în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este necesară impunerea executării uneia sau mai multor obligaţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 34/A din data de 01.02.2017
Art. 93 alin. 2 Cod penal
Deși dispozițiile art. 93 alin. 2 Cod penal lasă la aprecierea instanței alegerea unei obligații în sarcina inculpatului, impunerea uneia sau mai multor obligații pe durata termenului de supraveghere este imperativă.
Prin sentința penală nr. 75 din 22 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Harghita s-a dispus după cum urmează:
În baza art. 9, lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu completările și modificările ulterioare, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cpp, condamnă pe inculpatul R. I. (fiul xxx), pentru infracțiunea de evaziune fiscală, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a), b) și g) Cp (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția; dreptul de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, cu referire la exercitarea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială ori a dreptului de a desfășura activități economice ca persoană fizică autorizată, titular al întreprinderii individuale sau reprezentant al întreprinderii familiale) de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare, conform art. 68 alin. 1, lit. b) Cp.
În baza art. 65 alin. 1 Cp, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a), b) și g) Cp (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția; dreptul de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, cu referire la exercitarea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială ori a dreptului de a desfășura activități economice ca persoană fizică autorizată, titular al întreprinderii individuale sau reprezentant al întreprinderii familiale) de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. 3 Cp.
În baza art. 91 alin. 1 Cp și art. 92 alin. 1 și 2 Cp, a suspendat executarea pedepsei principale și accesorii sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 93 alin. 1 Cp, a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Harghita, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 3 Cp și art. 404 alin. 2 Cpp, obligă inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Comunei Bilbor sau a DGASPC - Centrul de Plasament Bilbor, sens în care consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, urmează a decide în care din cele două entități din comunitate menționate urmează a se executa obligația și tipul de activitate.
În baza art. 91 alin. 4 Cp și art. 404 alin. 2 Cpp, a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și săvârșirii de noi infracțiuni, în cursul termenului de supraveghere, în principal, în sensul dispozițiilor art. 96 Cp privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau dacă săvârșește o nouă infracțiune, instanța urmând a revoca suspendarea și dispune executarea pedepsei în detenție, în condițiile legii.
În baza art. 397 Cpp, art. 19 și urm. Cpp și art. 1349 alin. 1 și 2 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F - D.G.R.F.P Brașov - AJFP Harghita și, în consecință, l-a obliogat pe inculpat să plătească părții civile suma de 87.632 de lei, plus dobânda legală și penalități de întârziere aferente, până la achitarea integrală a debitului, reprezentând sumă datorată cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 404 alin. 4, lit. c) Cpp, a menținut sechestrul asigurator asupra bunurilor imobile: teren cu vegetație forestieră, pășune și neproductiv situate la postata "Sub Piatră"; identificate cu nr. topo 2818, 2823,2824, 2825, 2826, 2828, si 2829, din CF electronică 53057 Toplița, (provenită din conversia CF pe hârtie nr. xxx a doua B.), conform poziției fotocopiei CF electronice, poziția B 31 în cota de 1754/682792, parte din suprafața totală de 1.227.492 mp, până la concurența sumei de 87.632 lei, dispusă prin ordonanța nr. 150/P/2015 din 17.11.2015, emisă de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita.
În baza art. 7 și art. 21 lit. g) din Legea 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu completările și modificările ulterioare, a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre penală, la rămânerea definitivă a acesteia, la Oficiul Național al Registrului Comerțului, pentru a se efectua mențiunile corespunzătoare.
În baza art. 2 alin. 1 și art. 6 alin. 1^1 din O.G. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a dispus comunicarea sentinței, după rămânerea definitivă, către DGRFP Harghita, în vederea înscrierii în cazierul fiscal al inculpatului.
În baza art. 274 alin. 1 Cpp, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și judecată.
În motivare, se arăta că inculpatul R. I., în calitate de administrator al Întreprinderii Individuale (Î.I.) R. I., cu sediul în comuna xxx, în perioada 01.01.2012-24.09.2014, a înregistrat în evidența contabilă a acestei întreprinderi individuale, operațiuni comerciale nereale, constând în achiziția de material lemnos de la furnizorul N. M. C., Întreprindere Individuală (Î.I.), din Tg. Mureș, punct încărcare localitatea Rastolița, cu scopul obținerii de avantaje fiscale, respectiv majorarea în mod fictiv a cheltuielilor deductibile fiscal, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 87.146 lei.
Conform procesului-verbal nr. 1426/12.12.2014, întocmit de organele de control din cadrul AJFP Mureș la I.I. N. M. C., a rezultat faptul că în perioada de referință nu au fost emise și înregistrate în evidența contabilă facturi, chitanțe și avize de însoțire primară (materiale lemnoase), contribuabilul nu a deținut documente care să ateste achiziția de material lemnos, nu a efectuat transporturi de materiale lemnoase, nu are încheiate contracte de prestări servicii cu I.I. R. I., respectiv nu a fost și nu este autorizat pentru desfășurarea de activități în intermedierea comerțului cu materiale lemnoase, aspecte confirmate inclusiv prin nota explicativă dată de martor în acest sens.
Conform adresei nr. 1091/28.02.2015, emise de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor - Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Brașov, a rezultat că I.I. N. M. C. nu figurează în evidențele acestei autorități ca deținător de Acord de distribuire și utilizare a formularelor cu regim special de tip vechi sau de tip nou, astfel încât nu poate desfășura în mod legal activități cu materiale lemnoase.
Potrivit declarațiilor aceluiași martor N.M. C., acesta nu a desfășurat activități de comerț cu I.I. R.I. și nici nu-l cunoaște pe inculpatul R. I.
Declarațiile martorului N.M. C., reprezentant al II N. M. C., se coroborează astfel cu celelalte declarații din dosar, precum cea a martorului U. G., a martorului M.J. Z., sef secție la SC G. COM SRL, a martorului M. T. -M., administrator SC M.S. SRL, a martorului M. A.-S., reprezentant al SC M. SA, a martorului K. A., administrator al SC P. SRL, martor Mândru Ioan, administrator al SC A. SRL, martor O.S., administrator al SC T. SRL, dar și cu adresele SC G.F. SRL către AJFP Harghita nr. 109/09.12.2014, adresa SC A. SRL din 27.01.2015 către AJFP Harghita, adresa SC M. S. SRL nr. 6/11.02.2015 către AJFP Harghita , adresa SC M. SA nr. 6980/11.12.2014 către AJFP Harghita, adresa SC P. SRL nr. 82471/05.02.2015 către AJFP Harghita, adresa SC T. SRL NR. 4000/20.02.2015 către AJFP Harghita - relevând aspecte privind fictivitatea operațiunilor de transport material lemnos și lipsa de fundament a înregistrărilor financiar-contabile în acest sens.
Potrivit constatării de specialitate, efectuată de către Direcția de Combatere a Fraudelor - Compartimentul Miercurea-Ciuc, a rezultat faptul că în perioada de referință 01.01.2012-24.09.2014, numitul R. I., în calitate de administrator al Întreprinderii Individuale R. I., a înregistrat în evidentele contabile ale persoanei un număr total de 138 facturi fiscale, în valoare totală de 547.697, lei emise de către I.I.N. M. C., cu conținut fictiv, bugetul de stat fiind prejudiciat cu suma de 87.632 lei, reprezentând impozit pe venit.
În cursul urmăririi penale, prin declarația din data de 22.10.2015 (filele 25-27 dup), inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, precizând că l-a cunoscut întâmplător pe reprezentantul Î.I. N. M.C., de la care ar fi achiziționat materialul lemnos, cu sume de bani provenite din vânzarea acelorași produse către alți comercianți, oferind chiar și câteva exemple în acest sens, în final precizând că nu este de acord cu cuantumul prejudiciului reținut în cauză.
Prin declarația din data de 12.04.2016, dată în fața instanței de judecată, inculpatul R. I. a recunoscut însă săvârșirea faptei pentru care a fost astfel trimis în judecată.
Cu privire la individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere, cu precădere, că faptele inculpatului au fost comise prin mijlocirea unor înscrisuri total fictive, fără niciun fundament real, nefiind simple adăugiri la situații reale anterioare și cu implicarea altor comercianți fără nicio vinovăție în cauză - aspecte care sporesc în mod deosebit gravitatea infracțiunii reținute în cauză. Sub acest aspect, ceea ce atrage atenția instanței sunt tocmai manoperele dolosive depuse de inculpat la plăsmuirea totală a nu mai puțin de 107 avize de însoțire a materialelor lemnoase, la care se adaugă facturile și chitanțele aferente, "efortul"; infracțional fiind unul consistent din acest punct de vedere și apare făcut în disprețul total al normelor de bună conduită comercială fiscală.
Așa fiind, starea de pericol creată apare ca fiind deosebită, pe lângă consecințele firești unor astfel de infracțiuni producătoare de prejudiciu bugetului de stat, într-un cuantum relativ ridicat de aproape 90.000 de lei (87.632 lei), a fost afectată inevitabil activitatea comercială și a altor persoane, precum cele în raport de care inculpatul a susținut și plăsmuit înscrisuri doveditoare unor raporturi comerciale fictive (Întreprinderea Individuală N.M. C.), atât prin controalele specifice efectuate pentru verificarea aspectelor sesizate, cât și prin simpla expunere a bunului renume de care se bucură comerciantul, în oricare din formele de exercitare a comerțului.
Scopul urmărit de infracțiunea de evaziune fiscală a fost unul pur speculativ, prin fapta sa inculpatul denaturând cras evidențele financiar-contabile, consecințele nelimitându-se la afectarea bugetului de stat, ci existând riscul intrării în circuitul legal civil/comercial a unor astfel de înscrisuri, cu urmări total imprevizibile.
Cu privire la conduita procesuală a inculpatului, instanța a avut în vedere, în primul rând, că faptele au fost descoperite de organele legii independent de voința inculpatului, dar și alte aspecte din cursul procesului penal, precum poziția acestuia de inducere în eroare a organelor judiciare, relevantă în acest sens fiind și declarația acestuia dată în cursul urmăririi penale, la data de 22.10.2015 (filele 25-27 dup), prin care inculpatul, renunțând la dreptul său la tăcere, nu numai că nu a recunoscut fapta imputată, dar a și dat unele lămuriri în flagrantă contradicție cu realitatea, precizând că l-a cunoscut întâmplător pe reprezentantul Î.I. Ni. M. C., de la care ar fi achiziționat materialul lemnos, cu sume de bani provenite din vânzarea acelorași produse către alți comercianți, oferind chiar și câteva exemple în acest sens, în final arătându-se în dezacord cu cuantumul prejudiciului reținut în cauză.
De altfel, inculpatul nici nu este la primul conflict cu legea penală, conform fișei de cazier judiciar acesta fiind condamnat în perioada recentă la amendă penală pentru fapte de altă natură, relevând astfel perseverență în înfrângerea legii (prin sp nr. 138/08.04.2014 a Judecătoriei Toplița, rămasă definitivă prin d.p. nr. 256/02.09.2014 a Curții de Apel Tg-Mureș, inculpatul a fost condamnat la amendă penală de 9000 de lei pentru infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.).
În schimb, împrejurările privind nivelul de educație și integrarea socială, relevate și prin raportul de evaluare întocmit în cauză, reduc pericolul social al faptei inculpatului și conduc la stabilirea unei pedepse la un nivel mediu sub aspectul cuantumului acesteia și în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 și urm. C.pen., instanța având convingerea că inculpatul a înțeles gravitatea faptelor sale și este în măsură să-și modifice conduita socială și fără aplicarea unei pedepse în regim de executare efectivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și inculpatul R. I.
Parchetul arată, în motivarea apelului, că prima instanță a omis să ia de la inculpat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și nu a dat eficiență prevederilor art. 93 alin. 2 Cod penal, respectiv a omis să impună inculpatului una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute de acest alineat.
Inculpatul a solicitat reindividualizarea cuantumului pedepsei și s-a arătat de acord cu impunerea unei obligații aferente supravegherii executării pedepsei.
Apelul parchetului este fondat, iar cel al inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Săvârșirea faptei de către inculpat nu e contestată. Inculpatul a recunoscut învinuirea din rechizitoriu și a solicitat aplicarea procedurii simplificate, iar declarațiile lui se coroborează cu probele dosarului.
Încadrarea juridică a fost în mod corect stabilită de prima instanță.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de apel a considerat că prima instanță a făcut o echilibrată aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal. Aceasta corespunde atât circumstanțelor personale ale inculpatului care pledează în favoarea lui, deduse în principal din referatul de evaluare - recunoașterea faptei, buna integrare socială, susținerea de care se bucură în comunitate în vederea îndreptării sale - cât și circumstanțelor reale ale cauzei, din care se deduce necesitatea aplicării unei pedepse substanțiale în scopul realizării prevenției generale: inculpatul s-a angajat în activitatea de trafic de facturi false, fenomen care cunoaște, potrivit practicii judiciare, o anume răspândire și care necesită un răspuns adecvat pentru diminuarea lui. Trebuia avut în vedere, în plus, caracterul continuat al faptei, și o anumită prelungire a ei chiar în cursul urmăririi penale, când inculpatul a continuat să susțină că facturile fiscale fictive sunt reale.
În concluzie, pedeapsa aplicată era necesară atât din perspectiva gravității faptei comise cât și din perspectiva evoluției comportamentului inculpatului. Cu alte cuvinte, reducerea pedepsei ar contraveni scopurilor acesteia: prevenția generală și cea specială.
În ce privește apelul parchetului, instanța de apel reține că, deși dispozițiile art. 93 alin. 2 Cod penal lasă la aprecierea instanței alegerea unei obligații în sarcina inculpatului, impunerea uneia sau mai multor obligații pe durata termenului de supraveghere este imperativă. Referitor la acordul inculpatului la prestarea muncii în folosul comunității, a reținut că acesta a fost exprimat de inculpat în apel, la termenul din 23 ianuarie 2017.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinței penale nr. 75 din 22 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Harghita.
A respins ca neîntemeiat apelul inculpatului R. I. împotriva aceleiași sentințe.
S-a desființat parțial sentința atacată și s-a rejudecat în limitele de mai jos cauza:
În baza art. 93 alin. 2 Cod penal a obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială, la alegerea Serviciului de probațiune Harghita - la alegerea acestei obligații, instanța a avut în vedere recomandarea din referatul de evaluare.
A menținut restul dispozițiilor primei instanțe.
În baza art. 275 alin. 2, 3 Cod pr. Pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca restul cheltuielilor cu acest titlu să rămână în sarcina statului.
| ← Anulare a obligațiilor fiscale reprezentând tva de reîntregit... | Contestaţie act administrativ-fiscal. conţinutul deciziei de... → |
|---|
