Anulare prevederi ordin comun al preşedintelui curţii de conturi şi al preşedintelui casei naţionale de pensii publice nr. 285/138/12.04.2016. vârstă standard de pensionare. reducere.

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel SUCEAVA Hotărâre nr. 135 din data de 25.09.2017

Rezumat:

Reducerea vârstei de pensionare a reclamantei pentru munca depusă în condiții speciale nu este o reducere a vârstei standard de pensionare, ci o reducere de la vârsta standard de pensionare acordată reclamantei în considerarea situației sale particulare.

Contrar opiniei reclamantei, definiția vârstei standard de pensionare, așa cum a fost consacrată legislativ la art. 3 alin. 1 lit. v din Legea nr. 263/2010 nu instituie două categorii ale vârstei standard de pensionare - vârsta neredusă și vârsta redusă în condițiile legii, ci, definind vârsta standard de pensionare - vârsta stabilită de lege pentru bărbați și femei, la care aceștia pot obține pensie pentru limită de vârstă, statuează că aceasta este totodată și vârsta din care se fac reducerile pentru cei care au desfășurat munca în condiții atipice.

Hotărârea

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava - Secția de contencios Administrativ și Fiscal la data de 26 iunie 2017 și înregistrată cub nr. 429/39/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Națională de Pensii Publice și Curtea de Conturi a României, solicitând a se constata nulitatea parțială a art. 2 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea șl funcționarea Curții de Conturi, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 7/2016, aprobate prin Ordinul comun al Președintelui Curții de Conturi și al Președintelui Casei Naționale de Pensii Publice nr. 285/138/12.04.2016, publicat în Monitorul Oficial nr. 294/18.04.2016 (în continuare, "Normele") în sensul eliminării, din lit. a) și b) ale acestui articol, a sintagmei "anexa nr. 5 la";, sintagmă care atrage nelegalitatea parțială a acestor dispoziții prin raportare la Legea nr. 94/1992, la Legea nr. 263/2010 și la Codul civil.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, la data de 21.11.2016, având vârsta de 58 de ani, două luni și 8 zile, a depus cererea de pensionare la Casa teritorială de pensii B., solicitând acordarea pensiei de serviciu prev. de art. 51 din Legea nr. 94/1992.

Astfel cum s-a reținut în decizia nr. 334693/10.01.2017 a Casei teritoriale de pensii Suceava (Anexa nr. 1), petenta a realizat un stagiu de cotizare în sistemul public de pensii de 42 ani și 3 zile. Din aceasta perioadă totală, o durată de 14 ani, 11 luni și 17 zile a reprezentat activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă, în regimul Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială.

De asemenea, pentru o perioadă de peste 7 ani, petenta a avut calitatea de auditor public extern în cadrul Curții de Conturi, desfășurându-și activitatea potrivit dispozițiilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi - situație dovedită prin adeverința-tip emisă de către Curtea de Conturi (Anexa nr. 2).

Cu toate că la punctele D.4 și F.a.1 din decizia cotnestată s-a luat act de faptul că vârsta standard de pensionare - 61 de ani și două luni conform Legii nr. 163/2010 - se reduce cu 3 ani pentru perioada de peste 14 ani de muncă desfășurată în grupa a II-a de muncă (conform legii nr. 3/1977), Casa teritorială de pensii B. a respins solicitarea de stabilire a pensiei de serviciu cu motivarea că "pensia de serviciu se acordă conform Legii nr. 94/1992 modificată și completată cf. Legii 7/2016 la vârsta standard de pensionare cf. Legii nr. 263/2010";.

Contestația formulată împotriva deciziei de pensionare (Anexa nr. 3) a fost respinsă prin Hotărârea nr. 19344/18.04.2017 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul CNPP (Anexa nr. 4). În pagina 4 (paragraful 3) din hotărâre, Comisia de Contestații s-a întemeiat pe art. 2 din Norme, care dispune că, pentru acordarea pensiei de serviciu, trebuie îndeplinite condițiile de vârstă standard de pensionare și stagiu minim de cotizare prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010.

Or, referirea la anexa nr. 5 din Legea nr. 263/2010, care prevede eșalonarea vârstelor standard de pensionare până la limita de 65 de ani pentru bărbați și de 63 de ani pentru femei, este nelegală deoarece contravine art. 51 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992 raportat la art. 3 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 263/2010, precum și art. 30 Cod civil. Această contradicție, decurge din împrejurarea că, potrivit definiției legale din art. 3 alin. (1) Iit. v) din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare nu este numai vârsta prevăzută în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, din care se operează reducerile prevăzute de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, ci și vârsta astfel redusă, la care persoana poate beneficia de pensia pentru limită de vârstă. De asemenea, nelegalitatea art. 2 din Norme decurge din introducerea unui regim discriminatoriu în privința pensiei de serviciu, contrar art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010 și art. 30 Cod civil.

Dispozițiile cuprinse în art. 2 din Norme sunt nelegate în parte deoarece, deși sunt norme juridice cu forță infralegală, adaugă la condițiile prevăzute de Legile nr. 94/1992 și 263/2010 pentru pensia de serviciu de care beneficiază auditorii publici externi și, în consecință, restrâng sfera beneficiarilor pensiei de serviciu, determinată de normele cu forță juridică superioară.

Având în vedere dispozițiile art. 51 alin. 2 și 3 din Legea nr. 94/1992, rezultă că, pentru a exista dreptul la pensia de serviciu, trebuie întrunite cumulativ două condiții, apreciate la data formulării cererii de acordare a pensiei, și anume: solicitantul să fi îndeplinit funcția de auditor public extern în cadrul Curții de conturi, pentru o perioadă de cel puțin 4 ani (durata mai mică de 14 ani nu lipsește solicitantul de dreptul la pensia de serviciu, ci influențează numai cuantumul acestei pensiei, conform alin. 3 al art. 51 din legea nr. 94/1992; respectiv, solicitantul să întrunească condițiile standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii.

Legea nr. 94/1992 nu definește condițiile standard de pensionare, ci face trimitere, pentru lămurirea acestei sintagme la "legislația privind sistemul public de pensii";.

Legea nr. 263/2010, la rândul său, nu definește sintagma de "condiții standard de pensionare";. Totuși, din împrejurarea că pensia pentru limită de vârstă (art. 52-61) reprezintă pensia de drept comun, iar pensiile anticipate, anticipate parțiale, de invaliditate și de urmaș au caracter excepțional, rezultă cu certitudine că, în sensul Legii nr. 263/2010, condițiile standard de pensionare sunt condițiile prevăzute de lege pentru pensia pentru limită de vârstă. Într-adevăr, această concluzie este coroborată clar de legea nr. 94/1992, care prevede - în art. 51 alin. 13 - că "pensia prevăzută de prezentul articol are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă";. De asemenea, alin. 6 și 7 ale aceluiași articol prevăd că pensia de serviciu și pensia pentru limită de vârstă din sistemul public se stabilesc simultan, iar solicitantul are dreptul la primirea celei mai avantajoase dintre cele două forme de pensie.

Așadar, condițiile standard de pensionare la care face trimitere Legea nr. 94/1992 sunt condițiile pensiei pentru limită de vârstă, potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate.

Reclamanta a apreciat că dintre aceste condiții, vârsta standard de pensionare este în discuție în prezenta acțiune.

Astfel, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 lit. v din Legea nr. 263/2010, care definesc clar noțiunea de vârstă standard de pensionare, rezultă că, prin limita de vârstă se înțelege vârsta neredusă care dă dreptul la pensia pentru limită de vârstă și la care se referă art. 53 alin. 1 din legea nr. 163/2010. La această vârstă face trimitere a doua parte a definiției legale ("precum și vârsta in care se operează reducerile prevăzute de lege";). În acest sens, art. 53 alin. 1 din legea nr. 263/2010 prevede că";vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei";, iar atingerea acesteia "se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5";. Așadar, vârstele prevăzute în anexa 5 la Legea nr. 263/2010 sunt doar cele la care se referă cea de-a doua parte a definiției legale din art. 3 alin. 1 lit. v din aceeași lege.

Tot vârstă standard de pensionare, în sensul Legii nr. 263/2010 este și vârsta redusă conform art. 54 și urm. din aceeași lege, deoarece și aceasta dă dreptul la pensia pentru limită de vârstă.

Prin urmare, de vreme ce Legea nr. 94/1992 face trimitere la condițiile standard de pensionare prevăzute de Legea nr. 263/2010, iar acest din urmă act normativ definește vârsta standard de pensionare ca fiind vârsta la care persoana este îndreptățită la pensia pentru limită de vârstă, iar nu numai vârstele prevăzute în anexa nr. 5 la lege, din care se operează reducerile, este incontestabil că sunt beneficiari ai pensiei de serviciu prevăzute de art. 52 alin. 2 și 3 din Legea nr. 94/1992 și auditorii publici externi care, la data cererii de pensionare, au vârsta cerută de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, chiar dacă nu au vârsta prevăzută în anexa 5 la Legea nr. 263/2010.

De altfel, din interpretarea sistematică a Legii nr. 94/1992 se observă clar că rațiunea legiuitorului a fost ca pensia de serviciu pe care a introdus-o prin Legea nr. 7/2016 să fie legată de pensia pentru limită de vârstă și să presupună aceleași condiții generale, la care se adaugă cerința specială privind activitatea de auditor extern desfășurată la Curtea de Conturi.

Faptul că beneficiarii pensiei de serviciu prevăzute de art. 51 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992 sunt toți auditorii publici externi care, îndeplinind și celelalte condiții prevăzute de aceste dispoziții, au vârsta necesară pentru acordarea, conform legii, a pensiei pentru limită de vârstă, rezultă și din interpretarea legii în conformitate cu principiul nediscriminării, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, de art. 30 cod civil și - în materia sistemului public de pensii - de art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010.

Potrivit celei din urmă dispoziții, unul dintre principiile sistemului public de pensii este "principiul egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.";

Într-adevăr, Legea nr. 263/2010 prevede - în art. 54 și urm. - posibilitatea acordării pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, motivul recunoașterii acestei posibilități fiind echivalența juridică dintre, pe de o parte, situația persoanelor care au împlinit vârstele prevăzute în anexa nr. 5 la lege și au realizat stagiul complet de cotizare și, pe de altă parte, situația persoanelor care au vârstele standard reduse prevăzute de lege, dar care au lucrat în condiții atipice de muncă (condiții deosebite de muncă, grupa 1 de muncă, expunere la radiații etc.), au fost private de libertate ori deportate în timpul regimului comunist, au realizat stagii de cotizare în condiții de handicap preexistent sau se află în alte asemenea împrejurări deosebite, prevăzute de lege.

Așadar, vârstele standard de pensionare reduse sunt compensate de alți factori care caracterizează împrejurările mai dificile în care o persoană și-a desfășurat munca și care determină ca legiuitorul să pună aceste persoane în poziție de egalitate cu cele care, deși au vârsta prevăzută în anexa nr. 5 la lege (cea din care se operează reducerile prevăzute de lege), nu au lucrat în asemenea împrejurări atipice. În concluzi, sunt beneficiari ai pensiei de serviciu prevăzute de art. 51 alin. 2 și 3 din Legea nr. 94/1992 toate persoanele care, îndeplinind ți celelalte condiții prevăzute de aceste dispoziții, au împlinit vârsta standard de pensionare în sensul art. 3 alin. 1 lit. v din Legea nr. 263/2010, inclusiv persoanele care au împlinit vârstele standard reduse la care, conform Legii nr. 263/2010, se poate acorda pensia de serviciu pentru limită de vârstă.

Invocând și inserând disp. art. 2 din Norme, reclamanta a mai susținut că, prin trimitere la anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 lit. a și b din art. 2 al Normelor, se restrânge sfera beneficiarilor pensiei de serviciu prevăzute de art. 51 alin. 2 și 3 din Legea nr. 94/1992, raportat la art. 3 alin. 1 lit. v din legea nr. 263/2010, la persoanele care au cel puțin vârsta prevăzută în anexa nr. 5, adică vârsta standard neredusă, din care se fac reducerile prevăzute de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Restrângând astfel sfera beneficiarilor pensiei de serviciu, art. 2 din Norme este nelegal pentru cel puțin două motive:

În primul rând art. 2 din Norme contravine, prin sintagma "în anexa nr. 5 la";, art. 51 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992 raportat la art. 3 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 263/2010. Cele din urmă dispoziții pretind îndeplinirea condiției de vârstă standard de pensionare, iar aceasta include nu doar vârstele din anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, din care se fac reducerile prevăzute de lege, ci și - potrivit primei părți a definiției legale a noțiunii - vârstele reduse la care o persoană poate beneficia de pensia pentru limită de vârstă.

Art. 2 din Norme adaugă o condiție - vârstele trebuie să fie doar cele prevăzute de anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 - și, prin urmare, exclude de la acordarea pensiei de serviciu persoanele care, deși au vârsta standard de pensionare (redusă) conform Legii nr. 263/2010, nu au vârsta neredusă prevăzută în anexa nr. 5 la Lege. Întrucât aceste persoane sunt beneficiari ai pensiei de serviciu conform normelor cu forță juridică superioară cuprinse în art. 51 alin. 2 și 3 din legea nr. 94/1992 raportat la art. 3 alin. 1 lit. v din Legea nr. 263/2010, această excludere este nelegală.

În al doilea rând, prin aceeași excludere, art. 2 din Norme contravine principiului egalității în fața legii, prevăzut, în aplicarea art. 16 alin. (1) din Constituție, de art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010 și, mai general, de art. 30 Cod civil.

Într-adevăr, din cauza sintagmei "în anexa nr. 5 la";, Normele au efectul de a acorda beneficiul pensiei de serviciu persoanelor care au vârstele standard nereduse din anexa 5 la Legea nr. 263/2010 și stagiul minim de cotizare, dar de a exclude de la acest beneficiu persoane care se află în situații echivalente, în sensul că, deși au vârstele standard reduse, au realizat stagii de cotizare în împrejurările atipice prevăzute în art. 54 și urm. din Legea nr. 263/2010.

Faptul că principiul nediscriminării impune tratamentul egal al acestor două categorii de persoane rezultă cu claritate din aceea că ambele categorii beneficiază de pensia pentru limită de vârstă conform art. 52 și urm. din Legea nr. 263/2010. Intenția certă a legiuitorului a fost, deci, de a trata aceste categorii de persoane în mod egal deoarece se află în situații echivalente.

Excluderea de la beneficiul pensiei de serviciu a persoanelor care îndeplinesc condițiile pensiei pentru limită de vârstă (inclusiv vârsta standard redusă), dar care nu au vârsta prevăzută în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, reprezintă o formă de discriminare pentru care nu există vreun criteriu obiectiv și rațional, de vreme ce însuși legiuitorul a considerat, prin dispozițiile privind pensia pentru limită de vârstă, că aceste persoane trebuie să fie tratate în același mod ca persoanele care au vârstele nereduse prevăzute în anexa nr. 5, dar care nu au desfășurat stagii de cotizare în împrejurările atipice prevăzute de art. 54 și urm. din lege.

În acest context, a apreciat că, pentru a fi legal, art. 2 din Norme ar trebui să facă referire , în părțile relevante din lit. a și b, exclusiv la "vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare";. Așadar, ar trebui să fie eliminată sintagma "anexa nr. 5 la";.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8, 11 din Legea nr. 554/2004, precum și pe toate prevederile legal invocate în cadrul cererii de chemare în judecată, în dovedirea susținerilor fiind depuse înscrisuri.

Pârâta Casa Națională de Pensii Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive - invocând în susținerea acestei excepții dispozițiile art. 18 lit. e din Statutul Casei Naționale de Pensii Publice, aprobat prin HG nr. 118/2012, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.

Față de față de pretențiile reclamantei, referitoare la "constatarea nulității parțiale a art. 2 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi";, pârâta a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. 2 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care au îndeplinit funcția de auditor public extern pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul Curții de Conturi beneficiază la îndeplinirea condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu.

În cadrul aceluiași articol, la alin. (3) se reglementează că, de pensia de serviciu prevăzută la alin. (2), beneficiază și persoanele care au îndeplinit funcția de auditor public extern, la îndeplinirea condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii, din care la Curtea de Conturi minimum 4 ani, caz în care cuantumul pensiei prevăzut la alin. (2) va fi micșorat cu 1% pentru fiecare an care lipsește din vechimea de 14 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 7/2016, aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, de pensia de serviciu prevăzută de Lege beneficiază auditorii publici externi care îndeplinesc condițiile de pensionare prevăzute de legislația privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr.5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și care au realizat în cadrul Curții de Conturi, în această calitate, o vechime în specialitate de 14 ani sau mai mult.

Sintagma "vârstă standard de pensionare"; este clarificată în cadrul art. 3 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că "vârsta standard de pensionare - vârsta stabilită de lege, pentru bărbați și femei, la care aceștia pot obține pensie pentru limită de vârstă, în condițiile legii, precum și vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege.";

Același act normativ, prevede la art. 53 alin. (1) că vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.

Potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare și care au realizat stagii de cotizare în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.

Coroborând dispozițiile legale menționate anterior, rezultă fără echivoc că potrivit dispozițiilor Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, lege generală în materie de pensii, vârstele standard de pensionare sunt cele prevăzute în anexa nr. 5 la lege. Totodată, același act normativ prevede că pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 la lege se reduc în cazul persoanelor care au realizat stagiile de cotizare în condiții deosebite.

Pe de altă parte, din analiza textului Legii nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, lege cu caracter special care reglementează acordarea pensiei de serviciu pentru persoanele care au îndeplinit funcția de auditor public extern, se constată că legiuitorul a stabilit condiții de eligibilitate reglementate în mod expres, printre care vârsta prevăzută de legislația privind sistemul public de pensii în vigoare, fiind aceea prevăzută în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare. Dacă ar fi dorit ca pentru acordarea pensiei de serviciu vârsta standard de pensionare sa fie cea prevăzută în anexa nr. 5 din care să opereze reducerile prevăzute de lege ar fi reglementat în mod expres acest aspect.

Solicitarea de modificare a art. 2 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 prin eliminarea sintagmei "anexa nr. 5 la"; nu poate fi luată în considerare, întrucât condiția de vârstă standard de pensionare prevăzută de legislația privind sistemul public de pensii în vigoare, este impusă prin Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, noțiune definită în Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Chiar și în situația eliminării sintagmei "anexa nr. 5 la Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu, act normativ inferior legii, s-ar aplica tot vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, deoarece acestea sunt condițiile standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii, la care face trimitere în mod expres Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pârâta a apreciat că este întemeiată această excepție, raportat la prevederile art. 18 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd că instanța poate să pronunțe, după caz, următoarele soluții:,să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă";. Ca atare, se poate observa că printre acestea nu se regăsește și posibilitatea ca instanța să dispună anularea unor acte cu caracter normativ, aflate în vigoare, cum solicită reclamanta.

Așadar, este inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, în condițiile în care aceasta nu are ca obiect anularea unui act administrativ, așa cum acesta este definit de art. 2 alin.(l) lit. c) din Legea contenciosului administrativ. Or, este evident că acțiunea formulată de reclamantă nu se circumscrie condiției prevăzute de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și completată, care definește în cuprinsul art. 2 alin.(l) lit. c) foarte clar noțiunea de act administrativ.

A admite logica reclamantei, ar conduce la situația nepermisă ca autoritatea judecătorească, prin instanțele judecătorești, să acționeze ca o autoritate legiuitoare, fiind astfel afectat un principiu fundamental al statului de drept, respectiv "principiul separației și echilibrului puterilor-legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrație constituționale", consacrat de art. l alin. (4) din Legea fundamentală. Ca atare, constatarea nulității normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu, conform prevederilor Legi. nr. 94/1992 ar însemna crearea unor norme juridice care să stea la baza acordării unor drepturi care nu au fost avute în vedere de legiuitor - în acest sens fiind și jurisprudența Curții Constituționale (Decizii: nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.461 din 3 iulie 2009, Decizia nr. 818 din 03.07.2008, Decizia nr.819 din 03.07.2008, Decizia nr.820 din 03.07.2008, Decizia nr.821 din 03.07.2008, toate publicate în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.537 din 16 iulie 2008 și Decizia nr.1325 din 04.12.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 872 din 23.12.2008.

În consecință, apreciind că solicitarea reclamantei este inadmisibilă, solicită a fi respinsă ca atare.

Pe fondul cauei, pârâta a apreciat că Normele în discuție sunt în concordanță cu legea, având în vedere dispozițiile art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Văzând disp. art. 51 alin. 2 și 3 din Legea nr. 94/1992 republicată cât și cele prev. de art. 2 lit. b din Norme, pârâta a apreciat că ambele prevederi legale sunt în perfectă concordanță.

În concluzie, de pensia de serviciu prevăzută de lege pot beneficia auditorii publici externi la îndeplinirea condițiilor de pensionare prevăzute de legislația privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

În cauza de față, este și firesc ca sintagma "îndeplinirea condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public"; să respecte în totalitate condițiile legale, inclusiv pe cele prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

Nu în ultimul rând, a apreciat că trebuie avute în vedere și prevederile art. 51 alin. 6 din Legea nr. 94/1992.

Excepțiile sunt neîntemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Curtea de Conturi a României, Curtea observă că, așa cum se exprimă textul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, text citat și de pârâtă, instanța de contencios administrativ este îndreptățită "să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ…"; fără a face distincție între actele individuale și cele normative. Ca urmare, cum în cauză se solicită anularea parțială a unui act administrativ cu caracter normativ, cererea este admisibilă.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii Publice, Curtea observă că această instituție a fost chemată în judecată în calitatea sa de coemitent al actului administrativ contestat, așa încât trimiterile referitoare la competențele Casei Județene de Pensii B. în ce privește drepturile de pensie ale reclamantei sunt lipsite de relevanță. În consecință, cum această pârâtă este emitent al actului administrativ contestat, așa cum rezultă din chiar titulatura ordinului care aprobă Normele contestate, excepția va fi respinsă ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

I. Texte de lege relevante:

Art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul comun al Președintelui Curții de Conturi și al Președintelui Casei Naționale de Pensii Publice nr. 285/138/12.04.2016:

"De pensia de serviciu prevăzută de Lege beneficiază următoarele categorii de persoane:

a) auditorii publici externi care îndeplinesc condițiile de pensionare prevăzute de legislația privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și care au realizat în cadrul Curții de Conturi, în această calitate, o vechime în specialitate de 14 ani sau mai mult;

b) auditorii publici externi care îndeplinesc condițiile de pensionare prevăzute de legislația privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și care au realizat o vechime în specialitate de cel puțin 4 ani în cadrul Curții de Conturi, în această calitate;

c) persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la lit. a) și care, la data cererii de acordare a pensiei de serviciu în temeiul Legii au avut sau au o altă ocupație, numai dacă au fost eliberate din funcția de auditor public extern din cadrul Curții de Conturi din motive neimputabile acestora;

d) persoanele care la data solicitării pensiei de serviciu în temeiul Legii sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii și care îndeplinesc condițiile prevăzute la lit. a) sau b), după caz.";

Art. 51 alin. 2 și 3 din Legea nr. 94/1992:

(2) "Persoanele care au îndeplinit funcția de auditor public extern pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul Curții de Conturi beneficiază, la îndeplinirea condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare.

Veniturile care constituie baza de calcul al pensiei de serviciu nu includ sporul de risc și suprasolicitarea neuropsihică de 50% și nici majorarea de până la 75% din salariul de bază, câștigate în instanță.

(3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (2) beneficiază și persoanele care au îndeplinit funcția de auditor public extern, la îndeplinirea condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii, din care la Curtea de Conturi minimum 4 ani, caz în care cuantumul pensiei prevăzut la alin. (2) va fi micșorat cu 1% pentru fiecare an care lipsește din vechimea de 14 ani.";

Art. 3 alin. 1 lit. v din Legea nr. 263/2010:

"vârstă standard de pensionare - vârsta stabilită de prezenta lege, pentru bărbați și femei, la care aceștia pot obține pensie pentru limită de vârstă, în condițiile legii, precum și vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege.";

Anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010

II. Poziția reclamantei.

Reclamanta afirmă, în esență, că trimiterea articolului 2 din Norme la anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 este nelegală întrucât nu permite scăderea din vârstele prevăzute în aceste anexe a reducerilor din vârsta standard de pensionare operate ca urmare a desfășurării activității în condiții atipice de muncă. Reclamanta afirmă în acest context că vârsta redusă conform art. 54 și următoarele din Legea nr. 263/2010 este tot vârstă standard de pensionare.

III. Analiza instanței

Rudă apropiată a silogismului, dar fără vreo relație de amiciție cu acesta, sofismul propus de reclamantă în prezenta cauză - conform căruia vârsta standard de pensionare, redusă ca urmare a desfășurării unei perioade de activitate în grupa a II-a de muncă este tot vârstă standard de pensionare nu este susținut nici de sensul comun al termenului "standard"; nici de textul de lege invocat de reclamantă - definiția legală a termenului. Aceasta pentru că, prin ipoteză, o vârstă standard este un concept general, predeterminat (prin voința legiuitorului în cauza de față), chiar și dacă această predeterminare suferă în timp unele diferențe ca urmare a creșterii etapizate a vârstei standard de pensionare până la 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei, diferențe instituite însă, de asemenea, tot prin lege.

Reducerea vârstei de pensionare a reclamantei pentru munca depusă în condiții speciale nu este o reducere a vârstei standard de pensionare ci o reducere de la vârsta standard de pensionare acordată reclamantei în considerarea situației sale particulare.

În speța de față, instituind posibilitatea obținerii unei pensii de serviciu în folosul auditorilor externi ai Curții de Conturi, legiuitorul a dorit să-i recompenseze pe foștii auditori pentru o activitate desfășurată în folosul acestei instituții, la îndeplinirea vârstei standard de pensionare și nu la împlinirea vârstei la care se poate obține pensie pentru limită de vârstă.

De altfel, concluzia legalității actului administrativ contestat este cu mult mai facilă dacă, ignorând sofismul propus de reclamantă, analizăm actul contestat în raport de actul cu forță juridică superioară. Pentru că dispozițiile art. 51 alin. 2 și 3 din Legea nr. 94/1992 stabilesc că dreptul la pensia de serviciu se naște "la îndeplinirea condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii";, iar art. 2 din Normele contestate trimite la anexa 5 din Legea nr. 263/2010, care stabilește exact care sunt condițiile standard de pensionare, inclusiv vârsta standard de pensionare. Ne aflăm în realitate în fața unei interpretări legale a legii, făcută în conținutul unui act administrativ cu caracter normativ, interpretare care nu adaugă la lege și nu denaturează în nici un fel înțelesul acesteia.

În consecință, constatând neîntemeiate criticile reclamantei, Curtea va respinge acțiunea ca nefondată, în temeiul art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004.

← Domeniu. drept administrativ litigiu privind achiziţiile publice		Decizie de imputare. termenul în care trebuie emisă. contestare. →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare prevederi ordin comun al preşedintelui curţii de conturi şi al preşedintelui casei naţionale de pensii publice nr. 285/138/12.04.2016. vârstă standard de pensionare. reducere.