documente legale (contracte de vânzare-cumpărare și facturi fiscale), iar plățile au fost efectuate numai prin bancă cu ordine de plată, a fost invocat ca un argument suplimentar în ceea ce privește nelegalitatea și netemeinicia actelor administrative contestate.
Având în vedere buna credință a ambelor societăți, care nu au luat la cunoștință de declararea ca inactiv a contribuabilului SC C. SRL precum și faptul că prin înregistrarea corectă a tranzacțiilor în evidențele contabile nu s-a adus nici un prejudiciu bugetului de stat, s-a solicitat admiterea contestației și anularea Raportului de inspecție fiscală nr. …, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. … și a Deciziei nr. … privind soluționarea contestației formulate de SC E.I. SRL înregistrată la DGFP B. sub nr. ….
Prin sentința civilă nr. 6507/21.09.2011 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 10952/196/2011 s-a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Brăila - Secția Comercială și de contencios administrativ, reținându-se incidența dispozițiilor art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 22.02.2012, intimata D.G.F.P. a Județului B. a solicitat respingerea ca nefondată a contestației, reținându-se că au fost reiterate motivele invocate în contestația administrativă, iar Decizia emisă nr. … a fost apreciată ca legală și temeinică.
Referitor la impozitul pe profit s-a precizat că după verificarea prin sondaj a documentelor primare justificative, referitor la cheltuielile nedeductibile fiscal la a calculul profitului impozabil aferent perioadei 1.10.2010-31.12.2010, s-au constatat neconcordanțe între achizițiile declarate de SC I. SRL B. și furnizorul SC C. SRL.
în aceste condiții, cu respectarea cadrului legal aplicabil și a procedurilor de efectuare a controlului, au fost analizate actele și documentele contabile puse la dispoziție de contestatoare, declarațiile fiscale, precum și baza de date a MFP, constatându-se că unul din contribuabilii cu care contestatoarea a efectuat tranzacții comerciale, fusese declarat inactiv și în aceste condiții, nu avea dreptul să emită facturi fiscale.
S-a constatat că în trimestrul IV 2010, contestatoarea a înregistrat eronat în conturile de cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, un număr de 7 facturi corespunzătoare achizițiilor de bunuri și servicii de la contribuabilul SC C. SRL B., declarat inactiv începând cu data de 7.10.2010, diminuându-se în acest fel profitul impozabil cu suma de 269.008 lei.
S-a arătat că această cheltuială nu este deductibilă fiscal la calculul impozitului pe profit și, ca urmare, organul de inspecție fiscală a stabilit în sarcina contestatoarei un impozit pe profit suplimentar de 42.142 lei și dobânzi de întârziere aferente în sumă de 1.416 lei.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată, în raportul de inspecție fiscală s-a reținut faptul că, pentru perioada vizată, s-au constatat deficiențe de natură să modifice baza impozabilă a TVA deductibilă cu suma de 607.258 lei, în sensul majorării nejustificate a TVA deductibilă cu suma de 145.742 lei.
în vederea stabilirii situației reale de fapt, organul de inspecție fiscală a verificat actele contabile puse la dispoziție de contestatoare și a efectuat o analiză comparativă între jurnalele de cumpărări, fișa contului 401-analitic SC C. SRL B. și datele furnizate de Biroul Județean de informații fiscale din cadrul DGFP B.
S-au constatat neconcordanțe între declarațiile privind livrările/achizițiile pe semestrul II 2010 efectuate între cele două societăți comerciale, în sensul că furnizorul SC C. SRL Brăila nu a declarat livrările efectuate către contestatoare iar, în perioada în care era declarat inactiv a emis un număr de 9 facturi fiscale, pe care contestatoarea le-a înregistrat eronat în contabilitate și în baza cărora și-a exercitata eronat dreptul de deducere a TVA pentru suma de 145.742 lei.
în urma acestor constatări organul de inspecție fiscală a stabilit în sarcina contestatoarei TVA suplimentară în sumă de 145.742 lei și accesorii aferente TVA în sumă de 13.494 lei.
Față de dispozițiile art. 21(4) lit. f) și r) din Legea nr. 571/2003 și ale art. 3 din Ordinul Președintelui ANAF nr. 575/2006 și ale Legii nr. 82/1991, s-a reținut la emiterea actelor contestate că un contribuabil declarat inactiv nu mai are dreptul de a emite facturi fiscale, iar în cazul în care acesta nu respectă interdicția, documentele fiscale emise nu produc efecte juridice.
Pe cale de consecință, nici o factură fiscală emisă de SC C. SRL în perioada în care era declarată inactivă, nu poate constitui document justificativ prin care să se facă dovada operațiunii contabile sau a intrării în gestiune, în sensul dispozițiilor precizate și nu conferă dreptul contestatoarei de a înregistra în evidența contabilă aceste cheltuieli ca fiind deductibile fiscal, așa cum greșit a procedat contestatoarea.
Ca urmare, intimata a susținut că în mod corect și legal, organul de inspecție fiscală din cadrul Activității de Inspecție Fiscală nu a luat în considerare tranzacțiile efectuate de contestatoare cu contribuabilii inactivi, procedând la încadrarea ca și cheltuială nedeductibilă fiscal a sumelor înscrise în facturile fiscale emise de aceștia.
Au fost depuse de contestatoare înscrisuri, în cadrul dosarului înregistrat la Judecătoria Brăila, filele 8-69.
Prin sentința nr. 1107/2012 a Tribunalului Brăila a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 240/19.07.2011 emisă de DGFP B s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea SC SRL B, în contradictoriu cu DGFP a Județului Brăila - Activitatea de Inspecție Fiscală împotriva debitelor din Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. … în sumă totală de 202.794 lei, respectiv: - 42142 lei, impozit pe profit calculat suplimentar de plată; - 1.416 lei, accesorii aferente impozitului pe profit calculat suplimentar de plată; - 145.742 lei, taxă pe valoarea adăugată calculată suplimentar de plată și 13.494 lei, accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată calculată suplimentar de plată.
în fapt s-a reținut că în perioada 1.10.2010 - 31.12.2010 SC I. SRL a înregistrat în contabilitate, în conturile de cheltuieli în urma operațiunii de aprovizionare cu cereale de la SC C. SRL B., un număr de șapte facturi fiscale în valoare totală de 269.059,12 lei, respectiv factura nr. 00020/24.10.2010 în valoare fără TVA de 24.506,87 lei; factura nr. 00021/25.10.2010 în valoare fără TVA de 36.645 lei, factura nr. 00022/25.10.2010 în valoare fără TVA de 16.247,60 lei, factura nr. 00023/30.10.2010 în valoare fără TVA de 36.789,85 lei, factura nr. 00024/01.11.2010 în valoare fără TVA de 70.142 lei, factura nr. 00025/02.11.2010 în valoare fără TVA de 58.924,80 și factura nr. 00026/08.11.2010 în valoare fără TVA de 25.803 lei.
S-a mai reținut că furnizorul SC C. SRL a fost declarat contribuabil inactiv începând cu data de 7.10.2010, conform Ordinului Președintelui ANAF nr. 819/2008.
Motivele de ordin subiectiv invocate în prezenta acțiune privind necunoașterea de către reclamantă și nici de SC C. SRL că aceasta a fost declarată contribuabil inactiv, s-a considerat că nu prezintă relevanță în cauză și nu au fost analizate.
Cert este că cele șapte facturi menționate anterior au fost emise după data de 7.10.2010, când SC C. SRL a fost declarat contribuabil inactiv, astfel încât în mod corect a fost considerată drept cheltuială nedeductibilă fiscal de către organele de inspecție fiscală suma de 269.059 lei, pentru trimestrul IV 2010, la calculul profitului impozabil.
Sunt incidente în acest sens dispozițiile art. 11 alin. (1)1 și alin. (1)2 coroborat cu art. 21 alin. (4) lit. r) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, reținute și în Decizia nr. 240/2011 emisă de DGFP B în soluționarea contestației administrative.
S-a precizat în susținerea acțiunii faptul că facturile fiscale au fost emise în mod legal, potrivit art. 155 Cod fiscal și că tranzacțiile efectuate sunt reale, însă aceste aspecte nu au fost contestate de organul fiscal.
Instanța a reținut că tranzacțiile evidențiate în cele șapte facturi fiscale au fost efectuate după declararea ca inactiv a contribuabilului SC C. SRL, nelegalitatea acestei proceduri față de prevederile Ordinului Președintelui ANAF nr. 819/2008 neputând fi invocată decât de contribuabilul vizat, nu de reclamantă în acest cadru procesual.
Cu privire la suma de 145.742 lei cu titlu de TVA stabilită suplimentar de plată și 13.494 lei-accesorii aferente, instanța a constatat că DGFP B. a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 145 alin. (1) și art. 146 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal la situația de fapt reținută de organele de inspecție fiscală.
Astfel, pentru perioada verificată, trimestrul IV 2010 - trimestrul I 2011, s-au constatat deficiențe care au determinat modificarea bazei de impunere privind TVA deductibilă, cu consecința diminuării acestuia cu suma de 145.741,56 lei, ce a fost dedusă de SC I. SRL în mod greșit dintr-un număr de 9 facturi emise de contribuabilul declarat inactiv SC C. SRL.
Au fost avute în vedere cele șapte facturi fiscale emise în anul 2010 menționate anterior precum și două facturi emise în anul 2011, respectiv FF nr. … și FF nr. ....
S-a apreciat în mod întemeiat că potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991 societatea declarată inactivă și neplătitoare de TVA nu avea dreptul de a utiliza facturi fiscale și nici de a înscrie TVA pentru livrările de bunuri efectuate, astfel încât facturile fiscale emise nu îndeplineau condiția de document justificativ și nu puteau sta la baza înregistrărilor SC I. SRL pentru deducerea TVA.
Și, în final, s-a mai reținut că accesoriile aferente sumelor stabilite suplimentar de plată cu titlu de impozit pe profit și taxa pe valoarea adăugată, au fost legal calculate, în temeiul art. 119 alin. (1)-120 alin. (1) și (2) Cod procedură fiscală.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC I. SRL, criticând-o sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale.
în motivarea recursului a arătat în esență că relațiile contractuale dintre reclamantă și SC C. SRL datează din luna iulie 2010, contractele de vânzare-cumpărare în vederea achiziționării de cereale fiind încheiate în perioada 1.08.2010-10.09.2010. Mărfurile au fost achiziționate de la SC C. SRL, plătite de reclamantă prin ordinele de plată aflate la dosar și ulterior livrate către alte societăți.
Reclamanta a făcut toate demersurile pentru verificarea SC C. SRL la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare susmenționate, solicitând de la aceasta Certificatul de înregistrare fiscală în scop de TVA, iar la acea dată nu figura nici la Oficiul Național al Registrului Comerțului, nici la ANAF- DGFP B și nu apărea nici pe site-ul MF ca societate inactivă.
Totodată, în luna octombrie 2010 și în luna ianuarie 2011, administratorul SC C. SRL a prezentat documente acceptate și înregistrate la ANAF-DGFP B.- AFP a Municipiului B, respectiv deconturi de TVA (perioadă de raportare iulie-septembrie 2010 și octombrie-decembrie 2010), înregistrate sub nr. … și nr. … și Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat (perioadă de raportare iulie-septembrie 2010) înregistrată cu nr. ….
Astfel SC I. SRL a fost în eroare de fapt cu privire la statutul acestei societăți la data emiterii facturilor menționate, având convingerea că SC C. SRL era o societate activă la acel moment, având aceste declarații acceptate și înregistrate la ANAF-DGFP B.
Având în vedere buna credință a ambelor societăți, care nu au luat la cunoștință de declararea ca inactiv a contribuabilului SC C. SRL, faptul că toate tranzacțiile au fost efectuate înainte de declararea ca inactivă a SC C. SRL, precum și faptul că acestea sunt reale și legale având la bază numai documente legale (contracte de vânzare-cumpărare și facturi fiscale), iar plățile au fost efectuate numai prin bancă cu ordine de plată, se impune admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii contestației.
Legal citată, intimata pârâtă nu a depus la dosar întâmpinare.
Prin decizia nr. 5905/14.11.2012, Curtea de Apel a admis recursul declarat de reclamanta SC I. SRL împotriva sentinței nr. 1107 din 26.03.2012, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 10952/196/2011 în contradictoriu cu intimata ANAF- DGFP B, având ca obiect, contestație act administrativ fiscal, pe care a modificat-o în tot și, în rejudecare:
A admis acțiunea formulată de reclamanta SC I SRL în contradictoriu cu intimata ANAF- DGFP B, având ca obiect, contestație act administrativ.
A anulat Raportul de inspecție fiscală nr …., decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr… și decizia nr… de soluționarea contestației, emise de pârâtă și a exonerat reclamanta de plata obligațiilor fiscale suplimentare stabilite în sarcina sa.
Instanța de recurs a apreciat că soluția primei instanțe este rezultatul unei interpretări și aplicări eronate a dispozițiilor legale.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 571/2003, alin. (1) , „la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției”.
Iar potrivit alin. (1)2 „ … nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui ANAF, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin al președintelui ANAF. Ordinul și lista contribuabililor declarați inactivi se comunică contribuabililor cărora le sunt destinate și persoanelor interesate, prin afișarea pe pagina de internet a ANAF”.
Totodată, conform art. 24 alin.(1) din același act normativ „pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare”.
Iar la alin. (4) se prevede: „Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: r) cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului președintelui ANAF”.
Din documentele existente la dosarul cauzei rezultă că în perioada 01.10.2010-31.12.2010, reclamanta a înregistrat în contabilitatea proprie, în conturile de cheltuieli, urmare a operațiunii de aprovizionare cu cereale de la SC C. SRL, un număr de șapte facturi fiscale în valoare totală de 269.059,12 lei, respectiv factura nr… în valoare fără TVA de 24.506,87 lei; factura nr. … în valoare fără TVA de 36.645 lei, factura nr. … în valoare fără TVA de 16.247,60lei, factura nr. … în valoare fără TVA de 36.789,85 lei, factura nr. … în valoare fără TVA de 70.142 lei, factura nr. … în valoare fără TVA de 58.924,80 și factura nr. … în valoare fără TVA de 25.803 lei.
Relațiile contractuale dintre reclamantă și SC C. SRL datează din luna iulie 2010, contractele de vânzare-cumpărare în vederea achiziționării de cereale fiind încheiate în perioada 01.08.2010-10.09.2010. Mărfurile au fost achiziționate de la SC C. SRL, plătite de reclamantă prin ordinele de plată aflate la dosar și ulterior livrate către alte societăți, ceea ce demonstrează realitatea tranzacțiilor efectuate, scopul economic al acestora.
Pe de altă parte, SC C. SRL a prezentat documente acceptate și înregistrate la ANAF-DGFP B. - ANAF B, respectiv deconturi de TVA (perioadă de raportare iulie-septembrie 2010 și octombrie-decembrie 2010), înregistrate sub nr. 22151/20.10.2010 și nr. 22151/20.01.2011 și Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat (perioadă de raportare iulie-septembrie 2010) înregistrată cu nr. 383.235/20.10.2010.
Or, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate anterior, rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: sunt considerate nedeductibile cheltuielile care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv; certificatul de înregistrare fiscală al acestui contribuabil inactiv să fi fost suspendat în baza ordinului președintelui ANAF. Această a doua condiție nu este îndeplinită în speță.
Nefăcându-se dovada că certificatul de înregistrare fiscală al SC C. SRL a fost suspendat, mai mult organele fiscale acceptând să înregistreze deconturi de TVA și Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru perioadă anterioară și ulterioară declarării ca inactiv a acestui contribuabil, apare o situație paradoxală: pe de o parte se refuză deducerea unor cheltuieli pe motiv că acel contribuabil a fost declarat inactiv, pe de altă parte se acceptă plata TVA și a celorlalte obligații la bugetul de stat a acelui contribuabil inactiv.
Totodată, potrivit art. 145 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, „dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei”.
Iar potrivit art. 146 alin. (1) lit. a), „pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155.
Din documentele existente la dosarul cauzei rezultă că, referitor la taxa pe valoarea adăugată, în raportul de inspecție fiscală s-a reținut faptul că, pentru perioada vizată, s-au constatat deficiențe de natură să modifice baza impozabilă a TVA deductibilă cu suma de 607.258 lei, în sensul majorării nejustificate a TVA deductibilă cu suma de 145.742 lei.
Au fost avute în vedere cele șapte facturi fiscale emise în anul 2010 menționate anterior, precum și două facturi emise în anul 2011, respectiv … și FF nr. …
Deficiența la care se referă organul fiscal se referă la faptul că, potrivit art. 6(2) din Legea nr. 82/1991, societatea declarată inactivă și neplătitoare de TVA, respectiv SC C. SRL, nu avea dreptul de a utiliza facturi fiscale și nici de a înscrie TVA pentru livrările de bunuri efectuate, astfel încât facturile fiscale emise nu îndeplineau condiția de document justificativ și nu puteau sta la baza înregistrărilor SC I. SRL pentru deducerea TVA.
însă, așa cum s-a reținut și anterior, SC C. SRL a depus deconturi de TVA (perioadă de raportare iulie-septembrie 2010 și octombrie-decembrie 2010), înregistrate sub nr. … și nr. … la DGFP B. și Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat (perioadă de raportare iulie-septembrie 2010) înregistrată cu nr. .., la aceeași instituție, astfel încât apare credibilă susținerea contestatoarei cu privire la buna credință a celor două societăți implicate în operațiunile comerciale și la nerespectarea dispozițiilor legale privind declararea ca inactiv a unui contribuabil.
Mai mult, facturile emise conțin informațiile obligatorii prevăzute de lege, nu sunt simple documente formale, achizițiile pentru care se solicită deducerea au avut loc în realitate și sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Având în vedere că tranzacțiile dintre cele două societăți sunt reale și legale, având la bază contracte de vânzare-cumpărare și facturi fiscale întocmite în mod legal, iar plățile au fost efectuate prin bancă cu ordine de plată, s-a apreciat că se impune admiterea recursului, în conformitate cu art. 312 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și modificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii contestației și anularea Raportului de inspecție fiscală nr. …, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. … și a Deciziei nr. … privind soluționarea contestației formulate de SC I. SRL și exonerarea reclamantei de plata obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa.
| ← Acţiune în contencios administrativ. Lipsa dreptului vătămat... | Interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, caz de... → |
|---|
