Evaziune fiscala. Jurisprudență Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Hotărâre nr. 25 din data de 28.02.2018
Asupra cauzei penale de față
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.X/104/2018, la data de 26.01.2018, petenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice O în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C a formulat plângere împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 23.11.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt in dosarul X/P/2017, soluție menținută prin Ordonanța nr. X/II/2/2017 din 28.12.2017 a Prim-Procurorului aceluiași Parchet.
În motivarea de fapt a cererii sale, petenta a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței mai sus menționate și continuarea cercetărilor.
S-a susținut că, în urma verificărilor efectuate pentru perioada 01.01.2011-30.04.2016 concretizate in cuprinsul procesului-verbal de inspecție fiscală 864 încheiat în data de 21.03.2017 de DGRFP C - AJFP O Inspecția fiscală, s-a constatat că societatea administrată de învinuita MCI nu a înregistrat în actele contabile operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate. Mai mult, reprezentanții societății nu au pus la dispoziție organelor fiscale documentele contabile ale societății.
S-a arătat că, față de cele constatate prin raportul de inspecție fiscală, DRGFP C -AJFP O a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pentru săvârșirea de către numita MCI , administrator la SC ARH SRL a infracțiunilor prev. de art. 4 și art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 întrucât aceasta nu a prezentat actele contabile ale societății și nu a înregistrat în actele contabile operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate.
S-a mai arătat că prin ordonanța din 23.11.2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus clasarea cauzei privind pe inculpatul RG cercetat sub aspectul infracțiunilor prev și ped de art.9 alin.1 lit b din Legea 241/2005 întrucât fapta nu există și clasarea cauzei privind pe suspecta MCI cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 4 din Legea 241/2005 întrucât fapta nu există și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare sub aspect material si teritorial pentru infracțiunile prev. de art.4 din Legea 241/2005 și art. 272 alin.1 lit. b din Legea 31/1990 în favoarea Parchetului de pe lângă judecătoria S.
S-a considerat că soluțiile Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în privința faptelor de evaziune fiscală prev. de Legea 241/2005 sunt neîntemeiate, întrucât potriv. art.4 din legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale: "constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale în termen d e cel mult 15 zile de la somație";, iar potriv. art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale "omisiunea în tot sau in parte a evidențierii in actele contabile ori in alte documente contabile efectuate sau a veniturilor realizate: constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi";.
S-a menționat că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt din data de 25.05.2017 s-a confirmat efectuarea urmăririi penale față de inculpatul RG pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cel care s-a ocupat in fapt de întreaga activitate desfășurată și evidența contabilă a societății.
A susținut că având in vedere considerentele procesului verbal nr. 864 încheiat in data de 21.03.2017 cu privire la relațiile societății administrată de învinuiți cu furnizorii acesteia se pot reține: în procesul verbal de inspecție fiscală X/21.03.2017, Sc ARH SRL prin reprezentanții săi legali, învinuiții RG și MCI nu au prezentat actele contabile ale societății și nu au înregistrat in actele contabile operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate. Astfel, prin avizul de inspecție fiscală, contribuabilul a luat la cunoștință despre perioada suspusă verificării pentru care se vor prezenta documentele contabile, respectiv 01.01.2011-30.04.2016, care la solicitarea operatorului economic, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală a fost amânată data de începere a inspecției fiscale pe 21.02.2016, care cu acordul administratorului, verificarea s-a efectuat la sediul AJFP O fiind întocmit in data de 22.02.2017 în procesul verbal de ridicare de înscrisuri, înregistrat sub nr. OTG AIF X/22.02.2017.
S-a reținut că așa cum se poate observa din conținutul procesului verbal cu nr. OTG AIF X/22.02.2017 reiese că nu au fost prezentate documentele de evidență primară și contabilă pentru perioada iulie-septembrie 2011 și ianuarie-aprilie 2016. De asemenea nu a fost prezentat nici exemplarul trei al unui carnet de facturi utilizat in perioada 2015 -2016. Acestea nu au fost prezentate nici ulterior, respectiv până la data finalizării inspecției fiscale.
S-a susținut că, potrivit Ordinului nr. 2634/2015 privind documentele financiar contabile, anexa nr. 1 lit. c pct. 36, respectiv pct. 37: "36. Entitățile au obligația păstrării în arhiva lor a registrelor de contabilitate , a celorlalte documente contabile , precum si a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate a operațiunilor economico financiare. Păstrarea documentelor justificative, a registrelor de contabilitate și a celorlalte documente financiar contabile se face, după caz, la domiciliul fiscal la sediul social sau la sediile secundare, pe hârtie sau pe suport electronic. In cazul păstrării pe suport electronic a documentelor financiar contabile inclusiv a celor care au fost convertite din format hârtie în format electronic nu este obligatorie aplicarea prevederilor Legii 135/2007 privind arhivarea documentelor in formă electronică, republicată.
În cazul in care evidența contabilă este ținută cu ajutorul programelor informatice, documentele financiar contabile se pot păstra pe suporturi tehnice pe durata termenelor prevăzute de legislația în vigoare, cu condiția să poată fi listate in orice moment, in funcție de necesitățile entității sau la cererea organelor de control. Documentele financiar contabile se pot păstra, in baza unor contracte de prestări de servicii cu titlu oneros și de către operatori economici autorizați potrivit legii în păstrarea de servicii arhivistice. Și în acest caz răspunderea privind păstrarea documentelor financiar contabile revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității beneficiare.
Cu ocazia controalelor efectuate de organele abilitate, entitățile trebuie să prezinte la cererea acestora, documentele solicitate";.
Prin urmare, s-a reținut că, contribuabilul avea obligația arhivării registrelor de contabilitate, a celorlalte documente contabile precum si a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate a operațiunilor economico-financiare și prezentării lor cu ocazia inspecției fiscale. Astfel, conform balanței de verificare la finele anului 2015, contribuabilul înregistra un sold al registrului de casa în sumă de 396.808,79 lei.
S-a arătat că administratorul societății a precizat că în casieria unității " Nu se regăsește nici un fel de numerar, acesta fiind folosit pentru diverse achiziții, sumele de bani au fost plătite către furnizori pe baza de procese verbale si compensări";. Deși a menționat că numerarul a fost folosit pentru diverse achiziții nu au fost prezentate si documente justificative care să susțină cele scrise, a prezentat verbal că au fost întocmite chitanțe de mână respectiv procese verbale prin care s-au achitat diverse sume de bani, dar care nu se regăsesc în evidența contabilă deoarece nu îndeplineau condițiile de document justificativ impuse de lege. Astfel, s-a reținut că, din verificarea documentelor contabile de evidență primară și contabilă prezentate, a rezultat că principalul furnizor de bunuri al societății a fost SC HP SRL, achizițiile fiind neachitate în cea mai mare parte.
Potrivit art. 6 alin.1 și 2 din Legea contabilității nr. 82/1991 " Orice operațiune economico financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat precum si a celor care le-au înregistrat in contabilitate după caz…";
S-a arătat că, în baza prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, societatea prin reprezentanți, avea obligația ca orice operațiune economico-financiară efectuată să fie consemnată în momentul efectuării ei într-un document care să stea la baza înregistrărilor in contabilitate.
Conform celor precizate de reprezentanții societății a rezultat că s-au efectuat operațiuni de plăți fără a se întocmi documentele justificative impuse de Legea contabilității nr. 82/1991 și fără a se respecta disciplina financiară.
S-a reținut că, având in vedere faptul că învinuitul RG ca administrator în fapt al SC ARH SRL, a efectuat tranzacții pe care nu le-a evidențiat în contabilitate, deconturile de TVA și declarațiile privind impozitul pe profit depuse de organul fiscal, a considerat că intenția acestuia în comiterea faptei reținute este evidentă.
Prin ignorarea actelor depuse de organul fiscal în dovedirea plângerii penale si dispunerea clasarea cauzei, s-a considerat că s-au dispus măsuri nelegale fără a fi avute in vedere toate aspectele în stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunilor.
S-a mai susținut că procurorul de caz nu a avut in vedere nici măcar raportul de constatare întocmit de către inspectorii antifraudă în care este stabilit fără echivoc un prejudiciu produs bugetului statului prin activitatea infracțională a suspecților. Prin urmare, s-a ignorat in totalitate atât o probă administrată de partea vătămată, respectiv procesul verbal de inspecție fiscală aferent, in care erau stabilite obligațiile de plată pe care le avea societatea administrată de suspecți, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, prin activitatea infracțională a acestora, cât și o probă administrată în cursul urmăririi penale.
Astfel, s-a menționat că prin această măsură în mod nelegal nu s-a dat eficiență raporturilor specifice de drept administrativ fiscal, raporturi de drept public și de caracterul imperativ al normelor de drept fiscal. Cu mențiunea că faptele pentru care s-a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 au la baza o serie de argumente susținute de documentele justificative și pentru care s-a apreciat că sunt suficiente în justificarea sesizării penale efectuate in cauză.
S-a reținut că, concluziile desprinse din evaluarea tuturor acestor elemente reliefate in raportul de inspecție fiscală, duc în mod clar și fără putință de tăgadă la confruntarea faptelor prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 reținute in sarcina numiților RG și MCI .
S-a considerat că, raportat la materialul probator existent, in lipsa oricăror altor probe concludente care să răstoarne cele constatate prin actele de inspecție fiscală, fapta de evaziune fiscală există, din punctul de vedere al laturii obiective, acțiunea comițându-se prin inacțiune, respectiv omisiunea de a evidenția operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, precum si din punct de vedere al laturii subiective, respectiv intenția fiind de a se sustrage de la plata obligațiilor către stat.
S-a solicitat admiterea plângerii și desființarea ordonanței din data de 23.11.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și implicit, ordonanța X/II/2/2017 din 28.12.2017 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, urmând să se dispună continuarea cercetărilor pentru punerea în mișcare a acțiunii penale pentru faptele săvârșite de RG și MCI , având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală prev de art.9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 340 și art. 341 NCPP.
În dovedirea susținerilor sale, petenta a depus copia ordonanței din data de 23.11.2017 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.
A fost atașat dosarul nr. X/P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. X/104/2018 la data de 26.01.2018 petentul Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat plângere împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 23.11.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în dosarul X/P/2017, menținută prin Ordonanța nr. X/II/2/2017 din 28.12.2017 a Prim-Procurorului aceluiași Parchet.
În motivarea de fapt a cererii sale, petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței mai sus menționate și continuarea cercetărilor întrucât urmărirea penală s-a bazat exclusiv pe expertiza fiscală efectuată în cauză.
Analizând actele dosarului de urmărire penală în raport de aspectele relatate de către petentă în plângerea formulată și dispozițiile legale incidente, judecătorul de cameră preliminară, reține următoarele:
Prin ordonanța emisă la data de 23.11.2017 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în dosarul nr. X/P/2017 s-a dispus:
I. clasarea cauzei față de inculpatul RG pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev de art. 9 alin.1 lit b din Legea 241/2005 cu art. 35 alin.1 C.p. și față de suspecta MCI pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 4 din Legea 241/2005.
II. disjungerea cauzei penale și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria S în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prev de art. 4 din Legea 241/2005 și art. 272 alin.1 lit b din Legea 31/1990.
Prin Ordonanța nr. X/II/2/2017 din data de 28.12.2017 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentei ANAF-DGRFP C - AJFP O formulată împotriva soluției adoptate în dosarul X/P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.
În motivarea soluțiilor de clasare dispuse în cauză, s-au reținut următoarele:
La data de 24.03.2017, ANAF prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice O s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, formulată împotriva SC ARH SRL, cu sediul în mun.S jud.O, precum și împotriva administratorului acesteia, MCI , sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, respectiv art.4 din Legea nr.241/2005.
În fapt, s-a învederat că organele de control fiscal au intenționat să efectueze o inspecție fiscală la agentul economic sus-menționat, solicitând prezentarea documentelor pentru perioada ianuarie 2011 - aprilie 2016, însă nu au fost prezentate documentele de evidență primară și contabilă pentru perioada iulie - septembrie 2011 și ianuarie - aprilie 2016. De asemenea, nu a fost prezentat nici exemplarul 3 al unui carnet de facturi utilizat în perioada 2015-2016.
Totodată, s-a învederat faptul că, urmare a controlului, s-a constatat că, la finele anului 2015, SC ARH SRL S înregistra un sold al registrului de casă în sumă de 396.808,79 lei în condițiile în care, în casieria unității nu s-a regăsit numerar, acesta fiind folosit pentru diverse achiziții, sumele de bani fiind plătite către furnizori pe bază de procese verbale și compensări.
S-a mai învederat, totodată că în urma controlului s-a constatat că au fost efectuate operațiuni de plăți fără a se întocmi documente justificative și fără a se respecta disciplina financiară, apreciindu-se că fapta astfel descrisă ar trebui analizată din perspectiva infracțiunii prev. de art.9 alin. 1 lit.b din Legea 241/2005.
Prin ordonanța din data de 23.11.2017, procurorul care a instrumentat cauza a dispus clasarea acesteia din perspectiva infracțiunii prev.de art.9 alin.l lit.b din Legea 241/2005, cu aplic.art.35 alin.l Cp., reținându-se că fapta nu este de natură penală.
Totodată, s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria S ca organ competent a efectua urmărirea penală sub aspectul infracțiunilor prev. de art.4 din Legea nr.241/2005 și art.272 alin.l lit.b din Legea nr.31/1990 rep.
Împotriva acelei soluții, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice O a formulat plângere, fără a invoca în concret motive de nelegalitate ci, doar făcând referire la situația de fapt evocată și în cuprinsul plângerii.
Sub acest aspect, s-a invocat, în principal, faptul că, așa cum s-a reținut și în procesul verbal de inspecție fiscală nr.X/21.03.2017, SC ARH SRL, prin reprezentanții săi, nu a prezentat actele contabile ale societății și, totodată la finele anului 2015, contribuabilul înregistra, conform balanței de verificare, un sold al registrului de casă în sumă de 396.808,79 lei, bani care nu s-au regăsit în casieria unității, aspecte ce atrag vinovăția din perspectiva infracțiunilor prev. de art.4 din legea nr.241/2005 și respectiv legea contabilității.
Analizând actele și lucrările dosarului cu nr. de mai sus prin prisma motivelor invocate de către petentă, s-a constatat că soluția dispusă la data de 23.11.2017 este nelegală și netemeinică, astfel încât plângerea urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, trebuie precizat că ceea ce este supus verificării din perspectiva legalității și temeiniciei, este soluția de clasare dispusă cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.l lit.b din Legea nr.241/2005 întrucât, referitor la celelalte două infracțiuni, respectiv art.4 din Legea nr.241/2005 și art.272 alin.l lit.b din Legea nr.31/1990 rep., procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea organului competent, în speță Parchetul de pe lângă Judecătoria S, iar declinarea nu este supusă niciunei căi de atac.
Așadar, revenind la infracțiunea prev.de art.9 alin.l lit.b din Legea nr.241/2005 s-a constat, conform actului de control, că aceasta ar consta în înregistrarea unor facturi aferente cheltuielilor în perioada 2011 - 2016 și care nu au fost declarate la organele fiscale.
Conform dispozițiilor art.9 alin.l lit.b din Legea nr.241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Așadar, în cazul înregistrării în actele contabile a operațiunilor efectuate și a veniturilor realizate - având în vedere faptul că organele fiscale au posibilitatea de a constata și verifica operațiunile efectuate, veniturile realizate și sursa acestora, precum și de a stabili felul obligațiilor fiscale, cuantumul taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului - determinarea taxei pe valoare adăugată ori a impozitului pe profit, constituie o chestiune de natură fiscală, stabilirea eronată de către operatorul economic neputând constitui infracțiunea de evaziune fiscală.
Examinând legalitatea și temeinicia soluțiilor atacate, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a actelor de urmărire penală efectuate, judecătorul de cameră preliminară apreciază că plângerea formulată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit.b din Legea 241/2005 în formă continuată, judecătorul de cameră preliminară apreciază că materialul probator administrat în cauză este incomplet.
Judecătorul de cameră preliminară reține, pe starea de fapt, că SC ARH SRL având ca obiect de activitate " activități ale agenților de publicitate";, a fost înființată în anul 2010, unic asociat și administrator fiind suspecta MCI .
Practic, activitatea societății consta în editarea și tipărirea unui ziar numit "TINTA";, activitate care era desfășurată astfel: editarea era efectuată la sediul social din mun. S, iar tipărirea în Scornicești, într-o locație pentru care nu există documente de comodat sau închiriere, activitatea fiind efectuată în baza unei înțelegeri verbale.
Din actele existente la dosar rezultă că, deși suspecta MCI era administratorul legal al societății, în fapt, de întreaga activitate desfășurată și evidența contabilă, s-a ocupat inculpatul RG, concubinul acesteia.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt din data de 25.05.2017 s-a confirmat efectuarea în continuare a urmării penale față de inculpatul RG pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și față de suspecta MCI pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 4 din Legea nr.241/2005.
Conform procesului verbal OTG AIF X/21.03.2017 (f.19-22 ds UP), cu ocazia controlului efectuat de AJFP O, s-a constatat că reprezentanții SC ARH SRL nu au prezentat organelor de control documentele financiar contabile ale societății pentru perioada ianuarie - aprilie 2016 și exemplarul trei al unui carnet de facturi utilizat în perioada 2015 - 2016, așa cum reiese și din declarația și nota explicativă a suspectei MCI dată organelor fiscale, aceasta susținând că înscrisurile solicitate "probabil au fost rătăcite din greșeală sau nu au fost restituite de persoana care a deținut evidența contabilă.";
Urmare a verificării efectuate de organele fiscale, s-a constatat că, la finele anului 2015, SC ARH SRL a înregistrat un sold al registrului de casă în sumă de 396808,79 lei, sumă care însă nu s-a regăsit în casieria unității, din declarația numitei MCI reieșind că acest numerar a fost folosit pentru diverse achiziții, dar neprezentând documente justificative în acest sens.
Din verificarea documentelor de evidență primară și contabilă, a rezultat că principalul furnizor de bunuri al societății a fost SC HP SRL, achizițiile efectuate fiind neachitate în cea mai mare parte
În cursul urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unei constatări fiscale de către inspector antifraudă, PS, din Raportul de constatare din data de 25.08.2017 (f.94 - 124 ds UP) rezultând că, în perioada 01.01.2011 - 30.04.2016, SC ARH SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 105.760 lei cuprinzând impozit pe profit datorat în sumă de 27056 lei, Tva de plată în sumă de 78669 lei și impozit pe veniturile microîntreprinderii datorat de 35 lei.
În raportul întocmit, inspectorul antifraudă a concluzionat că nu se poate acorda drept de deducere pentru o serie de cheltuieli înregistrate în contabilitatea SC ARH SRL în perioada 2011 - 2016 din diverse motive, respectiv:
- Facturile aferente cheltuielilor respective au fost înregistrate, dar nu au fost declarate la organele fiscale;
- Cheltuielile de protocol au depășit limita pentru care se acordă deductibilitatea sau că entitatea nu avea drept de deducere a cheltuielilor de protocol în anul când a înregistrat pierderi;
- Mijloacele fixe înregistrate în contabilitate nu au fost achiziționate în scopul desfășurării activității economice sau nu au fost identificate de organele de inspecție fiscală;
- Unele din achiziții nu au fost făcute în scopul obținerii de venituri impozabile, altele provin de la furnizori scoși din evidență ca plătitori de TVA.
O altă neregularitate constatată a fost aceea că, la finele anului 2015, contribuabilul înregistra un sold al registrului de casă în sumă de 396808,79 lei, iar din declarația administratorului societății a rezultat că nu se regăsește în casierie niciun fel de numerar, acesta fiind folosit pentru diverse achiziții dar fără să existe documente justificative.
În cauză, a fost efectuat și un supliment la raportul de constatare încheiat la data de 23.10.2017, ale cărui concluzii au reliefat că prezentarea de către inculpatul RG a facturierului cu codul 14-4-10/A ce a fost utilizat în perioada 2015 - 2016, nu a modificat în niciun fel cuantumul prejudiciului calculat inițial în Raportul de constatare încheiat la 25.08.2017, respectiv suma de 105760 lei.
În plus, judecătorul de cameră preliminară reține că inculpatul RG a declarat că este de acord cu suma stabilită de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și că nu dorește să fie efectuată o expertiza fiscală sau contabilă.
Totodată, în nota explicativă întocmită la solicitarea inspectorilor ANAF, suspecta MCI (f.32 ds UP) a declarat că "mijloacele fixe se găsesc într-o locație a cărei adresă nu o pot preciza, pe raza localității Scornicești urmând ca în termen de maxim 7 zile să fie depozitate pe raza municipiului S și puse la dispoziția inspectorilor ANAF; "nu se regăsește nici un fel de numerar în casieria societății, acesta fiind folosit pentru diverse achiziții, sumele de bani au fost plătite către furnizori pe bază de procese-verbale și compensări";. Referitor la neprezentarea documentelor de evidență primară și contabilă aferente lunilor iulie - septembrie 2011, respectiv 01.01.2016 - 30.04.2016, suspecta MCI a precizat că "probabil au fost rătăcite din greșeală sau nu au fost restituite de persoana care a deținut evidența contabilă";.
Judecătorul de cameră preliminară constată unele contradicții în cele declarate de numita MCI astfel: în calitate de suspectă (f.62,63 ds UP), aceasta a precizat "eu nu am putut înainta documentele organelor de control fiscal, deoarece nu îmi amintesc unde se află aceste documente, respectiv exemplarul 3 al unui carnet de facturi utilizat în perioada 2015 - 2016, deși primele două exemplare se regăsesc. În ceea ce privește documentele de evidență primară și contabilă pentru perioada iulie - septembrie 2011, arăt că nu a existat rea intenție de a le prezenta, fapt pentru care am început să refac această evidență. Încă o dată precizez că de întreaga activitate a societății s-a ocupat concubinul meu, RG, și nu cunosc exact amănunte despre activitatea societății deși aceasta era înregistrată pe numele meu. Mi-a fost prezentat raportul de constatare întocmit de inspectorii antifraudă , după ce l-am citit fiind de acord cu concluziile stabilite respectiv cu suma constatată ca fiind prejudiciu adus bugetului de stat în perioada 01.01.2011 - 30.04.2016 în cuantum de 105760 lei.";
În schimb, anterior, ca martor, aceeași MCI declarase (f.65, 66 ds UP) "În anul 2010, am înființat SC ARH SRL, societate cu sediul social la domiciliul meu. Precizez că, deși aveam calitatea de administrator legal al acestei societăți , în realitate, de activitatea societății s-a ocupat concubinul meu, RG. Evidența contabilă a fost efectuată de mai multe persoane de specialitate, în baza documentelor financiar-fiscale pe care le puneam la dispoziție. Declar că, într-adevăr, nu am prezentat pentru perioada iulie-septembrie 2011, deoarece nu le-am mai găsit; consider că pot fi pierdute sau rătăcite la vreun contabil care a ținut evidența contabilă a firmei.(..), în casieria societății nu se regăsește niciun fel de numerar, acesta fiind folosit pentru diverse achiziții necesare desfășurării activității de tipărire sau pentru plata furnizorilor pe bază de procese-verbale sau compensări care nu cunosc dacă au fost înregistrate în evidență de contabil. Ulterior am aflat că procesele-verbale prin care s-au achitat diverse sume de bani nu îndeplinesc condițiile de document justificativ de înregistrare în evidența contabilă. Menționez că aceste procese-verbale de compensare sau achitare plăți furnizori erau editate pe calculator de concubinul meu, RG, și nu îmi amintesc dacă acestea erau semnate și ștampilate de mine sau nu. Precizez că persoana care preda contabilului documentele fiscale era concubinul meu, RG, acesta ocupându-se de activitatea firmei în general. Menționez că printre societățile comerciale cu care SC ARH SRL S a avut relații comerciale, se numără și SC HP SRL, societate de la care achiziționa materiale necesare desfășurării activității. Declar că în ceea ce privește carnetul de facturi utilizat în perioada 2015 - 2016, nu cunosc unde se poate afla, consider că este pierdut sau aruncat de mine când am făcut curățenie generală în casă. Menționez că știam că în calitate de administrator de drept, aveam obligația de a arhiva întreaga documentație financiar-contabilă a societății. Menționez că de la înființare și până în prezent, SC ARH SRL, nu a avut niciun salariat angajat cu forme legale. Declar că, RG deși s-a ocupat de desfășurarea activității firmei, acesta nu a fost împuternicit de mine în calitate de administrator pentru a reprezenta societatea sau să se ocupe de activitatea acesteia. Menționez că nu a existat rea intenție din partea mea de a nu prezenta întreaga documentație financiar contabilă organelor fiscale și până în prezent nu au fost refăcute documentele justificative pentru 2011 și nici nu cred că pot fi refăcute pentru că a trecut foarte mult timp de atunci și nu îmi amintesc numele contabilului de atunci sau numele firmelor cu care am lucrat.";
În schimb, audiat fiind, inculpatul RG (f.49, 43 ds UP) a declarat "În anul 2010,concubina mea, MCI a înființat SC ARH SRL, societatea având ca obiect de activitate agenție de publicitate. Menționez că, deși concubina mea, MCI, scriptic era administrator al acestei societăți, faptic eu m-am ocupat de activitatea firmei deși nu am avut împuternicire notarială în acest sens. Societatea se ocupa cu tipărirea și editarea unui ziar ȚINTA, tipărirea de pliante, broșuri, bannere, afișe, activități ce erau realizate cu ajutorul unor utilaje cumpărate de la SC HP SRL, pe baza unui contract, achitarea acestora urmând a fi efectuată conform contractului prin compensare prestări servicii - tipărituri. Precizez că înregistrarea în evidența contabilă era efectuată de contabil și în baza documentelor fiscale pe care eu le dam acestora. În legătură cu documentele justificative și de evidență primară și contabilă pentru perioada iulie - septembrie 2011, arăt că datorită faptului că evidența a fost ținută de mai mulți contabili, s-ar putea ca acestea să fie rătăcite sau pierdute. În ceea ce privește soldul înregistrat de casă, în sumă de 396808,79 lei, arăt că nu am cunoștință de această sumă, contabilul nu mi-a spus niciodată despre această sumă, în casieria societății neregăsindu-se nicio sumă de bani, de obicei, sumele încasate de la beneficiari fiind folosite pentru achiziția de materiale în vederea onorării altor contracte.(…) Declar că o perioadă am avut calitatea de administrator al SC HP SRL S, dar din câte îmi amintesc, în anul 2011, eu nu mai aveam calitatea de administrator, ci de asociat.";
Analizând raportul de constatare încheiat la 25.08.2017 de inspector antifraudă PS (f.94 - 123 ds UP), judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:
- în luna februarie 2011, SC ARH SRL a înregistrat factura nr.X/16.02.2011, factură care nu are înscrisă seria care o identifică în mod unic, emisă de furnizorul SC HP SRL, total factură 84758,4 lei. În factură este înscris "set cartuș imprimantă"; în valoare de 1353,5 lei (înregistrat în contabilitate în contul 303) și hârtie A3 în valoare de 67000 lei (înregistrată în contabilitate în contul 3021). Analizând declarațiile informative cod 394, transmise organelor fiscale în sem I din 2011, s-a constatat că SC ARH SRL nu a declarat achizițiile aferente facturii nr.X/16.02.2011 și nici SC HP SRL nu a declarat livrările respective.
- Mai mult, analizând informațiile extrase din baza de date ANAF SIINFOPC, SC HP SRL nu a declarat livrări de către SC ARH SRL în semestrul II din 2011, iar în situația financiară încheiată la 31.12.2011 și transmisă organelor fiscale, nu sunt înregistrate mișcări ale conturilor de imobilizări, respectiv echipamente tehnologice, mașini și utilaje, așa cum ar fi trebuit să apară în cazul în care echipamentele înscrise în facturile prezentate mai sus ca fiind emise de SC HP SRL ar fi aparținut acestei entități și ar fi fost livrate către SC ARH SRL. Tot din informațiile extrase din baza de date ANAF, din secțiunea Istoric Asociați, s-a constatat că unul dintre asociații SC HP SRL cu deținere de 83,34 părți sociale, este RG, persoana care s-a ocupat în fapt și de administrarea SC A H SRL.
- Datorită fie faptului că achizițiile respective nu au putut fi dovedite că au fost făcute (nu s-au putut identifica mijloacele fixe înscrise în facturile având ca emitent SC HP SRL și nici datorită faptului că facturile respective nu aveau înscrisă seria, element obligatoriu prevăzut de codul fiscal pentru a putea fi considerate documente justificative dar și din cauza faptului că achizițiile respective nu au fost făcute în scopul desfășurării activității economice (geantă damă, argintărie, achiziții de filme și jocuri) suma totală pentru care nu s-a acordat drept de deducere pentru perioada 01.10.2011 - 31.12.2011 a fost de 22953 lei:
- Avându-se în vedere că operatorul economic HP SRL a fost scos din evidență ca plătitor TVA din data de 01.02.2013 a fost declarat inactiv din data de 04.11.2013 conform deciziei nr.X/25.09.2013 și radiat începând cu data de 13.01.2015, nu se poate acorda dreptul de deducere al TVA aferentă facturilor de achiziții înregistrate ca fiind emise de acest contribuabil.
- S-a constatat că SC ARH SRL nu a avut salariați în perioada care face obiectul dosarului penal. Se menționează că în marea majoritate a facturilor de achiziții înregistrate în contabilitatea SC ARH SRL la rubrica delegat este trecut RG, asociat în cadrul HP SRL cu procent de deținere 83,34 părți sociale.
- Conform datelor extrase din aplicația REVISAL a platformei FISCNET privind pe administratorul și asociatul unic al SC ARH SRL , MCI , s-a constatat că, în perioada 14.06.2013 - 20.12.2016, aceasta a avut calitatea de angajat cu contract individual de muncă cu normă întreagă, perioadă determinată, la angajatorul Senatul României, în funcția de șef cabinet.
În altă ordine de idei, judecătorul de cameră preliminară apreciază că în mod eronat, procurorul a făcut referire în ordonanța de clasare la Hotărârea Curții C-101/16/19.10.2017 atâta timp cât în hotărârea mai sus menționată se învederează că:
"54. Singura obligație impusă persoanei impozabile constă, astfel, în consultarea listei contribuabililor declarați inactivi afișate la sediul ANAF și publicate pe pagina de internet a acesteia, o asemenea verificare fiind, pe de altă parte, ușor de efectuat.
55 Rezultă astfel că, prin obligarea persoanei impozabile să efectueze această verificare, legislația națională urmărește un obiectiv care este legitim și chiar impus de dreptul Uniunii, și anume acela de a asigura colectarea corectă a TVA ului și de a evita frauda, și că o asemenea verificare poate fi cerută în mod rezonabil unui operator economic. Trebuie însă să se verifice dacă această legislație nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit.
56 Deși nedepunerea declarațiilor fiscale prevăzute de lege poate fi considerată indiciu de fraudă, aceasta nu dovedește în mod irefutabil existența unei fraude privind TVA ul. În plus, reiese din elementele furnizate Curții că, sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere, chiar dacă contribuabilul și ar fi regularizat situația și ar fi obținut radierea sa de pe lista contribuabililor înscriși ca inactivi, sancțiunea prevăzută la articolul 11 alineatul (12)din Codul fiscal ar fi menținută, astfel încât persoana care cumpără bunul sau serviciul nu și ar putea redobândi dreptul de deducere a TVA ului. În schimb, articolul 11 alineatul (11) din Codul fiscal prevede că contribuabilul "reactivat"; est autorizat, după "reactivarea"; sa, să recupereze TVA ul a cărui deducere a fost refuzată în perioada de inactivitate.";
Judecătorul de cameră preliminară apreciază că organul de urmărire penală nu a administrat probe cu privire la realitatea sau fictivitatea operațiunilor comerciale presupus a fi derulate între aceste societăți, nerevenind expertului obligația de a stabili aceste aspecte. În speță, organul de urmărire penală trebuia să completeze materialul probator pentru a concluziona în urma unui probatoriu complet dacă au existat sau nu acele operațiuni.
Mai mult, se constată că organul de urmărire penală nu a avut în vedere declarația suspectului RG care a recunoscut faptul că a fost administrator al SC HP SRL, societatea de la care se susține că SC ARH SRL (administrată, în fapt, de același RG) a achiziționat utilaje și consumabile, fiind încheiate facturi fiscale și nici concluziile inspectorului antifraudă care a precizat că pe multe dintre facturile încheiate între cele două societăți, apărea indicat în calitate de delegat al SC HP SRL tot inculpatul RG.
Se impune astfel ca organele de urmărire penală să administreze probe pentru a stabili dacă au existat sau nu în realitate, în principal, operațiunile comerciale între SC ARH SRL și SC HP SRL dar și celelalte societăți, ( raportat la concluziile expertului) , urmând ca în funcție de acest aspect, să se aprecieze și asupra necesității efectuării unei expertize de specialitate care să stabilească dacă a fost sau nu prejudiciat bugetul de stat. Se constată că organele judiciare nu au procedat nici măcar la identificarea și audierea reprezentanților SC HP SRL, neexistând dovezi la dosar că s-au efectuat demersuri în acest sens.
În ordonanța atacată s-a dispus o soluție de clasare și cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 4 din Legea 241/2005 în ceea ce o privește pe suspecta MCI , în baza art.16 alin. 1 lit. b CPP, cu toate că prin aceeași ordonanță nr.X/P/2017 din 23.11.2017, același procuror a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria S ca organ competent a efectua urmărirea penală sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 4 din Legea 241/2005 și art 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990.
Față de cele expuse mai sus, în baza art. 341 alin. 6 lit. b) C. p.p. va admite plângerea formulată de petenta D.G.R.F.P. C - Administrația Județeană a Finanțelor Publice O, va desființa soluția de clasare dispusă prin ordonanța nr. X/P/2017 din data de 23.11.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, dată în dosarul nr. X/P/2017 al aceluiași parchet și va trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală cu privire la intimatul RG.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Data publicarii pe portal: 17.05.2018
| ← Anulare a unui proces verbal de control încheiat de direcţia... | Evaziune fiscala. Jurisprudență Evaziune fiscală → |
|---|
