Anulare a obligațiilor fiscale reprezentând tva de reîntregit aferent subvențiilor pentru investiții ;operatori economici din industria de apărare
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă civilă nr. 1357/CA din data de 21.12.2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:012.001357
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.1357/CA Dosar nr. 3800/62/2015
Ședința publică de la 21 decembrie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. Z.
Grefier D. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării acțiunii civile formulată de reclamanta SC P. V. SA, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV, având ca obiect : "anulare act de control taxe și impozite";.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședință publică din data de 23.11.2016, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 07.12.2016 și ulterior la data de 21.12.2016, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul T.B. sub nr. 3800/62 la data de 18.09.2015 reclamanta S.C. P.V. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 330/15.01.2015 și a Deciziei nr. 12/17.03.2015, ca fiind netemeinice și nelegale, precum și anularea sumei de 158.532,11 lei reprezentând TVA.
În motivarea acțiunii formulate, reclamanta a arătat că, în cuprinsul celor două decizii, în mod eronat, nu a fost anulată și suma de 158.532,11 lei reprezentând TVA, conform O.U.G. nr. 25/2014, prin aceasta încălcându-se dispozițiile art. 1 alin. 2 și art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 25/2014 care consacră principiul anulării obligațiilor fiscale administrate de ANAF și care sunt aferente producției sau comerțului cu armament, muniție și material de război ; art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014 care definește noțiunea de obligație fiscală în sensul avut în vedere de această reglementare ; art. 3 alin. 1 și alin. 4 din O.U.G. nr. 25/2014 care prevăd singurele excepții de la aplicarea prevederilor acestui act normativ ; art. 5 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 din O.U.G. nr. 25/2014 care, interpretate prin coroborare, atestă dreptul reclamantei de a beneficia de anularea TVA conform cererii nr. 384/2014. A mai susținut reclamanta că, prin emiterea deciziilor contestate, au fost eludate mai multe aspecte din expunerea de motive a O.U.G. nr. 25/2014.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate. A susținut pârâta că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 25/2014 și a Notei de fundamentare la aceasta, voința legiuitorului a fost aceea de a anula obligațiile fiscale administrate de ANAF, deci acele obligații care rezultă din raporturi juridice fiscale, categorie care nu include creanțele bugetare de natura subvențiilor/transferurilor de la buget. În ceea ce privește sumele reprezentând subvențiile primite de la bugetul de stat, neregularizate și nerestituite în termenul legal, acestea reprezintă alocații bugetare aprobate anual prin legile bugetare anuale, înscrise în bugetele ordonatorilor principali de credite, neintrând deci în categoria obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat de către operatorii economici din industria de apărare rezultate din desfășurarea activității aferente producției sau comerțului de armament, muniție și materiale de război.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri, iar în cauză a fost întocmit raportul de expertiză nr. 780672/25.10.2016 de către expert contabil R. F..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Prin Decizia nr. 330/15.01.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Fiscal O. V. s-a dispus, în temeiul art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014, acordarea anulării obligațiilor fiscale administrate de ANAF aferente producției sau comerțului cu armament, muniție și material de război, datorate și neachitate de către S.C. P.V. S.A. la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 25/2014, respectiv la data de 21.05.2014, în sumă totală de 266.728 lei.
Împotriva Deciziei nr. 330/15.01.2015 reclamanta a formulat contestație, soluționată potrivit Deciziei nr. 12/17.03.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Fiscal O. V., prin care s-a dispus respingerea contestației formulate de S.C. P.V. S.A. ca fiind neîntemeiată. S-a reținut în considerentele Deciziei nr. 12/17.03.2015 că, suma de 158.532,11 lei reprezentând TVA de reîntregit aferent subvențiilor pentru investiții nerestituit până la 21.05.2015, nu a fost cuprinsă în Decizia de anulare nr. 330/15.01.2015, întrucât nu poate fi încadrată în prevederile art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014, respectiv ";și alte sume datorate bugetului general consolidat";.
Decizia nr. 330/15.01.2015 a fost emisă de către pârâtă în soluționarea cererii nr. 384/10.07.2014 formulate de reclamantă, cerere de anulare a obligațiilor fiscale în temeiul O.U.G. nr. 25/2014, iar prin această cerere reclamanta a solicitat inclusiv anularea obligațiilor fiscale reprezentând TVA de reîntregit aferent subvențiilor pentru investiții, în cuantum de 158.532,11 lei.
Analizând îndreptățirea reclamantei S.C. P.V. S.A. de a beneficia de anularea obligațiilor fiscale reprezentând ";TVA de reîntregit aferent subvențiilor pentru investiții";, în cuantum de 158.532,11 lei, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014, ";Obligațiile fiscale aferente producției sau comerțului cu armament, muniție și material de război datorate de operatorii economici din industria de apărare, prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, denumiți în prezentul capitol operatori economici, administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și neachitate la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se anulează";, iar între operatorii economici prevăzuți în anexa la O.U.G. nr. 25/2014 este inclusă și societatea reclamantă P.V. S.A.
";Obligațiile fiscale"; care fac obiectul anulării, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 25/2014, sunt definite de dispozițiile art. 3 alin. 1 din acest act normativ, potrivit cărora ";Prin obligații fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală se înțelege obligații fiscale principale reprezentând impozite, taxe, contribuții sociale obligatorii și alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat, precum și obligațiile fiscale accesorii, datorate și neachitate, cu excepția obligațiilor fiscale principale cu reținere la sursă și a accesoriilor aferente acestora";.
Denumirea TVA în cuantum de 158.532,11 lei, a cărei anulare o solicită reclamanta, ca fiind ";TVA de reîntregit aferent subvențiilor pentru investiții"; provine din vechea reglementare a Codului fiscal, art. 145 alin. 13, potrivit căruia ";Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții se vor reîntregi obligatoriu disponibilitățile de investiții... La încheierea exercițiului financiar, sumele deduse și neutilizate se virează la bugetul de stat sau bugetele locale";.
Dispozițiile menționate ale art. 145 alin. 13 din Codul fiscal au fost în vigoare până la data de 01.01.2007, însă instanța reține că, ceea ce prezintă relevanță în speță nu este denumirea taxei pe valoare adăugată în discuție, ci regimul său juridic.
Astfel, regimul juridic al TVA în cuantum de 158.532,11 lei a cărei anulare o solicită reclamanta, este consacrat de dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 34/2009, potrivit cărora ";Taxa pe valoarea adăugată dedusă potrivit legii pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în cursul anului fiscal, se utilizează pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții. La încheierea exercițiului financiar, sumele deduse și neutilizate se virează la bugetul de stat sau la bugetele locale în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului financiar-bugetar și financiar-contabil, emise de Ministerul Finanțelor Publice";.
În cuprinsul raportului de expertiză tehnică nr. 780672/25.10.2016, expertul tehnic R. F. explică mecanismul în urma căruia reclamantei îi revine, în speță, obligația de a vira la bugetul de stat suma de 158.532,11 lei reprezentând TVA, astfel : reclamanta P.V. S.A. a beneficiat de subvenții pentru investiții ; aceste subvenții pentru investiții au fost plătite de reclamantă furnizorilor de servicii și materiale, conform destinației acestor sume, în această sumă fiind inclusă și cota de TVA; TVA -ul plătit furnizorilor a devenit deductibil și a fost prins în decont, diminuând astfel totalul TVA -ului de plată al S.C. P.V. S.A. către bugetul de stat și, deoarece până la finele anilor în care s-au primit subvenții, nu au fost efectuate achiziții din surse proprii până la nivelul TVA deductibil, s-a ajuns la obligativitatea achitării sumelor respective până la data de 31 ianuarie a anului următor acordării subvenției.
În consecință, instanța reține că obligația reclamantei de a restitui la bugetul de stat TVA dedusă aferentă realizării obiectivelor proprii de investiții finanțate de la bugetul de stat și care nu a fost utilizată pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții conform art. 26 din O.U.G. nr. 34/2009, se încadrează în categoria obligațiilor fiscale definite de art. 3 alin. 1 coroborat cu art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014 și reclamanta este îndreptățită la anularea acestei obligații fiscale.
Într-adevăr, astfel cum se reține în Decizia nr. 12/17.09.2015 emisă de A.J.F.P. Brașov în soluționarea contestației reclamantei și în cuprinsul adresei nr. 691771/2014 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția generală de legislație Cod procedură fiscală, reglementări nefiscale și necontabile, subvențiile ce se acordă operatorilor economici nu au natura juridică a unor creanțe fiscale, întrucât nu rezultă din raporturi juridice fiscale, ci reprezintă credite bugetare, având natura juridică a acestora, în conformitate cu art. 2 pct. 16 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale.
Însă, în speță reclamanta nu solicită anularea obligațiilor de restituire la bugetul de stat a subvențiilor acordate, ci anularea obligației de restituire la bugetul de stat a obligației de restituire a TVA considerat anterior deductibil și neutilizat pentru plăți aferente obiectivului de investiții, astfel că prezintă relevanță în speță calificarea acestei din urmă taxe pe valoare adăugată, iar nu calificarea juridică a subvențiilor primite de la bugetul de stat, neregularizate și nerestituite.
Distincția rezultă mai clar din dispozițiile art. 2 pct. 16 din Legea nr. 500/2002 care definesc ";creditul bugetar"; ca fiind "sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanța și efectua plăți în cursul anului bugetar pentru angajamentele legale contractate în cursul exercițiului bugetar și/sau din exerciții anterioare";. Or, este evident că obligația de restituire la bugetul de stat a TVA considerată anterior deductibilă și neutilizată pentru plăți aferente obiectivului de investiții nu poate reprezenta ";credit bugetar"; în sensul art. 2 pct. 16 din Legea nr. 500/2002.
De remarcat în acest sens că, prin cererea adresată D.G.R.F.P. Brașov, înregistrată sub nr. 5920/07.07.2014 (fila nr. 94 dosar), pârâta A.J.F.P. Brașov - Serviciul Fiscal O. V., solicită acordarea de lămuriri cu privire la posibilitatea anulării ";TVA de reîntregit aferentă subvențiilor pentru investiții";, adică TVA pe care societatea reclamantă trebuia să o restituie la bugetul de stat conform art. 26 din O.U.G. nr. 34/2009.
Răspunsul primit din partea ANAF - Direcția Generală de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare (filele nr. 96-99 dosar și filele nr. 61-64 din dosar) concluzionează, însă, pe ultima pagină, că ";cererea de anulare a sumelor reprezentând subvenții primite de la bugetul de stat, neregularizate și nerestituite în termenul legal, este neîntemeiată, pe considerentul că aceste creanțe nu au calitatea de creanțe fiscale care să rezulte din raporturi juridice fiscale";, fără a concluziona, însă în niciun fel, cu privire la întrebarea adresată, în sensul posibilității anulării TVA de restituit la bugetul de stat conform art. 26 din O.U.G. nr. 34/2009.
Instanța reține, de asemenea, că dispozițiile art. 3 alin. 1 și art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014 stabilesc anularea obligațiilor fiscale aferente producției sau comerțului cu armament, muniție și material de război datorate de operatorii economici din industria de apărare, prevăzuți în anexa la acest act normativ, obligații fiscale constând în impozite, taxe, contribuții sociale obligatorii și alte sume datorate bugetului general consolidat (cu excepția obligațiilor fiscale cu reținere la sursă), fără a face distincție între conturile bugetului de stat - de venituri sau de cheltuieli - în care se virează aceste sume.
Obligația de restituire a TVA în cuantum de 158.532,11 lei reprezintă, în mod evident, o obligație fiscală, iar nu o sumă reprezentând credit bugetar, iar reclamanta P.V. S.A. nu a achitat această sumă de bani la bugetul de stat din lipsa surselor de finanțare pentru stingerea acestei obligații, astfel că, pentru considerentele mai sus arătate și în vederea realizării scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea O.U.G. nr. 25/2014, potrivit preambulului acestui act normativ (și anume evitarea situației ca operatorii economici din industria de apărare - care se încadrează în categoria principalilor furnizori de armament, muniție și material de război pentru forțele naționale de apărare și siguranță națională și care înregistrează arierate bugetare pentru care nu există surse de finanțare în vederea stingerii acestor obligații - să intre în stare de faliment, fapt care ar conduce la imposibilitatea asigurării capacităților necesare protejării, în timp real, a intereselor esențiale și ale siguranței naționale), instanța reține aplicabilitatea în privința acestei sume de bani a prevederilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 25/2014.
Având în vedere considerentele expuse instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. P.V. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, dispunând potrivit celor de mai jos.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., pârâta fiind cea din a cărei culpă procesuală au fost ocazionate cheltuielile de judecată, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 4.370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (100 lei) aferentă cererii de chemare în judecată și 4.270 lei reprezentând onorariu expert achitat de reclamantă potrivit ordinelor de plată depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. P.V. S.A. cu sediul în orașul V., str. x nr.x, jud. B. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov cu sediul în B., str.x nr. x, jud. B., și în consecință :
Dispune anularea parțială a Deciziei de anulare a obligațiilor fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală nr. 330/15.01.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și anularea parțială a Deciziei nr. x/17.03.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în sensul acordării anulării și a obligațiilor fiscale în cuantum de 158.532,11 lei reprezentând ";TVA de reîntregit aferent subvențiilor pentru investiții"; nerestituită la bugetul de stat.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, recurs care se depune la T.B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.12.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
M. Z. D. B
Tehnred. M.Z. / 06.02.2017
Dact. D.B. / 06.02.2017
4 ex. - exp. 2 com. conform citativului/
| ← Refuz comunicare informații de inters public. Jurisprudență... | în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei... → |
|---|
