Anulare act administrativ. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice; Taxa pe valoare adăugată
| Comentarii |
|
Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 994 din data de 16.11.2016
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. …./119/2016
SENTINȚA CIVILĂ NR. 994
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : ……………
GREFIER : ………………..
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC ………… SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE COVASNA, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra cauzei de față, au avut loc în ședința din 27.10.2016, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă în vederea deliberării cât și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 10.11.2016.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 27.06.2016 și înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. …./119/2016 reclamanta SC ……. SRL a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov să dispună anularea deciziei nr. 2/10.06.2016 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și a Deciziei nr. 64060 din 3.03.2016 privind înregistrarea în scopuri de TVA, cu obligarea intimatei la înregistrarea în scopuri de TVA, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că prin Decizia atacată cererea reclamantei de înregistrare în scopuri de TVA a fost respinsă cu motivarea că nu a justificat intenția de a desfășura activitate economică declarată din sfera TVA și nu a făcut dovada deținerii resurselor economice care să justifice realizarea obiectului de activitate economică declarată din sfera TVA. Or, reclamanta a depus contracte comerciale încheiate cu un furnizor și cu un client, din care reiese în mod evident activitatea pe care o va desfășura și faptul că aceasta deține deja piață de desfacere pentru produsele comercializate. De la data depunerii cererii reclamanta a început activitatea de comerț, în luna martie înregistrând vânzări în sumă de 21.175 lei. În consecință activitatea economică este deja realizată și reclamanta este persoană impozabilă din punct de vedere al taxei. O activitate de comerț de succes se realizează pe baza fondurilor furnizorilor și nu pe seama fondurilor proprii.
Se arată că începând cu anul 2016 Noul Cod fiscal prevede la art. 11 că în domeniul taxei pe valoare adăugată și al accizelor, autoritățile fiscale și alte autorități naționale trebuie să țină cont de jurisprudența CJUE. În acest sens se invocă cauza C-527/11 Ablessio în care s-a reținut că articolele 213, 214 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun refuzului din partea administrației fiscale a unui stat membru de a atribui un număr de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată unei societăți pentru simplul motiv că aceasta nu dispune, în opinia respectivei administrații, de mijloacele materiale, tehnice și financiare pentru a exercita activitatea economică declarată. Or, prin decizia atacată, nu s-a menționat niciun indiciu serios care ar duce la concluzia că reclamanta o să utilizeze codul de TVA în scopuri frauduloase.
În final se arată că în soluționarea contestației s-a omis în totalitate a se pronunța asupra jurisprudenței comunitare invocate.
În drept se invoca disp. Codului fiscal.
În apărare pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că, raportat la data cererii de înregistrare în scopuri de TVA 15.02.2016, în speță erau aplicabile disp. Ordinului ANAF nr. 521/2016 și nr. 3840/2015. Conform art. 3 din ordin criteriile erau: persoana impozabilă nu se află în situația de a nu desfășura activitate economică în spațiul destinat sediului social, niciunul dintre administratori nu are înscris în cazierul fiscal infracțiuni sau fapte prevăzute de OG nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, și evaluarea intenției și capacității persoanei impozabile de a desfășura activități economice care implică operațiuni taxabile și/sau scutite de TVA. S-a constatat că societatea îndeplinea primele două condiții însă, în ce privește cea de-a treia condiție, prin Referatul nr. 599/26.02.2016, s-a constatat că solicitantul nu justifică intenția și capacitatea de a desfășura activitate economică potrivit preved. art. 7 alin. 2 lit. b din OP ANAF nr. 3840/2015.
În dovedirea acțiunii părțile au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În fapt, la data de 15.02.2016 reclamanta SC …… SRL a depus Declarația de înregistrare fiscală (fila 97) prin care a solicitat înregistrarea în scopuri TVA.
Prin Decizia nr. 64060 din 3.03.2016, solicitarea a fost respinsă motivat de faptul că nu justifică intenția și capacitatea de a desfășura activitate economică, potrivit preved. art. 7 alin. 2 lit. b din OPANAF nr. 3840/2015, nu a făcut dovada deținerii resurselor economice care să justifice realizarea obiectului de activitate economică declarată din sfera TVA.
Împotriva acestui act administrativ fiscal reclamanta a formulat în termenul legal contestație (f.23), aceasta cale administrativă de atac fiind respinsă prin decizia nr. 2/10.06.2016 emisă de pârâta DGFP COVASNA, sens în care contestatoarea a promovat prezenta acțiune.
În soluționarea acțiunii se va avea în vedere în drept că potrivit disp. art. 3 din OPANAF nr. 3840/2015 (în vigoare la data depunerii cererii de înregistrare) criteriile în funcție de care se condiționează înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile sunt: a) persoana impozabilă nu se află în situația prevăzută la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 359/2004, respectiv în situația de a nu desfășura activități economice în spațiul destinat sediului social și/sau sediilor secundare și nici în afara acestora; b) niciunul dintre administratorii și/sau asociații persoanei impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de TVA nu au înscrise în cazierul fiscal infracțiuni și/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal; c) evaluarea, pe baza analizei efectuate de organele fiscale, a intenției și a capacității persoanelor impozabile de a desfășura activități economice care implică operațiuni taxabile și/sau scutite de TVA cu drept de deducere.
În speță, astfel cum reiese din actele depuse la dosar, reclamanta îndeplinea criteriile prevăzute la lit. a și b ale art. 3, ca atare s-a procedat la evaluarea prevăzută de lit. c. Conform art. 7, solicitările de înregistrare în scopuri de TVA care îndeplinesc criteriile prevăzute la art. 3 lit. a) și b) sunt supuse unei analize, prevăzute la art. 3 lit. c), care are ca scop evaluarea intenției și a capacității persoanelor impozabile de a desfășura activități economice care implică operațiuni taxabile și/sau scutite de TVA cu drept de deducere, precum și operațiuni pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate dacă taxa ar fi deductibilă în cazul în care aceste operațiuni ar avea loc în România.
Se constată că prevederile legale redate în precedente nu menționează cum se realizează efectiv această evaluare, ce anume se verifică în concret de către compartimentul cu atribuții în domeniu.
Nici în decizia de respingere a cererii de înregistrare nu se menționează în concret de ce nu a justificat reclamanta capacitatea de a desfășura activitate economică, cu alte cuvinte decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția. Doar în Decizia de soluționare a contestației sunt redate aspectele verificate și reținute de compartimentul cu atribuții în evaluarea intenției și a capacității de a desfășura activități economice, fără a se preciza concret care aspect corespunde și care nu.
În lipsa argumentelor organului fiscal, contribuabilul nu este în măsură să-și orienteze conduita, fiind nevoit să speculeze asupra posibilelor impedimente pe care administrația le-a avut în vedere atunci când i-a respins cererea. Nu în ultimul rând, controlul de legalitate pe care îl înfăptuiește instanța de contencios administrativ devine imposibil de exercitat în contextul în care resorturile administrației nu îi sunt cunoscute.
În plus, astfel cum rezultă din procesul-verbal de ședință încheiat cu ocazia susținerii orale a contestației formulate (fila 66), inspectorul din cadrul AJFP Covasna a precizat că nu prin contestație se poate aproba înregistrarea în scopuri de TVA, ci doar prin depunerea unei noi declarații, susținerea acestuia venind în totală contradicție cu scopul pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea formulării de contestații la astfel de decizii și ducând la concluzia că opinia celor care aveau de soluționat contestația era deja formată în sensul respingerii acesteia.
Se impune a preciza și faptul că în sprijinul contestației a fost invocată jurisprudența comunitară, respectiv cauza C-527/11 Ablessio, însă decizia de soluționare a contestației nu analizează defel acest motiv.
Pe fondul cauzei instanța reține că singurul motiv invocat în sprijinul cererii de respingere a înregistrării în scop de TVA pare a fi acela al lipsei dovezii deținerii resurselor economice care să justifice realizarea obiectului de activitate economică declarată din sfera TVA.
În această problemă jurisprudența CJUE a reținut, în cauza C-527/11 Ablessio, că articolele 213, 214 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun refuzului din partea administrației fiscale a unui stat membru de a atribui un număr de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată unei societăți pentru simplul motiv că aceasta nu dispune, în opinia respectivei administrații, de mijloacele materiale, tehnice și financiare pentru a exercita activitatea economică declarată. S-a statuat că statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere atunci când adoptă măsuri pentru a asigura identificarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA. Cu toate acestea, marja de apreciere menționată nu poate fi nelimitată. Astfel, deși un stat membru poate refuza să atribuie unei persoane impozabile un număr individual, un asemenea drept nu poate fi exercitat fără motiv legitim. Pe de altă parte, decurge din noțiunea "persoană impozabilă";, astfel cum este definită la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112, că aceasta cuprinde orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activității respective. Conform jurisprudenței Curții, noțiunii menționate trebuie să i se confere o interpretare largă. Orice persoană care are intenția, confirmată de elemente obiective, să înceapă în mod independent o activitate economică și care efectuează primele cheltuieli de investiții în acest scop trebuie considerată o persoană impozabilă . Reiese din această jurisprudență, precum și din modul de redactare a articolului 213 alineatul (1) din Directiva 2006/112 că sunt considerate persoane impozabile care pot solicita atribuirea unui număr de identificare în scopuri de TVA nu doar persoanele care exercită deja o activitate economică, ci și cele care intenționează să înceapă o asemenea activitate și care efectuează primele cheltuieli de investiții în acest scop. Respectivele persoane nu pot fi astfel în măsură să dovedească, în această etapă preliminară a activității lor economice, că dispun deja de mijloacele materiale, tehnice și financiare pentru a exercita o astfel de activitate. Pentru a fi considerat proporțional cu obiectivul prevenirii evaziunii, un refuz de identificare a unei persoane impozabile printr un număr individual trebuie să se bazeze pe indicii serioase care permit în mod obiectiv să se considere că este probabil ca numărul de identificare în scopuri de TVA atribuit acestei persoane impozabile să fie utilizat în mod fraudulos. O astfel de decizie trebuie să se întemeieze pe o apreciere globală a tuturor împrejurărilor speței și a probelor care au fost strânse în cadrul verificării informațiilor furnizate de întreprinderea în cauză.
În speță, nu au fost menționate acele indicii serioase care să fi permis luarea unei concluzii de posibilă fraudă.
Din actele aflate la dosar rezultă că reclamanta desfășoară deja activitate economică, în luna martie înregistrând vânzări în sumă de 21.175 lei (fila 34). De asemenea, reclamanta încheiase deja, la momentul depunerii cererii, contracte de vânzare-cumpărare cu societăți furnizoare pentru bunurile ce urmau a fi vândute (fila 139, 142).
Pentru aceste motive, reținând că reclamanta îndeplinește condițiile pentru înregistrarea în scopuri de TVA, instanța va admite acțiunea formulată și va dispune anularea deciziei nr. 2/10.06.2016 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și a Deciziei nr. 64060 din 3.03.2016, urmând a fi obligată pârâta la înregistrarea în scopuri de TVA a reclamantei SC …… SRL.
În temeiul art. 453 Ncpc. instanța va obliga pârâta aflată în culpă procesuală la plata către reclamantă a sumei de 2.550 cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru și onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea formulată de reclamanta SC ….. SRL, cu sediul …….., cu sediul ales în …………………………., CUI …………, număr de înregistrare la Registrul Comerțului ……………, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, cu sediul în Brașov, B-dul Mihail Kogălniceanu, nr. 7, județul Brașov, și în consecință:
Anulează Decizia nr. 2/10.06.2016 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Decizia nr. 64060 din 3.03.2016 privind înregistrarea în scopuri de TVA.
Obligă pârâta la înregistrarea în scopuri de TVA a reclamantei SC …………. SRL.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 10.11.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Anulare act administrativ. Jurisprudență Acte ale... | Neîndeplinirea obligaţiilor de ascultare a contribuabilului... → |
|---|
