Anularea actelor de executare, inclusiv procesul-verbal de licitaţie publică imobiliară şi de adjudecare, consecinţe asupra valabilităţii actului de adjudecare din perspectiva principiului de drept „resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis”. incide
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 1218/Ap/2017 din data de 18.07.2017
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1218/Ap/2017
Ședința publică de la 18 Iulie 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător V. M.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelanții reclamanți P.C.O.și P.A. în contradictoriu cu intimații pârâți B.A.și Biroul Executorului Judecătoresc C.A.A. împotriva Sentinței civile nr. 13XX/25.10.2016 pronunțate de Judecătoria F. în dosarul civil nr. 40XX/226/2015, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 26.06.2017, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 11.07.2017 și, ulterior pentru această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 1313/2016 a Judecătoriei F. s-a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
A fost admisă în parte acțiunea civilă, astfel cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamanții P.C.O.și P.A. în contradictoriu cu pârâții B.A.și Biroul Executorului Judecătoresc C.A.A., și-n consecință:
S-a dispus anularea Actului de Adjudecare emis la data de 14 martie 2013 de către executor judecătoresc C.A.A.în dosarul de executare silită nr. 274/2011 al S.C.P.E.J. D. & C., astfel cum a fost modificat prin procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 10.05.2013.
S-a respins cererea reclamanților de restituire a sumei de 30.000 euro.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 4.184,2 lei, din care fiecare câte 2.092,1 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a luat act că pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc C.A.A.nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Au fost obligați reclamanții să plătească numiților V.D.-M. și V.I.-F., cu calitatea de pârâți în cauză anterior modificării acțiunii, suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
În ședința publică din data de 14.06.2016, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Biroul Executorului Judecătoresc C.A.A., pentru considerentele ce se regăsesc în cuprinsul încheierii pronunțată la acea dată, și a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității, invocată de pârâta B.A.prin întâmpinare, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate.
Așa cum rezultă din Actul de adjudecare întocmit la data de 14.03.2013 în dosarul de executare nr.276/2011 al SCPEJ D. & C. (fil.14-vol.I), imobilul situat în F., str. D. S., nr.X, jud. B. a fost adjudecat definitiv pârâtei B.A.pentru suma de 10.000 euro.
Întrucât în cauză actul de adjudecare a fost emis în cadrul unei executări silite începută anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, din punct de vedere al dreptului tranzitoriu, ținând cont de aplicarea legii procesuale în timp, dispozițiile noii legi de procedură aplicându-se doar executărilor silite începute după data de 15.02.2013, analiza excepției inadmisibilității acțiunii se impune a fi făcută prin raportare la codul de procedură civilă din 1865.
Astfel, conform art.516 Cod procedură civilă din 1865, după plata integrală a prețului sau a avansului prevăzut la art. 515 și după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de licitație, va întocmi actul de adjudecare; la art.517 se prevede că un exemplar de pe actul de adjudecare se va preda dobânditorului spre a-i servi ca titlu de proprietate și pentru a fi înscris în cartea funciară, iar un exemplar al actului de adjudecare creditorului urmăritor, care îi va servi ca titlu executoriu împotriva cumpărătorului, dacă acesta nu plătește diferența de preț.
Așadar, instanța reține că actul de adjudecare marchează finalizarea executării silite imobiliare, însă prin acesta se realizează și transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea adjudecătorului.
În esență, acesta cuprinde descrierea modului în care s-a făcut adjudecarea, fiind un act de procedură care materializează vânzarea silită a imobilului urmărit, act a cărui eliberare condiționează trecerea imobilului din proprietatea debitorului în cea a adjudecătorului, deci un act juridic translativ al dreptului de proprietate. El poate fi întocmit numai după plata prețului sau a avansului, dacă imobilul a fost vândut cu plata în rate.
Prin urmare, actul de adjudecare, având natura juridică a unui veritabil act juridic civil autentic translativ de proprietate, se apreciază că poate fi supus acțiunilor în justiție îndreptate împotriva sa, fiind deci susceptibil de anulare ca orice act juridic, iar acțiunea în nulitate sau anulare poate fi exercitată împotriva acestuia atunci când ar fi incidentă vreo cauză de nulitate absolută sau relativă care poate afecta orice act juridic civil.
Mai mult, se reține că din interpretarea dispozițiilor art.516 din Codul de procedură civilă din 1865, conform cărora actul de adjudecare se emite după expirarea termenului în care se poate formula contestație la executare, reiese că actul de adjudecare nu poate fi atacat prin contestația la executare.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamanții au solicitat anularea actului de adjudecare din 14.03.2013, în condițiile în care, cu efect retroactiv, prin decizia civilă nr.5XX/R/23.05.2015 a Tribunalului B., s-a dispus anularea actelor de executare silită cu privire la imobilul situat în mun. F., str. D.S. nr.X și întoarcerea executării silite cu privire la acest imobil, având ca ultim act de executare procesul-verbal de licitație publică și de adjudecare din data de 21.02.2013, în sensul restabilirii situației anterioare a imobilului.
Prin decizia civilă nr.5XX/R/23.05.2013 a Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal, reținându-se că în timpul judecării contestației la executare formulată de contestatoarea CEC Bank SA - Sucursala B., în contradictoriu cu intimații H.M.R., P. C., P. A. și SCPEJ D. & C., împotriva formelor de executare din dosarul nr.276/2011 al SCPEJ D. & C., imobilul din mun. F., str. D. S., nr.X a fost adjudecat așa cum reiese din procesul-verbal de licitație publică imobiliară și de adjudecare din data de 21.02.2013, și întrucât contestatoarea a solicitat prin cererea introductivă și întoarcerea executării silite, dacă va fi cazul, în temeiul art.4041 Cod procedură civilă, s-a dispus întoarcerea executării silite cu privire la acest imobil, în sensul restabilirii situației anterioare a imobilului. De asemenea, prin aceeași decizie au fost anulate actele de executare silită din dosarul de executare nr.276/2011 cu privire la executarea silită având ca obiect imobilul de mai sus.
Astfel, întrucât actele de executare, inclusiv procesul-verbal de licitație publică imobiliară și de adjudecare din data de 21.02.2013, au fost anulate, actul de adjudecare a cărui anulare se solicită în cauză, întocmit ulterior, la data de 14 martie 2013, nu mai are susținere în actele care au sta la baza emiterii sale, motiv pentru care, conform principiului de drept resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, se impune ca și acesta să fie anulat.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei B.A. la restituirea sumei de 30.000 euro, instanța reține că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile legate referitoare la restituirea prestațiilor reglementate în Titlul VIII Cod civil, întrucât conform art.1636 Cod civil, titularul dreptului la restituire este cel care a efectuat prestația supusă restituirii, iar între cel care este îndreptățit la restituire și debitorul obligației de restituire trebuie să fi existat un raport juridic inițial, or între reclamanți și pârâtă nu a existat un astfel de raport juridic.
Se mai reține că, atâta timp cât prin hotărâre judecătorească s-a dispus, ca urmare a anulării actelor de executare, întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare cu privire la imobilul ce a făcut obiectul executării silite, aceasta presupune ca atât creditorul cât și debitorul să fie repuși în situația anterioară. Impedimentul constă însă în aceea că imobilul a fost înstrăinat în urma adjudecării, astfel că, pentru a se stabili dacă este posibilă reintrarea imobilului în natură în patrimoniul debitorilor, se impune a se analiza contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu terții sub aspectul nulității, iar în cazul în care s-ar dovedi că actualii proprietari ai imobilului sunt dobânditori de bună-credință, adjudecatara imobilului va putea fi obligată să restituie debitorilor prețul apartamentului adjudecat, însă nu pe temeiul restituirii prestației, așa cum s-a solicitat în cauză, ci ca efect al întoarcerii executării silite prin restabilirea situației anterioare.
Așa fiind, s-a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a admis în parte acțiunea civilă, astfel cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamanții P.C.O.și P.A. în contradictoriu cu pârâții B.A.și Biroul Executorului Judecătoresc C.A.A..
S -a respins cererea reclamanților de restituire a sumei de 30.000 euro.
În baza art.453 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 4.184,2 lei, din care fiecare câte 2.092,1 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 3.704,2 lei achitată pentru cererea admisă și 480 lei onorariu de avocat conform facturii aflată la fila 36 a dosarului-vol. II
S-a luat că pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc C.A.A. nu a solicitat cheltuieli de judecată, așa cum a declarat reprezentantul acestuia cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei.
Au fost obligați reclamanții să plătească numiților V.D.-M. și V.I.-F. , cu calitatea de pârâți în cauză anterior modificării acțiunii, suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reținând că la fila 178-vol.I a dosarului s-a depus factura AAW.724/2015 pentru onorariul de avocat în cuantum de 7.200 lei, care se impune a fi redus la suma de 1.000 lei întrucât după aprecierea instanței acesta este exagerat în raport cu munca efectiv depusă de avocat, și care a constat în redactarea întâmpinării și reprezentarea la un termen de judecată, la care nu au fost administrate probe și nici nu s-au discutat chestiuni complexe.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții, prin care au solicitat, în principal, anularea în parte a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea soluționării petitului privind restituirea de către pârâți a sumei de 30.000 euro, c/v imobilului adjudecat, iar in subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii aceluiași petit, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prima instanță nu a citat și analizat complet dispozițiile art. 1636 CCIV, întrucât în speță este incidentă teza a doua din acest text de lege, fiind persoane îndreptățite la restituire potrivit legii, adică dispozițiile art. 404 indice 1 CPCIV din anul 1865, față de faptul că s-au anulat actele de executare și s-a dispus și întoarcerea executării silite.
A precizat că obligația de restituire a rezultat din lege, adică din cuprinsul dispozițiile art. 404 indice 1 CPCIV din anul 1865, fiind consecința logică a întoarcerii executării silite, prin restabilirea situației anterioare.
Întrucât, în speță, imobilul adjudecat a fost înstrăinat către un cumpărător de bună credință, situația este rezolvată de dispozițiile art. 1640 CCIV, aplicabil în cauză, așa că singura problemă ce trebuia elucidată era legată de buna /reaua credință a pârâtei adjudecatară B.A.la data vânzării imobilului, în sensul că, în prima ipoteză, suma de restituit este de 10.000 euro, fiind prețul de adjudecare sau 30.000 euro, prețul vânzării.
Au apreciat că prima instanță nu s-a pronunțat pe acest petit ci s-a limitat strict la chestiuni de drept, ceea ce echivalează cu o necercetare parțială a fondului cauzei, așa încât devin incidente dispozițiile art. 480 alin 3 CPCIV.
Raportat la a doua solicitare din apel, și anume schimbarea în parte a hotărârii apelate, s-a arătat că la dosarul de executare exista dovada formulării contestației la executare, așa încât participanții la licitație puteau cunoaște acest aspect prin simpla studiere a dosarului dar și de pe portalul instanțelor de judecată, rezultând că pârâta B. a fost de rea credință, întrucât a înstrăinat imobilul la cca. o săptămână de la pronunțarea hotărârii în recurs.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele CPCIV, art. 1635-1649 CCIV, art. 404 indice 1 CPCIV din anul 1865.
Intimata pârâtă B. A., în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nelegal și netemeinic.
Reclamanții, în termen legal au formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele:
Critica vizând aplicarea dispozițiilor art.480 alin 3 CPCIV nu este fondată, în condițiile în care prima instanță a arătat în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea cu privire la petitul invocat de apelanți, așa încât tribunalul va proceda la analizarea apelului din perspectiva celei de a doua teze invocată de apelanți.
Astfel, apelanții reclamanți și-au întemeiat pretenția pe dispozițiile art. 1640 CCIV "Restituirea prin echivalent:
(1) Dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilității sau a unui impediment serios ori dacă restituirea privește prestarea unor servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), valoarea prestațiilor se apreciază la momentul în care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie.";
Totodată au invocat dispozițiile art. 1641CCIV " Pieirea sau înstrăinarea bunului :
În cazul pieirii totale sau înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligației de restituire este ținut să plătească valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori al înstrăinării, în funcție de cea mai mică dintre aceste valori. Dacă debitorul este de rea-credință ori obligația de restituire provine din culpa sa, atunci restituirea se face în funcție de valoarea cea mai mare.";.
În acest sens, au apreciat ca obligația de restituire se face în funcție de valoarea cea mai mare, adică 30.000 euro, pe care debitorul obligației de restituire a obținut-o ca urmare a vânzării imobilului adjudecat, întrucât a fost de rea credință.
Contrar celor susținute de către apelanți, instanța reține că imobilul supus licitației publice, înainte de adjudecare, nu a fost grevat de nicio sarcina și nici nu a fost notat în Cf existența procesului ce a avut ca obiect contestația la executare, aflat pe rolul Tribunalului B., sub nr. 19xx/226/2016, secția a II a civilă, prin care s-a dispus: "
Admite recursul C. O. și P.A., modifică în tot sentința, în sensul că admite contestația la executare formulată contestatoarea CEC BANK SA Sucursala Brașov și, în consecință: Anulează actele de executare silită din Dosarul execuțional nr.2XX/2011 al S.C.P.E.J. D. & C., la cererea creditorului H. R. M., cu privire la executarea asupra imobilului. Dispune întoarcerea executării silite cu privire la imobil, având ca ultim act de executare Procesul verbal de licitație publică imobiliară și de adjudecare din data de 21.02.2013, în sensul restabilirii situației anterioare a imobilului.";
Așadar, cauza restituirii prin echivalent ,a operat de drept, prin efectul titlului executoriu de mai sus.
Apoi, executorul a cunoscut despre existenta acelui litigiu abia după adjudecarea imobilului.
Simpla prezumție legată de calitatea de intermediar a vânzării imobilului dintre pârâta debitoare B. A.și soții V., a creditorului H. R. M., nu este suficientă pentru a creiona reaua credință a adjudecatarei B. A., mai ales că nici cumpărătorul V., martor în acest dosar, nu a avut cunoștință de contestația la executare silită referitoare la acest imobil, cu atât mai mult cu cât pârâta B. și-a făcut o practică din a urmării bunurile care se scot la licitații, în vederea vânzării acestora, așa încât cunoștea care sunt consecințele legale și judiciare ce vizau asemenea bunuri.
Pe de altă parte, în dosarul execuțional nu a existat vreun document care să ateste despre existența contestației la executare cu privire la acest imobil.
Chiar dacă executorul a cunoscut despre acest litigiu, avea obligația legală și morală de a atenționa părțile despre acest proces, cu efecte legale importante în ce privește dreptul de proprietate al părților asupra imobilului, în sensul existenței unui risc în cazul restabilirii situației anterioare executării silite.
Mai mult, la licitația din data de 21.02.2013 a participat și creditoarea ipotecară CEC BANK SA Sucursala B., contestatorul din dosarul mai sus menționat, care nu a adus la cunoștința părților existența pe rolul instanței de judecată a contestației la executare.
Ca atare, instanța apreciază că în cauză nu s-a dovedit reaua credință a pârâtei B. A., așa încât devin incidente dispozițiile art. 1641 alin. 1 teza 1 CCIV, debitorul obligației de restituire fiind ținut să plătească valoarea bunului considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori al înstrăinării, în funcție de cea mai mică dintre aceste valori, care este de 10.000 euro.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 2 CPCIV., va admite apelul, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
În baza dispozițiilor art. 453 CPCIV. va obliga pârâții la plata sumei de 1892 către reclamanți, câte 946 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții P.C.O.și P.A. împotriva sentinței civile nr. 13XX/2016 a Judecătoriei F., pe care o schimbă în parte, și-n consecință,
obligă pârâta B.A.la restituirea sumei de 10.000 euro către reclamanții P.C.O.și P.A., reprezentând contravaloarea imobilului situat în F., str. D. S., nr. X, jud. Brasov, înscris în Cf X-c1-u1 F..
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pârâții la plata sumei de 1892 către reclamanți, câte 946 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.07.2017.
Red A.G./ 26.07. 2017
Tehnored. NC/27.07.2017
Jud. fond M. M. T.
6 ex.
| ← Neîndeplinirea obligaţiilor de ascultare a contribuabilului... | Decizie de imputare. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice → |
|---|
Conçue pour les sportifs , elle allie robustesse et autonomie prolongée , idéale pour les entraînements intensifs grâce à ses modes sportifs.
Grâce à son autonomie allant jusqu’à plusieurs jours selon l’usage, cette montre s’impose comme une solution fiable , même lors de activités exigeantes.
garmin instinct 2
Les fonctions de santé incluent le comptage des calories brûlées, accompagnées de notifications intelligentes , pour les utilisateurs
Citește mai mult
exigeants.Facile à personnaliser , elle s’adapte à vos objectifs, avec un écran AMOLED lumineux et compatibilité avec les apps mobiles .