Cerere de suspendare a executarii actului fiscal - decizie de angajare a raspunderii solidare
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Sentinţă civilă nr. 1840 din data de 13.12.2017
Prin cererea înregistrată sub nr.X/104/2017, reclamantul D I, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice O a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. OTG-DEC X/19.10.2017 emise de AJFP O până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare arată că, în fapt, impotriva contestatorului a fost emisa Decizia de angajare a răspunderii solidare Nr. OTG-DEC X/19.10.2017, emisa de AJFP O si comunicata la data de 24.10.2017.
Împotriva Deciziei a formulat contestație administrativa.
Prima condiție impusă de art. 14 - să existe un "caz bine justificat" așa cum această noțiune este definită de art. 2 alin. (1) lit.t) din legea nr.554/2004 respectiv ca "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" .
Împrejurările pe care le-a prezentat in motivarea contestației administrative, sunt reale, pertinente și de natură să înfrângă prezumția de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare o solicită.
Se poate observa din contestația formulata ca decizia emisa nu cuprinde motivarea ceruta de lege, respective faptele săvârșite cu rea credința sa fi condus la neplata obligațiilor fiscale.
Mai important de reținut este faptul ca societatea se afla in procedura de faliment si are bani de incasat asa cum dovedește cu sentința penala definitiva anexata prezentei cereri.
Sumele de bani datorate provin din TVA pe care contestatoarea nu a știut ca le datorează deoarece in anul 2011 plafonul stabilit era la suma de 119.000 lei, societatea depășind doar cu 7.524 lei acest plafon.
Precizează de asemenea ca a depus la termen declarațiile fiscale ale societății, care au reflectat activitatea desfășurata, fara sa ascundă sau să se sustragă in vreun fel. Chiar din aceste declarații, organul fiscal a dispus inregistrarea in scopuri de TVA a societății in anul 2015, contetstatorul necunoscand faptul ca ar fi trebuit sa se înregistrez in anul 2011, de altfel nici AJFP nu a sesizat aceste aspect decât mult mai târziu, respectiv in anul 2015.
In situația in care cererea de suspendare a executării silite nu s-ar admite, organele de executare ar proceda la scoaterea la vânzare a imobilului personal, situație in care ar rămâne fara locuința.
De asemenea, in situația respingerii contestației precum si a acțiunii in anulare (daca va fi cazul), va intelege sa plătească sumele stabilite, periodic, astfel incat sa-și indeplinească toate obligațiile.
O garanție a acestor fapte este si depunerea cauțiunii care poate reprezenta " un început de plata" in situația in care va fi respinsa contestația.
A doua condiție prevăzută de art. 14 din legea nr.554/2004 - "pagubă iminentă ".
Apreciază că și această condiție este îndeplinită, din circumstanțele cauzei și înscrisurile depuse în dosarul cauzei rezultând că este necesară suspendarea executării actelor administrative, pentru evitarea efectelor executării silite asupra patrimoniului său și evitarea unor proceduri judiciare ulterioare pentru a se obține eventual, în caz de admitere a acțiunii în fond, întoarcerea executării silite.
În opinia sa, prevederile art. 14 din legea contenciosului administrativ, prin care se permite instanței să dispună suspendarea executării unui act administrativ unilateral, este o reflectare a principiului prezumției de nevinovăție, care operează astfel și în ramura dreptului fiscal, prin care se realizează efectiv protecția drepturilor persoanei.
în acest sens este și recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, respectiv că, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale de natură să creeze pagube care ar putea avea consecințe grave în patrimoniul reclamantei apreciem că se impune suspendarea executării actelor administrative până ce instanțele judecătorești vor stabili că sumele reținute în actele administrativ fiscale sunt datorate.
In probatiune: înscrisuri si orice alte mijloace de proba a căror utilitate ar reieși din dezbateri.
Anexează taxa judiciara de timbru și cauțiune.
Legal citat pârâta DGRFP C- AJFP O a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Având în vedere faptul că obiectul acțiunii îl constituie suspendarea unor acte administrativ-fiscal, reclamantul trebuie să îndeplinească obligația legală prevăzută de art. 278 din Noul Cod de Procedura Fiscala coroborat cu art.352 alin. 10 din Noul Cod de procedura Fiscala potrivit cărora : " Suspendarea executării actului administrativ fiscal
(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554 cu modificările și completările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune, după cum urmează:
a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;
b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10.000 lei;
c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100.000 lei;
d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depășește 1.000.000 lei.
În situația în care nu s-a achitat cauțiune, invocă excepția inadmisibilității cererii de suspendare.
In ceea ce privește fondul cererii, apreciază că reclamantul D I nu dovedește îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale până la soluționarea acțiunii în anularea acestora este condiționată de existența justificării temeiniciei precum și de iminența producerii unei pagube.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004.
Cazul bine justificat presupune ca, pe baza pagubei iminente, reclamantul ar trebui să dovedească împrejurări care să fie legate de efectele actelor contestate, împrejurări care să fie dovedite.
Până la anularea de către o instanță judecătorească, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate în caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar conveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2001.
In jurisprundență s-a statuat că această condiție este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție, cu alte cuvinte, există un indiciu temeinic de nelegalitate.
De asemenea, în practica instanțelor de contencios administrativ și în doctrină, înțelesul sintagmei "caz bine justificat" a fost definit în sensul că exprimă împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu trebuie să conducă la examinarea pe fond a legalității actului a cărui suspendare se solicită, analiza actului administrativ limitându-se doar la o simplă "pipăire a fondului".
Din definiția dată de lege actului administrativ se observă că acesta este actul unilateral cu caracter individual emis de o autoritate pubica, în regim de putere publică, în vedeea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge reporturi juridice.
De altfel, în jurisprudența sa constantă, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea actului administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei nr. X/2013 ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, emiterea actului în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului în calea recursului administrativ.
Or, față de aceste aspecte, se observă că nu ne aflăm într-una din ipotezele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind cazuri temeinic justificate.
Mai mult, prin Decizia nr. X/27.10.2005, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul că "prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate".
In acest sens, menționează că, pentru ca un act să fie legal, el trebuie să fie emis în conformitate cu legea, or, în cazul de față, decizia de impunere cat si raportul de inspecție fiscala , acte a cărei suspendare se solicită, îndeplinesc condițiile unor acte administrative individuale, respectiv sunt emise în baza și în aplicarea actelor normative aplicabile, se adresează unui subiect determinat, dă naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații.
Față de cele menționate, apreciază că reclamantul nu dovedește îndeplinirea acestei condiții legale.
Nu s-a făcut dovada nici a îndeplinirii celei de-a doua condiții, a pagubei iminente, la care ar fi supus reclamantul.
Îndeplinirea celei de-a doua condiții trebuie să răspundă cerințelor prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. ș) din lege: paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice, a unui serviciu public sau a activității unei persoane fizice sau juridice.
Pentru considerentele ce vizează lipsa de interes în obținerea unei suspendări a executării, apreciază că nu există un prejudiciu material viitor și previzibil care poate fi invocat de către reclamantă în susținerea cererii de suspendare.
O eventuală suspendare a executării lipsește de eficiență instituția prevăzută de legea contenciosului administrativ, întrucât, în speță are efect contrar celui pentru care a fost edictată.
Reclamantul încearcă să susțină faptul că prin emiterea actelor respective ar rezulta un important prejudiciu, cu consecințe negative asupra drepturilor sale și cu afectarea patrimoniului său.
Referitor la paguba iminentă s-a convenit în practică și în doctrină să se aibă în vedere atât prejudiciul efectiv cât și o perturbare a funcționării respectivului contribuabil, în cazul de față nu este dovedit în nici un fel prejudiciul efectiv, cu atât mai puțin perturbarea activității sale.
Reclamantul nu poate demonstra producerea unui prejudiciu în patrimoniul său prin simpla înșiruire a unor etape ce urmează să fie parcurse de organele fiscale, în încercarea de a stabili situația de fapt reală și de a recupera un eventual prejudiciu produs bugetului de stat.
De altfel, pentru a evidenția, pentru a demonstra îndeplinirea acestei condiții - existența pericolului unei pagube iminente - nu este suficient ca reclamanta să insereze aprecieri cu caracter general ci este necesar să demonstreze în concret felul în care, prin executarea actului administrativ, ar fi afectată iremediabil activitatea sa, pentru ca instanța să poată aprecia dacă cererea este fondată sau nu.
Apreciază că, consecințele negative pe care societatea le suportă ca urmare a activității sale sunt produse ca urmare a culpei exclusive a acesteia, în cazul în care activitatea societății s-ar fi derulat în deplină concordanță cu dispozițiile legale, astfel de consecințe nu s-ar fi produs.
În aceste condiții apreciază că soluția admiterii cererii de suspendare justificată pe consecințele negative pe care le-ar suferi societatea, ar fi una nelegală și netemeinică.
În consecință, este evident că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, reclamantul limitându-se la a indica presupuse motive de nelegalitate.
În drept, își întemeiază prezenta întâmpinare pe dispozițiile art. 205 Cod procedura civila.
În conformitate cu art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedura civila, solicită judecarea cauzei si in lipsa, pe baza actelor de la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Reclamantul D I, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice O a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. OTG-DEC X/19.10.2017 emise de AJFP O până la pronunțarea instanței de fond.
În fapt, împotriva contestatorului a fost emisa Decizia de angajare a răspunderii solidare Nr. OTG-DEC X/19.10.2017, emisa de AJFP O si comunicata la data de 24.10.2017, împotriva acesteia a formulat contestație administrativa, la data de 15.11.2017.
Potrivit art. 14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din dispoziția legală menționată rezultă că pentru suspendarea unui act administrativ în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care astfel poate fi prevenită.
Cele două condiții denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ ce presupune dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului contestat, nefiind îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ.
În cauză, din examinarea actelor dosarului, instanța constată că cele două condiții impuse de art. 14 alin.1 din legea nr.554/2004 sunt îndeplinite.
Astfel, în sensul legii, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede în art.2 lit. t și ș.
Aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin prezenta cerere rezultă din faptul că decizia emisa nu cuprinde motivarea ceruta de lege, respectiv nu sunt indicate faptele săvârșite cu rea credința sa fi condus la neplata obligațiilor fiscale.
Totodată, este de reținut și împrejurarea că societatea se afla in procedura de faliment, iar potrivit raportului de activitate întocmit de administratorul judiciar rezultă că, în ultimii trei ani, au intervenit o serie de evenimente și împrejurări nefavorabile care au afectat desfășurarea în mod corespunzător a activității societății.
Pe de altă parte, este de reținut că societatea are bani de încasat, asa cum se dovedește cu sentința penala nr. X/19.04.2017 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2016 definitiva anexata prezentei cereri.
În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, se reține că și această condiție este îndeplinită, având în vedere cuantumul sumei pentru care s-a dispus atragerea răspunderii solidare, respectiv 313.510 lei, și care ar avea o influeță negativă asupra patrimoniului reclamantului.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită cererea și să dispună suspendarea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. OTG-DEC X/19.10.2017 emise de AJFP O până la pronunțarea instanței de fond.
Data publicarii pe portal:19.04.2018
| ← Evaziune fiscala. Jurisprudență Evaziune fiscală | Litigiu privind achiziţiile publice . Jurisprudență Acte ale... → |
|---|
