Anulare a unui proces verbal de control încheiat de direcţia regională antifraudă. lipsa caracterului de act administrativ.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 378 din data de 02.02.2018
Procesul verbal de control întocmit de inspectorii antifraudă constată situații faptice, fie că este vorba de consemnarea unor stări de fapt, indiferent de natura lor, fie că este vorba de stări de fapt de natură fiscală, fie împrejurări privind săvârșirea de fapte penale. Constatările urmează a fi valorificate ulterior, prin alte acte juridice de natură administrativă, contravențională, penală ori civilă, acestea din urmă fiind în măsură a produce efecte juridice.
Ori, din modul de reglementare legală a naturii juridice a procesului verbal de control rezultă că acesta, indiferent de constatările din cuprinsul său, constituie un act premergător unor acte juridice ce urmează a fi întocmite, în speță un act premergător procesului verbal de contravenție prin care s-a reținut săvârșirea unei contravenții prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.
- art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004
- art. 15 și 16 din O.U.G. nr. 74/2013
- Ordinul Președintelui ANAF nr. 3838/2015
Prin Sentința nr. 2093/CA/29.06.2017, Tribunalul (...) a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă și, în consecință a respins, ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta (...) în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Regională Antifraudă Fiscală (...). Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin Procesul Verbal nr. (...)/08.09.2016, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul autorității pârâte, s-au consemnat rezultate controlului operativ efectuat la data de 05.09.2016 în parcarea din cadrul Complexului Comercial (...), unde erau expuse spre comercializare un număr de 16 autoturisme, dintre care unul aparține reclamantului. În finalul acestui proces verbal de control, s-a menționat că măsura confiscării autoturismului marca Volkswagen model Touran va fi dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria DRAF nr. (...)/08.09.2016.
Instanța a reținut că în accepțiunea dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din L.554/2004, pentru a avea calitate de act administrativ, actele emise de autoritățile publice trebuie să fie susceptibile de a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice, deci să fie prin ele însele capabile să producă efecte juridice directe.
Prima instanță a apreciat că nu poate fi asimilat actelor administrative unilaterale procesul verbal încheiat cu ocazia unui control efectuat de inspectorii antifraudă în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 74/2013, proces verbal prin care se relevă ce anume s-a constatat cu ocazia verificării, fără a se dispune nici o măsură ori sancțiune, deci, fără a produce efecte juridice ipso facto.
La aceeași concluzie conduc și dispozițiile punctelor 1 și 8 din Anexa nr. l.b din Ordinul Președintelui ANAF nr. 3838/2015. În temeiul dispozițiilor art. 18 alin.2 din Legea nr. 554/2004, legalitatea operațiunilor administrative poate fi supusă controlului instanței specializate numai odată cu actul administrativ care le-a precedat, contestarea lor separată fiind inadmisibilă.
În ceea ce privește dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa instanței de contencios administrativ, art.52 alin.2 din Constituția României prevede că limitele și condițiile exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică, actul normativ fiind în prezent Legea nr.554/2004.
S-a mai arătat că în condițiile în care procesul verbal de control nu îmbracă cerințele prevăzute de lege pentru a putea fi considerat act administrativ, cu atât mai puțin întrunesc aceste calități răspunsul comunicat de autoritatea pârâtă cererii reclamantului prin care solicita revocarea acestuia, sau însăși măsurile care au fost dispuse prin procesul verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta (...), solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a intra în judecata fondului. Cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În motivare, recurenta critică hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă, respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Recurenta critică argumentele instanței de fond, prin prisma faptului că, în Cap. III al Procesului verbal nr. (...)/08.09.2016 contestat, se menționează că măsura dispusă în timpul controlului este reprezentată de întocmirea PVCSC seria DRAF nr. (...)/08.09.2016, precum și confiscarea autoturismelor rulate, fară chei.
Astfel, procesul verbal de contravenție a fost încheiat în baza Procesului verbal de control nr. (...)/08.09.2016, și nu invers. În preambulul procesului verbal de contravenție, se menționează în mod expres că a fost încheiat în baza Procesului verbal nr. (...)/08.09.2016, dar și că acesta s-a întocmit la ora 16.00, adică după întocmirea Procesului verbal contestat. Susține aceasta deoarece programul de lucru al inspectorilor antifraudă este de la ora 08.00 la ora 16.00, acesta nefiind întocmit în ziua controlului inopinat, care a fost la data de 05.09.2016, pentru a se putea presupune că orele de lucru ale inspectorilor antifraudă ar fi altele decât cele standard, precum și datorită faptului că ar fi fost imposibil a se face referire la un act inexistent în momentul întocmirii procesului verbal de contravenție.
Precizează că procesul verbal încheiat în cazul controlului inopinat nu reprezintă un mijloc de probă, așa cum se prevede expres în art. 135 alin. 3 din Legea 207/2015, deoarece faptul că acest înscris poate fi folosit ca mijloc de probă, nu înlătură caracterul acestuia de act administrativ fiscal în înțelesul definiției dată de art. 1 pct. 1 din Legea 207/2015. Mai mult, actul de control atacat nu a deservit ca mijloc de probă în cadrul procesului verbal de contravenție, deoarece, așa cum se inserează în Procesul verbal nr. (...)/08.09.2016, la Cap. III intitulat "Consecințe și măsuri dispuse în timpul controlului", inspectorii antifraudă au menționat că, s-a întocmit PVSC";.
Din această definiție a actului administrativ fiscal cuprinsă în art. 1 pct. 1 din Legea nr. 207/2015, rezultă că actul atacat de către recurentă întrunește toate condițiile impuse de textul de lege, motiv pentru care acțiunea este admisibilă. Împrejurarea că intimata a soluționat contestația (procedura prealabilă) printr-un act intitulat "Răspuns"; iar nu printr-o decizie, nu cataloghează acțiunea formulată într-una inadmisibilă.
O altă critică adusă hotărârii instanței de fond este aceea că, în motivarea soluției, se invocă prevederile art. 134 alin. 3 din Legea 207/2015. Acest text de lege nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, întrucât, prin acțiune nu s-a făcut nici o referire la durata controlului.
Hotărârea instanței de fond este criticată și sub aspectul motivării, al cărui conținut legal se regăsește la art. 425 alin. 1 lit. b) Cod de procedură civilă, întrucât din considerentele hotărârii nu rezultă nici un motiv pentru care argumentele sale au fost înlăturate, ceea ce dă hotărârii recurate un caracter nelegal, încălcându-se normele de drept material ale procedurii de judecată.
În drept, recurenta invocă art. 483, art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă.
Intimata ANAF - Direcția Regională Antifraudă Fiscală (...) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului .
În motivare, arată că actul contestat este reglementat și cade sub incidența prevederilor art. 137 alin 4 Titlul VI Cap. III din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, neîndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru a constitui un titlu de creanță.
În aceste condiții, intimata apreciază că actul de control întocmit de către inspectorii antifraudă din cadrul DRAF (...) nu cade sub incidența art. 268 din Legea 207/2016 și, ca atare, nu poate fi contestat în condițiile Codului de procedură fiscală.
Referitor la susținerile petentului cum că programul de lucru al inspectorilor antifraudă este de la ora 08.00 la ora 16.00, face mențiunea că potrivit prevederilor art. 19 alin. (2) din HG nr. 520/2013, inspectorii antifraudă sunt "în permanență la dispoziția serviciului".
Intimata învederează că cele două procese-verbale, respectiv procesul-verbal de control și proces-verbal contravențional, cuprind aceleași constatări ale echipei de control, cu mențiunea că primul, cel de control este mai detaliat, situația de fapt fiind prezentată mai amplu. Documentele dresate de inspectorii antifraudă cuprind constatările acestora și nu presupunerile lor, așa cum se insinuează prin cererea de recurs, iar momentul elaborării acestora nu influențează conținutul și consecințele pe care le produc atât timp cât au fost respectate condițiile legale.
Precizează că procesul-verbal de contravenție menționat anterior face obiectul dosarului nr. (...)/2016 aflat pe rolul Judecătoriei (...); plângerea contravențională fiind respinsă ca neîntemeiată.
De vreme ce procesul-verbal despre care s-a făcut vorbire nu poate primi calificarea de act administrativ și nu poate face obiectul acțiunii în contencios-administrativ, criticile aduse hotărârii recurate sunt neîntemeiate.
În drept, intimata invocă dispozițiile art. 205, art. 483- 499 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată și actele dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor părții intimate, Curtea a apreciat recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs a reținut că în speță a avut loc un control operativ efectuat de către inspectorii antifraudă din cadrul ANAF, în baza prevederilor O.U.G. nr. 74/2013 și ale Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Examinând prevederile legale enumerate mai sus, aplicabile în cauză, pentru a stabili natura juridică a procesului verbal de control contestat, inclusiv aplicarea de către judecătorul fondului a acestor dispoziții, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit Codului de procedură fiscală, controlul antifraudă, reglementat de art. 136 - 137, se poate efectua și în scopul realizării de operațiuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmărește constatarea, analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activități economice determinate, iar la finalul acestuia încheie procese-verbale de control/acte de control, în condițiile legii.
De asemenea, în baza art. 15 și 16 din O.U.G. nr. 74/2013, inspectorii antifraudă, în exercitarea atribuțiilor proprii, încheie, ca urmare a controalelor efectuate, procese verbale de control/acte de control pentru stabilirea stării de fapt fiscale, pentru constatarea și sancționarea contravențiilor, precum și pentru constatarea împrejurărilor privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.
Procedura de întocmire, forma și conținutul proceselor-verbale încheiate de structura antifraudă se stabilesc prin ordin al președintelui ANAF.
În baza acestor prevederi legale, președintele ANAF a emis Ordinul nr. 3838/2015, privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și documentelor utilizate în activitatea de control a Direcției generale antifraudă fiscală.
Potrivit acestui ordin, care la pct. 1 a definit procesul-verbal, acesta reprezintă un act de control bilateral care se întocmește de către inspectorii antifraudă cu ocazia controlului operativ și inopinat, pentru constatarea unor situații faptice și documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale, precum și pentru constatarea unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal și vamal și pentru stabilirea implicațiilor fiscale ale acestora.
De asemenea, pct. 8 din acest act normativ emis în executarea legii definește efectele unui astfel de proces verbal în sensul că acele constatări ale inspectorilor antifraudă rezultate în urma unei acțiuni de control operativ și inopinat se valorifică în funcție de natura constatărilor și obiectivul controlului.
În consecință, potrivit dispozițiilor legale, procesul verbal de control întocmit de inspectorii antifraudă nu face decât să constate situații faptice, fie că este vorba de consemnarea unor stări de fapt, indiferent de natura lor, fie că este vorba de stări de fapt de natură fiscală, fie împrejurări privind săvârșirea de fapte penale.
Constatările cuprinse în procesul verbal urmează a fi valorificate ulterior, prin alte acte juridice de natură administrativă, contravențională, penală ori civilă, acestea din urmă fiind în măsură a produce efecte juridice.
Ori, din modul de reglementare legală a naturii juridice a procesului verbal de control rezultă că acesta, indiferent de constatările din cuprinsul său, constituie un act premergător unor acte juridice ce urmează a fi întocmite, fie că ele sunt de natură fiscală, de natură penală ori contravențională.
În speță, prin procesul verbal de control contestat s-a reținut că, în urma controlului operativ efectuat în parcarea Complexului comercial (…) (...), pentru autoturismul (...), identificat în cuprinsul acestuia, a cărui proprietate a fost revendicată de către (...), nu au fost puse la dispoziție documentele în original și cheile de contact.
Față de starea de fapt descrisă s-a constatat încălcarea prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, ceea ce a adus drept consecință, menționată la cap. III din procesul verbal, întocmirea procesului verbal de contravenție seria DRAF nr. (...)/08.09.2016 și confiscarea autoturismelor identificate.
Procesul verbal de control nr. (...)/08.09.2016 a fost valorificat, conform pct. 8 din Ordinul ANAF nr. 3838/2015, în sensul întocmirii procesului verbal de contravenție seria DRAF nr. (...)/08.09.2016.
Prin procesul verbal de contravenție a fost dispusă sancțiunea contravențională complementară a confiscării, în temeiul art. 1 lit. e coroborat cu art. 3 din Legea nr. 12/1990. Astfel, "bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă";.
În consecință, procesul verbal nr. (...)/08.09.2016 constituie un act premergător procesului verbal de contravenție.
Actul administrativ care produce efecte juridice, în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, este procesul verbal de contravenție și nu procesul verbal nr. (...)/08.09.2016. Chiar dacă în cuprinsul lui sunt menționate drept consecințe și măsuri "se confiscă autoturismele rulate…";, această confiscare are loc în baza procesului verbal de contravenție, menționat și el ca măsură dispusă, cu atât mai mult cu cât confiscarea este dispusă în temeiul art. 3 din Legea nr. 12/1990, ce reglementează confiscarea drept sancțiune contravențională complementară.
Curtea a reținut că, într-adevăr, astfel cum arată și recurenta, nu sunt aplicabile cauzei dispozițiile art. 134 - 135 din Legea nr. 207/2015, aceste considerente reținute de către instanța de fond fiind străine cauzei. Dispozițiile aplicate de către prima instanță cuprind norme generale privind controlul inopinat efectuat de către organele fiscale, în vreme ce controlul inopinat efectuat de către inspectorii antifraudă au o reglementare specială, aplicabilă cu prioritate, cuprinsă la art. 136 - 137 din același act normativ.
Totodată, controlul antifraudă din speță nu a vizat verificarea faptică și documentară, ca urmare a unor informații cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale; verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale unui contribuabil/plătitor, în corelație cu cele deținute de persoana sau entitatea supusă unui control fiscal, denumită control încrucișat; verificarea unor elemente ale bazei de impozitare sau cu privire la situația fiscală faptică, precum și constatarea, analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific. Ori, controlul reglementat de art. 134 are ca obiect astfel de verificări.
Controlul antifraudă din speță a avut ca obiectiv verificarea actelor de comerț cu autoturisme efectuate în parcarea din cadrul Complexului Comercial (…) (...), ceea ce a permis reținerea stării de fapt corespunzătoare contravenției prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.
Prin urmare, raportat la considerentele expuse, este corectă afirmația recurentei cum că acest proces verbal nu a servit ca mijloc de probă și nu are această natură juridică.
Totuși, având în vedere că procesul verbal contestat reprezintă un act premergător procesului verbal de contravenție și nu un act administrativ, acesta nu poate fi contestat în mod distinct în fața instanței de contencios administrativ, întrucât aceasta este chemată a examina, în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, legalitatea actelor administrative.
În consecință, soluția instanței de fond vizând admiterea excepției inadmisibilității acțiunii formulate, motivată de faptul că actul contestat nu are natura juridică a unui act administrativ, este o soluție corectă, pentru considerentele expuse.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că recursul a fost îndreptat împotriva soluției pronunțate, precum și că hotărârea nu cuprinde numai considerente străine de natura cauzei pentru a fi incident motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 Cod de procedură civilă, Curtea a respins recursul declarat ca neîntemeiat.
În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă, a luat act de faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
| ← Recurs. motivarea sumară a deciziei prin care se respinge... | Evaziune fiscala. Jurisprudență Evaziune fiscală → |
|---|
