Evaziune fiscala. Jurisprudență Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Hotărâre nr. 12 din data de 12.02.2018
Asupra cauzei de față:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr. X/104/2017 din data de 16.10.2017, petenta D.G.R.F.P. C - Administrația Județeană a Finanțelor Publice O a atacat soluția de clasare dispusă prin ordonanța nr. X/P/2015 din data de 30.08.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, dată în dosarul nr. X/P/2015 al aceluiași parchet solicitând trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală cu privire la intimații B P și S.C. GC SRL S.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în cuprinsul procesului-verbal de inspecție fiscală nr. X încheiat în data de 27.02.2015 de AJFP O - Activitatea de Inspecție Fiscală,
cu privire la verificarea modului de constituire, înregistrare si virare a impozitelor, taxelor datorate bugetului general consolidat de către SC GC SRL s-a reținut faptul că aceasta societate avea o obligație fiscală la bugetul general consolidat al statului în cuantum de 494.601 lei, reprezentând taxe stabilite suplimentat TVA, impozit profit, majorări si penalități).
S-a arătat că, în urma verificărilor efectuate pentru perioada februarie 2011 - decembrie 2012, societatea administrată de învinuit a înregistrat achiziții de la diverși furnizori, operațiuni fata de care erau indicii evidente că ar fi fictive și față de cele constatate prin raportul de inspecție fiscală, DGRFP C - AJFP O a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pentru săvârșirea de către numitul B P, administrator al SC GC SRL, a infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005, întrucât acesta a înregistrat în contabilitate cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, provocând un prejudiciu bugetului general consolidat al statului de 494.601 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit, majorări si penalități.
S-a mai arătat că, prin ordonanța din 30.08.2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus:
- clasarea cauzei privind pe numitul B P, administrator al SC GC SRL, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005, în sensul ca fapta nu există;
- ridicarea sechestrului asigurător dispus la data de 30.12.2015 asupra bunurilor aparținând numitului B P si SC GC SRL;
- disjungerea cauzei si formarea unui nou dosar penal în care să se efectueze cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005 fata de reprezentanții SC BM SRL;
- disjungerea cauzei si declinarea competentei de soluționare in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul B in vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscala, fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005 fata de reprezentanții SC FC SRL, SC CHC SRL, SC BC SRL si SC FM SRL.
S-a susținut că împotriva acestei ordonanțe, DGRFP C - AJFP O a formulat plângere criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, aceasta fiind soluționată prin ordonanța nr. X/II/2/2017 din 03.10.2017, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată și a considerat că soluțiile Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, in privința faptelor de evaziune fiscală prevăzute de Legea 241/2005, sunt neîntemeiate, avându-se în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale:" (1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:(...) c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;".
Astfel s-a arătat că, in procesul verbal de inspecție fiscală nr. X încheiat in data de 27.02.2015, s-a reținut că SC GC SRL, prin reprezentantul său legal, învinuitul B P, a înregistrat în contabilitatea societății administrate, cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale. Având in vedere considerentele procesului-verbal de inspecție fiscala cu privire la relațiile societății administrata de învinuit cu furnizorii acesteia, motivele ce au determinat convingerea organului fiscal in săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala de către administratorul SC GC SRL sunt:
S-a menționat că în urma propunerii de efectuare a unei inspecții fiscale nr. X/27.01.2014, organele de inspecție fiscala s-au deplasat la sediul social al SC GC SRL S, in vederea efectuării inspecției fiscale parțiale (TVA, profit). Motivarea propunerii de efectuare a inspecției fiscale a fost faptul ca SC GC SRL a achiziționat facturi de la SC BMS SRL in valoare totala de 570.558 lei pentru care a dedus TVA in suma de 110.431 lei. SC BMS SRL nefunctionand la sediul social, organele de inspecție fiscala nu au putut intra în posesia documentelor financiar contabile, fiindu-i întocmită plângere penala pentru suspiciuni de tranzacții fictive.
S-a susținut că din analiza informațiilor furnizate de baza de date ANAF, s-a constatat faptul ca SC BMS SRL V, a avut comportamentul de firmă fantomă, fiind furnizoare de facturi fictive.
Petenta menționează faptul ca societatea nu a avut salariați, nu a deținut în proprietate mijloace de transport si spatii de depozitare si nu au fost identificați parteneri de afaceri (FURNIZORI) care să declare tranzacții efectuate cu SC BMS SRL. Societatea nu a depus bilanțuri contabile dar a depus deconturi TVA cu date fictive, ultimul decont TVA depus fiind in luna februarie 2012. Având in vedere aspectele prezentate, organele de inspecție fiscală au considerat ca nu au existat tranzacții reale între SC BMS SRL V si SC GC SRL, S, societatea utilizând facturile fictive de la SC BMS SRL, V, pentru sustragerea de la plata impozitului pe profit si a TVA.
De asemenea, s-a mai susținut că, si chitanțele de plată au fost fictive, iar ordinele de plata si biletele la ordin emise au fost întocmite pentru a induce aparența de legalitate a tranzacțiilor. Notele de intrare recepție existente in contabilitatea SC GC SRL nu sunt semnate de comisia de recepție; de asemenea nici bonurile de consum nu sunt semnate de către gestionar sau de către un reprezentant legal al societății. Conform fișei furnizor pusă la dispoziția organelor de inspecție fiscală de către SC GC SRL, rezultă o datorie neachitată din anul 2011 către SC BMS SRL V, in suma de 256.642,70 lei.
Petenta menționeză faptul ca pe nicio factură procurată de la SC BMS SRL, V si contabilizată de către SC GC SRL, nu au fost trecute mijloacele de transport cu care s-au efectuat presupusele aprovizionări si nu au semnătura de primire pe ele.
S-a arătat în plângere că SC GC SRL S a utilizat facturi fictive de la SC BMS SRL, V in suma totala de 570.558 lei pentru care datorează TVA de plată in suma de 110.431 lei, dobânzi de întârziere tva in suma de 48.339 lei, penalități de întârziere TVA in suma de 16.566 lei, impozit pe profit de plata in suma de 73.621 lei, dobânzi de întârziere impozit pe profit in suma de 31.514 lei, penalitati de întârziere, impozit pe profit in suma de 11.042 lei.
De asemenea, din consultarea bazei de date ANAF, s-a constatat faptul ca SC GC SRL a declarat tranzacții cu un număr de 4 firme cu comportament de firma de tip fantoma ( SC CHC SRL, B, SC FC SRL, B, SC BC SRL, B, SC FIM SRL, B)
Astfel, furnizorul SC CHC SRL, B, a fost înființata in anul 2012 si radiată în anul 2013.
S-a menționat faptul ca societatea nu a avut salariați, nu a deținut in proprietate mijloace de transport si spatii de depozitare si nu au fost identificați parteneri de afaceri (FURNIZORI) care să declare tranzacții efectuate cu SC CHC SRL. Societatea nu a depus bilanțuri contabile dar a depus deconturi TVA cu date fictive.
Având în vedere aspectele prezentate s-a considerat ca nu au existat tranzacții reale intre SC CHC SRL, B si SC GC SRL,S, societatea utilizând facturile fictive de la SC CHC SRL, pentru sustragerea de la plata impozitului pe profit si a TVA.
De asemenea si chitanțele de plată au fost fictive. Se menționează faptul ca toate facturile au avut valoare până in 5000 lei, si chitanțele atașate, de asemenea. Notele de intrare recepție existente in contabilitatea SC GC SRL, nu sunt semnate de comisia de Recepție; de asemenea nici bonurile de consum nu sunt semnate de către gestionar sau de către un reprezentant legal al societății.
A arătat ca pe nicio factura procurata de la SC CHC SRL, B si contabilizata de către SC GC SRL, nu au fost trecute mijloacele de transport cu care s-au efectuat presupusele aprovizionări si nu au semnătura de primire pe ele. Astfel, societatea administrată de învinuit a utilizat facturi fictive de la SC CHC SRL, B in suma totala de 115.459 lei pentru care datorează tva de plata in suma de 22.346 lei, dobânzi de întârziere tva in suma de 6.524 lei, penalități de întârziere tva in suma de 3.352 lei, impozit pe profit de plata in suma de 14.898 lei, dobânzi de întârziere impozit pe profit in suma de 5.335 lei, penalități de întârziere impozit pe profit in suma de 2.235 lei.
SC FC SRL B nu a avut salariați, nu a deținut in proprietate mijloace de transport si spatii de depozitare si nu au fost identificați parteneri de afaceri (FURNIZORI) care sa declare tranzacții efectuate cu SC FC SRL. Societatea a depus bilanțuri contabile si deconturi TVA cu date fictive.
Având in vedere aspectele prezentate, s-a considerat ca nu au existat tranzacții reale intre SC FC SRL, B si SC GC SRL, S, societatea utilizând facturile fictive de la SC FC SRL, pentru sustragerea de la plata impozitului pe profit si a tva. De asemenea si chitanțele de plata au fost fictive. Se menționează faptul ca toate facturile au avut valoare pana in 5000 lei, si chitanțe atașate de asemenea. Notele de intrare recepție existente in contabilitatea SC GC SRL, nu sunt semnate de comisia de recepție; de asemenea nici bonurile de consum nu sunt semnate de către gestionar sau de către un reprezentant legal al societății.
S-a mai menționat faptul ca pe nici o factura procurata de la SC FC SRL, B si contabilizată de către SC GC SRL, nu au fost trecute mijloacele de transport cu care s-au efectuat presupusele aprovizionări si nu au semnătura de primire pe ele.
Astfel, SC GC SRL, S a utilizat facturi fictive de la SC FC SRL, B in suma totala de 148.704 lei pentru care datorează TVA de plata in suma de 24.781 lei, dobânzi de întârziere TVA in suma de 7.436 lei, penalități de întârziere TVA in suma de 3.718 lei, impozit pe profit de plata in suma de 19.187 lei, dobânzi de întârziere impozit pe profit in suma de 5.269 lei, penalități de întârziere impozit pe profit in suma de 2.879 lei.
In ceea ce privește furnizorul SC FIM SRL B s-a arătat că aceasta a fost înființată în anul 2012 si radiată in anul 2013 si nu a avut salariați, nu a deținut in proprietate mijloace de transport si spatii de depozitare si nu au fost identificați parteneri de afaceri ( FURNIZORI) care sa declare tranzacții efectuate cu SC FIM SRL. Societatea a depus bilanțuri contabile si deconturi tva cu date fictive.
Având in vedere aspectele prezentate, s-a precizat că este evident ca nu au existat tranzacții reale intre SC FIM SRL B si SC GC SRL S, societatea utilizând facturile fictive de la SC FIM SRL, pentru sustragerea de la plata impozitului pe profit si a tva. De asemenea si chitanțele de plata au fost fictive. Se menționează faptul că toate facturile au avut valoare pana in 5000 lei si chitanțe atașate, de asemenea. Notele de intrare recepție existente in contabilitatea SC GC SRL, nu sunt semnate de comisia de recepție; de asemenea, nici bonurile de consum nu sunt semnate de către gestionar sau de către un reprezentant legal al societății. Se arată ca pe nici o factura procurată de la SC FIM SRL, B si contabilizata de către SC GC SRL, nu au fost trecute mijloacele de transport cu care s-au efectuat presupusele aprovizionări si nu au semnătura de primire pe ele.
De asemenea s-a susținut că SC GC SRL S a utilizat facturi fictive de la SC FIM SRL B in suma totala de 157.843 iei, pentru care datorează TVA de plată în suma de 30.550 lei, dobânzi de întârziere TVA in suma de 9.069 lei, penalități de întârziere TVA in suma de 4.583 lei, impozit pe profit de plata in suma de 20.367 lei, dobânzi de întârziere impozit pe profit in suma de 5.523 lei, penalități de întârziere impozit pe profit în sumă de 3.055 lei.
In ceea ce privește furnizorul SC B SRL B, se menționează că aceasta a fost radiata in anul 2013, societatea nu a avut salariați, nu a deținut in proprietate mijloace de transport si spatii de depozitare si nu au fost identificați parteneri de afaceri (FURNIZORI) care să declare tranzacții efectuate cu SC B SRL. Societatea nu a depus bilanțuri contabile dar a depus deconturi TVA cu date fictive, ultimul decont depus a fost in luna decembrie 2012.
Având in vedere aspectele prezentate, s-a reținut că organele de inspecție fiscala au considerat ca nu au existat tranzacții reale intre SC B SRL B si SC GC SRL S, societatea utilizând facturile fictive de la SC B SRL, pentru sustragerea de la plata impozitului pe profit si a TVA. De asemenea si chitanțele de plată au fost fictive. Se menționează faptul ca toate facturile au avut valoare pana 5000 lei, iar chitanțe atașate de asemenea.
Notele de intrare recepție existente in contabilitatea SC GC SRL, nu sunt semnate de comisia de recepție, de asemenea nici bonurile de consum nu sunt semnate de către gestionar sau de către un reprezentant legal al societății. Se menționează faptul ca pe nicio factură procurată de la SC B SRL B si contabilizata de către SC GC SRL, nu au fost trecute mijloacele de transport cu care s-au efectuat presupusele aprovizionări si nu au semnătura de primire pe ele.
S-a arătat că societatea administrată de învinuit a utilizat facturi fictive de la SC B SRL B in suma totala de 24.794 lei pentru care datorează TVA de plata in suma de 4.799 lei, dobânzi de întârziere tva in suma de 1.692 lei, penalități de întârziere tva in suma de 717 lei, impozit pe profit de plata in suma de 3.199 lei, dobânzi de întârziere impozit pe profit in suma de 1.094 lei, penalități de întârziere impozit pe profit in suma de 480 lei.
S-a menționat că faptele pentru care se consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c) din legea 241/2005, au la bază o serie de argumente susținute de documentele contabile prezentate la verificare de către societatea administrată de învinuit, precum si din documentele coroborate. Prin ignorarea acestor acte depuse de organul fiscal in dovedirea plângerii penale si dispunerea clasării cauzei, petenta consideră ca s-au dispus măsuri nelegale fără a fi avute in vedere toate aspectele în stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunii.
Mai mult, în privința furnizorilor societății administrată de intimat, probele existente erau suficiente pentru a demonstra faptul ca tranzacțiile efectuate nu erau reale si astfel prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului era evident.
In ceea ce privește motivarea potrivit căreia s-a reținut ca facturile de achiziție îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, iar administratorul societății a fost de bună-credința, petenta a precizat ca principiul bunei-credinte specific raporturile juridice de drept comun nu poate fi apreciat ca fiind compatibil cu raporturile specifice de drept administrativ-fiscal, raporturi de drept public guvernate de principiul prevalentei interesului public si de caracterul imperativ al normelor de drept fiscal.
S-a mai menționat că, în sensul celor arătate este si jurisprudența Curții Europene si anume Hotărârea CJUE, pronunțata in cauza C-438/2009 Dankowski din 22.12.2010, ce vizează interpretarea art. 17 alin. 6, art. 18 alin. 1 lit. a si art. 22 alin. 3 lit. b) din A șasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17.05.1977, privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al TVA, modificată prin Directiva 2006/18/CE
Astfel, s-a arătat că, concluziile desprinse din evaluarea tuturor acestor elemente reliefate în Raportul de inspecție fiscală din data de 12.05.2014, duc în mod clar si fără putința de tăgadă, la conturarea faptelor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c) din legea 241/2005, reținute in sarcina intimatului. Deși existau indicii clare cu privire la faptul ca numitul B P a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, in mod nelegal, procurorul de caz a considerat ca nu se pot extinde cercetările si asupra acestuia.
A considerat că, învinuitul B P a săvârșit acțiunea urmărind in mod conștient producerea rezultatului, iar vinovăția presupune o atitudine conștientă, în sensul că făptuitorul săvârșește fapta respectivă, conștientizând urmările si efectele acțiunii sale, raportându-se la însăși natura infracțiunii săvârșite; petenta consideră ca aceasta nu poate fi săvârșită fără existența unei intenții directe din partea făptuitorului și că intenția este evidentă prin însăși natura faptei săvârșite, respectiv nevirarea in termen a unor obligații fiscale către bugetul de stat.
De asemenea, a apreciat ca probele existente erau suficiente pentru a demonstra faptul ca tranzacțiile efectuate nu erau reale si astfel prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului era evident.
Față de cele arătate, petenta a solicitat instanței să admită plângerea și, în temeiul art. 341 pct. 6 lit. b) din Codul de procedură penală, să desființeze Ordonanța din data de 30.08.2017 a Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, confirmată prin Ordonanța Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. X/II/2/2017 din 03.10.2017, sa dispună continuarea cercetărilor si punerea in mișcare a acțiunii penale pentru faptele săvârșite de către B P, domiciliat in loc. S, , jud. O, in calitate de administrator al SC GC SRL S, având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscala prevăzute de art. 9 alin. 1 lit c) din Legea 241/2005.
In drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 340 și art. 341 din Codul de procedură penală.
S-a anexat, in copie, ordonanța nr. X/II/2/2017 din 03.10.2017 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt si ordonanța din 30.08.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.
Și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.340 C.p.p.
A fost atașat dosarul penal nr.X/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în care a fost pronunțată soluția de clasare.
La termenul de judecată din data de 30.01.2018, intimatul B P prin avocat ales, a solicitat respingerea plângerii formulate, având în vedere că toate constatările organelor de cercetare sunt legale și temeinice, nu există fapte de natură penală care să îndeplinească elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c din Legea 241/2005, apreciind că intimatul nu se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.
La data de 09.02.2018, intimatul B P a depus concluzii scrise cu privire la contestația DGRFP C împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalului Olt (f.64-69).
In motivare a arătat că, în mod corect si legal, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalului Olt, s-a dispus clasarea cauzei față de suspecții B P si SC GC SRL, deoarece nu datorează bugetului de stat obligații de plată suplimentare, cum de altfel corect s-a reținut prin Raportul de expertiza judiciara dispus in cauză.
S-a menționat că în urma unei ample cercetări, precum și a expertizei fiscale judiciare, s-a constatat că nu există elemente/fapte imputabile numitului B P si SC GC SRL, întrucât toate tranzacțiile cu firmele menționate în actul de control au fost corecte, iar marfa a intrat in gestiune si in procesul de producție, regăsindu-se în totalitate în lucrările executate, respectiv locuințele ANL din localitatea Balș si S, că toate materialele achiziționate de la firmele menționate în actul de control au existat în materialitatea lor, se regăsesc integral în devizele de lucrări semnate si plătite de către MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE- pentru blocuri ANL. La toate devizele de lucrări se regăsesc anexate facturile fiscale pentru materialele procurate, pentru a face dovada prețului de achiziție.
S-a precizat că lucrările și facturile de achiziție materiale au fost verificate de persoana responsabilă cu lucrarea reprezentând bloc locuințe ANL, din cadrul MINISTERULUI LUCRĂRILOR PUBLICE și că toată marfa achiziționată reprezentând: fier, ciment, BCA, in general materiale de construcții, se regăsesc integral în devizele de lucrări /situațiile de lucrări semnate de către comisia din minister și acceptate la plată.
Astfel, intimatul apreciază că nu îi poate fi imputat comportamentul fiscal al celor 4 societăți, in acest sens fiind si jurisprudența constantă a CJUE.
În CAUZA C-78/2012 EVITA-K, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat deja că administrația fiscală nu poate impune în general persoanei impozabile care dorește să exercite dreptul de deducere a TVA-ului, să verifice că emitentul facturii aferente bunurilor și serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept, are calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și că a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata TVA-ului pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte ori că dispune de documentele corespunzătoare în această privință (a se vedea Hotărârile citate anterior Mahagében și David, punctul 61, precum și LVK - 56, punctul 61). De asemenea administrația menționată nu poate să solicite persoanei impozabile amintite să prezinte documente care să provină de la emitentul facturilor și să menționeze crotaliile animalelor supuse sistemului de identificare și înregistrare instituit prin Regulamentul nr. 1760/2000. "
S-a arătat că intimatul nu a cunoscut ca mărfurile achiziționate de la furnizori au provenit pe alte circuite si nici nu avea posibilitatea de a verifica acest aspect, care de altfel nu este prevăzut de nicio dispoziție legala, mai mult fiind contrară hotărârilor CJUE.
De exemplu, in CAUZA C-33/2013, CJUE a statuat:" într-adevăr, faptul că proprietatea nu a fost primit direct de la mâna a emitentului facturii nu este neapărat rezultatul unei ascundere frauduloasă a furnizorului real, dar poate fi și alte motive cum ar fi, în special, existența a doua vânzări succesive pe aceeași proprietate, care în ordine, sunt transportate direct de la primul furnizor de-al doilea cumpărător, astfel încât există două livrări succesive, în sensul articolului 5, paragraful 1, din a șasea directivă, a doar un singur transport efectiv (a se vedea Ordonanța Forvards V, punctul 34). Mai mult decât atât, nu este necesar ca primul cumpărător a devenit proprietar al bunului în cauză la data de acest transport, deoarece existența unei livrări în sensul prezentei dispoziții nu presupune transferul dreptului de proprietate (a se vedea în acest sens, în special. Hotărârea din 08 februarie 1990, Transport și Expediții Enterprise Safe C 320/88, p. 285 i Rec., punctul 9 și 18 iulie 2013, Evita-K, 78 C/12, republicată încât în Repertoriu, punctul 33). Cu toate acestea, în cazul in care autoritățile fiscale deduc existența unei fraude sau nereguli comise de către emitentul facturii și acuzat că operațiunea invocată pentru a stabili dreptul de deducere nu a fost de fapt realizat, această administrație trebuie, pentru dreptul de deducere poate fi refuzat stabilirea, pe dovezi obiective și fară a solicita beneficiarului controale de facturare nu sunt datorate de acesta, care destinatarul știa sau ar fi trebuit să știe ca tranzacția a fost implicată intr-o fraudă în domeniul TVA, este de competența instanței naționale să stabilească (a se vedea hotărârile BONIK, punctul 45, și LVK - 56, punctul 64, și pentru Forvards V, punctul 35).
Astfel, a precizat că a rezultat că o instanță națională chemată să decidă dacă într-un caz particular, o operațiune impozabilă a lipsit, și în fața căreia administrația fiscală este în special bazată pe nereguli în sfera emitentului facturii, trebuie să se asigure că evaluarea dovezilor nu duce la face sens legea menționată la punctul 36 din prezenta hotărâre și de a obliga indirect destinatarul facturii să efectueze verificări de cealaltă parte, care, în principiu, nu este responsabilitatea sa (Hotărârea LVK - 56, punctul 62, și pentru Forvards V, punctul 42). "
De asemenea, s-a mai arătat că in CAUZA C-643/2011 LKV-56, CJUE s-a statuat:
că potrivit unei jurisprudențe de asemenea consacrate, nu este compatibil cu regimul dreptului de deducere prevăzut de Directiva 2006/112 să se sancționeze, prin refuzarea acestui drept, o persoană impozabilă care nu știa și nu ar fi putut să știe că operațiunea în cauză era implicată într-o fraudă săvârșită de furnizor sau că o altă operațiune care face parte din lanțul de livrare, anterioară sau posterioară celei realizate de persoana impozabilă menționată, era afectată de frauda privind TVA-ul (a se vedea printre altele Hotărârea din 12 ianuarie 2006, Optigen și alții, C-354/03, C-355/03 și C-484/03, Rec, p. 1-483, punctele 52 și 55, șl Hotărârile citate anterior Kittel și Recolta Recycling, punctele 45, 46 și 60, Mahageben și David, punctual 47, și Bonik, punctul 41).
În plus, s-a susținut că, Curtea a statuat la punctele 61-65 din Hotărârea Mahageben și David, citată anterior, că administrația fiscală nu poate impune în general persoanei impozabile care dorește să exercite dreptul de deducere a TVA-ului, pe de o parte, să verifice că emitentul facturii aferente bunurilor și serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept dispune de calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză și era în
măsură să le livreze și că a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata TVA pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte sau, pe de altă parte, să dispună de documente în această privință.
A rezultat că o instanță națională care trebuie să decidă dacă, într-un caz special, lipsea o operațiune impozabilă și în fața căreia administrația fiscală s-a întemeiat în special pe neregulile săvârșite de emitentul facturii sau de unul dintre furnizorii acestuia, precum greșeli în contabilitate, trebuie să se asigure că aprecierea elementelor de probă nu conduce la lipsirea de sens a jurisprudenței amintite la punctul 60 din prezenta hotărâre și să oblige în mod indirect destinatarul facturii să efectueze verificări în privința cocontractantului său care, în principiu, nu sunt în sarcina sa."
De asemenea s-a precizat că a cumpărat marfa de la acești furnizori deoarece situațiile de lucrări la SC GC SRL erau plătite de ANL cu întârziere (de circa 6 luni) sau chiar mai mult, iar acești furnizori au acceptat ca plata mărfii sa fie făcuta la decontarea situațiilor de lucrări.
S-a susținut că la dosarul cauzei nu exista nicio probă ca a știut de unde au aprovizionat furnizorii marfa, având in vedere ca în raport si de dispozițiile art.12 Cod procedura fiscala, intimatul a fost cumpărător de buna credința, toate facturile fiscale îndeplinesc condițiile de fond si forma prevăzute de lege, toate au fost înregistrate in contabilitate si declarate la organul fiscal, pentru care am plătit obligațiile către bugetul de stat. In acest sens este și jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție In cauza Nidera, precum si CJUE-Nidera:"Curtea de apel a explicat convingător că, în lumina deciziei în interesul legii amintite, rezultă că, în ceea ce privește TVA prin "document justificativ" se înțeleg în primul rând factura, care să îndeplinească cerințele de la art. 145 lit. a) si lit, b) C. fisc, subliniind faptul că Decizia nr. V/2007 nu poate fi aplicată decât prin prisma legislației Uniunii Europene și a jurisprudenței CJUE în materie de TVA.
Așadar, a reținut că societatea reclamantă îndeplinește toate condițiile de fond pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, respectiv a derulat în mod efectiv operațiunile taxabile în desfășurarea obiectului său de activitate, a încasat și a achitat TVA către bugetul de stat confirmat și de raportul de expertiză administrat în cauză și în acord cu principiul prevalentei substanței asupra formei, statuat de CJUE in cauza C146/2005 Albert Colec în mod corect judecătorul fondului a constatat că raționamentul organului fiscal care a stabilit prevalenta formei asupra fondului este în contradicție cu reglementările comunitare și practica CJUE"
Intimatul a mai menționat că pentru toată marfa exista note de recepție, fise de magazie, situații de lucrări acceptate si toate documentele financiar contabile prevăzute de Legea 82/1991 a contabilității, fapt de altfel recunoscut de organul fiscal. Transportul mărfii a fost in sarcina furnizorului astfel încât nu-i poate fi imputat intimatului; în plus, nici acesta nu este un element prevăzut de disp.art.155 Cod fiscal sau de DIRECTIVA 112/2006/CE pentru a fi trecut pe factura si pentru ca o factura sa aiba/indeplineasca calitatea de document justificativ.
Astfel, conform jurisprudenței CJUE pe care organul fiscal trebuie să o aplice cu prioritate, s-a precizat că este o obligație care acum este inclusa si in disp.art.11 alin 11 din Legea 207/2015 privind Codul fiscal, organul fiscal trebuia sa dovedească cu probe certe că intimatul a avut cunoștință de circuitele prin care furnizorii au aprovizionat marfa, iar in cazul in care organul fiscal nu recunoaște ca marfa a fost aprovizionată de la acești furnizori este obligat să indice de unde a aprovizionat, întrucât marfa se regăsește/exista in materialitatea ei.
A solicitat, sa se constate ca prin plângerea formulată, petenta nu imputa intimatului sau societății GC alte aspecte de ordin fiscal sau contabil, ci doar comportamentul fiscal al celor 4 furnizori, fapt ce este in afara oricărui cadru legal si pentru care nu poate fi răspunzător.
Intr-o speța similara chiar a organului fiscal care a avut calitatea de reclamant, Tribunalul Olt prin 2 hotărâri: Sentința nr.X/20.11.2012 în Dosar nr.X/54/2012* si Sentința nr.X/04.02.2015 in Dosar nr.X/104/2013*, menținute de Curtea de Apel C, ramase definitive, a statuat:"Faptul că furnizorii au ținut o contabilitate necorespunzătoare, reprezintă o nerespectare a atribuțiilor de către administratorii acestora care au obligația de a conduce contabilitatea societății potrivit art 10 din legea 82/1991 și aceștia răspund față de societate pentru îndeplinirea îndatoririlor prevăzute de lege, de actul constitutiv, potrivit art 73 lit.e și art.201 alin. l din Legea 31/1990 privind societățile comerciale. Cumpărătorii nu pot răspunde de modul defectuos în care își țin contabilitatea furnizorii, aceștia din urmă putând fi obligați la acoperirea eventualelor prejudicii produse bugetului statului dacă înregistrările în contabilitate au avut acest efect
Neînregistrările în contabilitatea furnizorilor nu presupun că operațiunile economice nu au avut loc, cât timp s-au înregistrat în contabilitatea cumpărătorilor, au fost menționate în declarația 394, aceste înregistrări având ca efect calcularea și plata obligațiilor către bugetul statului." De altfel, Parchetul a disjuns cauza, iar fata de societățile respective se fac cercetări sub aspectul infracțiunii prev.de art.9 ali.l lit.b din Legea nr.241/2005.
Analizând actele dosarului de urmărire penală în raport de dispozițiile legale incidente și aspectele relatate de către petentă în plângerea formulată, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Prin ordonanța nr. X/P/2015 din data de 30.08.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în dosarul nr. X/P/2015, în baza art. 315 alin.1 lit. b CPP coroborat cu art.314 alin.1 lit.a, rap.la art.16 al.1 lit. a, C.p.p., s-a dispus:
- Clasarea cauzei privind pe numitul B P și SC GC SRL S pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 și art.5 alin.1 C.p.
- Ridicarea sechestrului asigurător dispus la data de 30.12.2015 asupra imobilelor aparținând SC GC SRL S;
- Disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar penal la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în care să se efectueze cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, reprezentanții BMS SRL - V;
- Disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul B, în vederea efectuării de cercetări față de reprezentanții SC FC SRL B, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005; față de reprezentanții SC CHC SRL B sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005; față de reprezentanții BC SRL B sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005; față de reprezentanții SC FIM SRL B sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005;
În motivarea acestei soluții, s-a reținut că fapta nu este prevăzută de legea penală.
În motivarea ordonanței, procurorul a reținut că pentru a se verifica veridicitatea instrumentelor de plată emise prin bancă privind plățile efectuate de GC către SC BMS SRL V, având în vedere și ordinele de plată, în baza Mandatului de Supraveghere Tehnică nr.31 emis de Tribunalul Olt, au fost verificate extrasele de cont aferente încasărilor și plăților dintre aceste două societăți, în perioada februarie 2011 - decembrie 2012, prin conturile deschise la RAIFFEISSEN BANK, ocazie cu care din analiza documentelor bancare înaintate, au fost regăsite plățile efectuate între părți.
Având în vedere situația de fapt rezultată din materialul probator care se coroborează cu concluziile expertizei fiscale, în cuprinsul căreia consultantul fiscal desemnat a susținut și ipoteza nefictivității, în sensul că, din coroborarea legislației fiscale în vigoare, cu documentele existente la dosarul cauzei și procesul-verbal de control nr.X/27.02.2015 întocmit de organele fiscale constată că, pentru înregistrarea în evidența contabilă a facturilor de achiziții de la societățile mai sus menționate, în perioada 2011 - 2012, SC GC SRL S, nu datorează bugetului de stat obligații de plată suplimentare, s-a dispus clasarea cauzei față de intimați.
Examinând legalitatea și temeinicia soluțiilor atacate, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a actelor de urmărire penală efectuate, judecătorul de cameră preliminară apreciază că plângerea formulată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Judecătorul de cameră preliminară apreciază că soluția de clasare dispusă de procuror față de inculpatul B P și numita SC GC SRL S pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art.35 alin. 1 și art. 5 din CP este netemeinică.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.c din legea 241/2005, judecătorul de cameră preliminară apreciază că organul de urmărire penală nu a administrat probe cu privire la realitatea sau fictivitatea operațiunilor comerciale presupus a fi derulate de SC GC SRL S cu SC BC SRL (înregistrată în RC la 10.10.2002 - radiată la 04.02.2013, suspendată activitate în per. 24.09.2010 - 18.07.2011), cu FC SRL (înregistrată în RC la 09.03.2012, dizolvată la 21.05.2013, radiată la 28.03.2014), cu SC. CHC SRL (înregistrată în RC la 09.04.2012, dizolvată la 27.05.2013, radiată la 26.07.2013), cu FIM SRL (înregistrată în RC la 23.04.2012, dizolvată la 21.05.2013, radiată la 26.07.2013) concluzionând că nu poate proba cu certitudine faptul că aprovizionările cu materiale de construcție efectuate sunt/nu sunt reale.
În sens contrar motivării procurorului, judecătorul de cameră preliminară constată că martorii audiați în cauză, C P (f.50-52 vol al II-lea UP) - administrator SC. CHC SRL, II (f.53-55 vol al II-lea UP) - administrator SC. FIM SRL, IN (f.56-58 vol al II-lea UP) - administrator SC. FC SRL, au declarat că numitul NMI care le-a propus ca, în contul unor sume de bani, să accepte și să semneze la notariat acte de preluare a unor firme. Pentru sume de 3000 lei, aceștia au acceptat să meargă să semneze acte la notariat de preluare a unor firme deși nu au primit niciun document, nu au primit ștampilă, facturier sau chitanțier al societăților respective.
În plus, martorul BM (f.74-78 vol al II-lea UP) - administrator SC. BMS SRL, a declarat " În anul 2010, a venit la mine BG și CC care mi-au propus să fiu administrator la o firmă nou înființată ca să câștige și ei și eu niște bani. Cei doi m-au însoțit la ORC și la alte instituții unde am fost pentru a înființa firma SC BMS SRL. Încă de la început, cei doi m-au pus să împuternicesc pe B pentru a administra firma în totalitate (împuternicire notarială). De la înființarea firmei, toate documentele contabile și bancare și de altă natură, precum și ștampila societății a fost în posesia celor doi, BG și CC. Personal, nu m-am ocupat de această firmă, nu am desfășurat relații comerciale în calitate de administrator la SC B și nici în altă calitate cu SC EC și nici cu SC GC. Precizez că nu am semnat nicio factură către aceste societăți și nici către altele pentru că nu m-am ocupat de activitățile acestei societăți. Numitul BG se ocupa de racolarea persoanelor cu situație financiară precară iar C cu încheierea contractelor, identificarea clienților și întocmirea altor documente.
Cunosc acest lucru deoarece cei doi au înființat mai multe firme în acest fel fiind cunoscuți în N. T de unde este BG, dar și în P de unde este C, cu asemenea preocupări - aceștia fiind anchetați de poliție de mai multe ori. Sediul firmei a fost declarat la domiciliul meu din V, dar nu a funcționat niciodată la această adresă.
La înființarea societății am primit de la cei doi suma de 10 mil lei vechi, iar în următoarele două luni am mai primit 20 mil lei vechi în două tranșe. Cunosc faptul că documentele contabile ale SC B s-au aflat de la început în posesia lui BG și CC la domiciliile acestora din T și P. În unele discuții purtate cu cei doi, am auzit că trebuie să distrugă documente aparținând unei societăți înființate pe numele unei persoane din T. Cunosc că cei doi rulau sume mari de bani. Precizez că la înființarea firmei am semnat în alb 5 facturi pe care mi le-au dat cei doi și despre care nu știu unde și cum au fost folosite. Referitor la SC GC S fac precizarea că nu am întocmit sau semnat niciun document referitor la această societate și nici nu cunosc de cine este administrată. ";
În schimb, fiind audiat martorul B V - O (f.60 vol II UP), acesta a declarat " menționez că niciodată eu nu am emis facturi către SC GC or să fi încasat bani de la această firmă.";
În raport de declarații lui BM, sunt contradictorii declarațiile martorilor C FC (f.64 vol II UP) și BG (f.69 vol II UP).
Astfel, martorul C FC a arătat " nu am desfășurat niciodată activități pe firma SC B M SRL și nu am reprezentat niciodată această societate în relațiile comerciale cu SC GC SRL. Îl cunosc pe BG întrucât este nașul de cununie al copilului. Fac precizarea că nu cunosc ca BG să se fi ocupat de activitatea firmei B. Menționez că îl cunosc de BM din com. V - l-am cunoscut în urmă cu 7-8 ani prin intermediul unor prieteni.Ulterior, după ce l-am cunoscut, acesta mi-a relatat că este administrator al SC B propunându-mi să facem diverse afaceri, însă niciodată nu am reprezentat această societate în relația cu SC GC SRL. Nu am cunoștință despre facturile emise în relația comercială dintre B și SC GC SRL și nu cunosc dacă această relație comercială a existat sau nu în realitate, eu nefiind implicat. Precizez că, în urmă cu 4-5 ani, BM m-a împuternicit să reprezint pe SC B M SRL în relația cu Raiffeisen Bank efectuând unele retrageri de numerar pe care i le înmânam acestuia fără a cunoaște de unde proveneau sumele de bani; mă îndoiesc că acestea ar fi provenit din relația cu GC SRL.";
Martorul BG a relatat "Nu cunosc cine administrează societatea SC B M SRL, eu nu am desfășurat nicio activitate comercială în numele acesteia. Îl cunosc pe BM; nu am fost împuternicit niciodată să reprezint această societate și nici nu am desfășurat activități comerciale. Îl cunosc pe C Florin de mai mulți ani acesta fiind prieten și nașul copilului meu. Îl cunosc pe B V O ca fiind prieten cu nașul meu, C FC și de asemenea, CC este nașul lui B V.";
Judecătorul de cameră preliminară reține declarația ca suspect a intimatului B (f.84 vol II UP), acesta arătând " că nu pot preciza persoana de contact din cadrul SC BMS SRL întrucât de fiecare dată comandam marfa telefonic";, iar în completare, în declarația ca inculpat, intimatul B P (f.91 vol II UP) acesta " a subliniat că nu a avut nicio posibilitate în a verifica firmele furnizoare ori dacă acestea și-au înregistrat ori declarat livrările către SC GC SRL.";
În plus, din analiza Procesului-verbal X din 27.02.2015 (f.57 - 63 vol I UP) încheiat de DGRFP C - AJFP O, judecătorul de cameră preliminară observă că în baza raportărilor și verificărilor ANAF, firma SC BMS SRL nu funcționa la sediul social, a avut comportamentul de firmă fantomă, fiind furnizoare de facturi fiscale; această societate nu a avut angajați, nu a deținut în proprietate mijloace de transport și spații de depozitare, nu au fost identificați parteneri de afaceri, această firmă fiind doar furnizoare de facturi fiscale fictive. Societatea nu a depus bilanțuri contabile dar a depus deconturi TVA cu date fictive, ultimul decont TVA depus fiind în luna februarie 2012. Această societate a fost înființată în octombrie 2010 și radiată în 13.01.2015.
Fiind consultată baza de date ANAF, s-a constatat faptul că SC GC SRL a declarat tranzacții cu un număr de 4 firme cu comportament de firmă fantomă (SC CH SRL B, SC FC SRL B, SC BC SRL B, SC FIM SRL B.
Fiecare dintre firmele mai sus menționate nu a avut salariați, nu a deținut în proprietate mijloace de transport/ spații de depozitare, nu au fost identificați parteneri de afaceri care să declare tranzacțiile efectuate cu acestea, societățile nu au depus bilanțuri contabile, dar au depus deconturi TVA cu date fictive. S-a apreciat că tranzacțiile dintre acetse firme și SC GC SRL au fost fictive pentru sustragerea de la plata impozitului pe profit și a TVA. Toate aceste firme s-a apreciat că au avut comportament de firme fantomă, furnizoare de facturi fictive. În plus, s-a constatat că perioada în care au apărut ca fiind active aceste firme a fost una destul de redusă, în medie cca 1 an, astfel: SC CH SRL B - 10.04.2012, divolvare - 27.05.2013, radiere - 31.07.2013; SC FC SRL B, - 09.03.2012, divolvare - 21.05.2013, radiere - 28.03.2014; SC FIM SRL B - 23.04.2012, dizolvare - 21.05.2013, radiere - 31.07.2013 -potrivit informațiilor funizate de ORC (f.6 - 41vol II UP)
În atare situație, judecătorul de cameră preliminară nu poate reține că s-a probat în mod cert faptul că aceste achiziții au fost sau nu au fost reale, urmând ca procurorul, în urma completării materialului probator, să stabilească acest aspect.
Se constată că nu au fost audiați reprezentanții societăților de la care se susține că a fost achiziționată marfa de către SC BMS SRL V, or, audierea acestora se impunea, acest lucru urmând a se realiza cu ocazia completării urmăririi penale.
În ceea ce îl privește pe martorul BM se constată că, deși acesta a menționat că altă persoană (C FC, BG) s-a ocupat de administrarea societății, persoanele indicate, audiate la rândul lor, au prezentat o altă stare de fapt.
Pe de altă parte, instanța constată că, la data de 27.04.2015, organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale in rem, ca mai apoi, prin ordonanța din 30.12.2015, procurorul să dispună față de suspectul B P efectuarea în continuare în continuare a urmării penale, ca ulterior, prin ordonanța din 12.07.2016 să fie pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B P sub aspectul săv. infr. prev de art 9 lit c Lg 242/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 CP și art. 5 CP.
Cu toate că în niciunul dintre actele de urmărire penală mai sus menționate, nu s-a indicat faptul că ar fi fost efectuate cercetări penale și față de societate SC GC SRL S, soluționând această cauză, prin ordonanța nr.X/P/2015 din 30.08.2017, procurorul a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea prev de art 9 lit c Lg 242/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 CP și art. 5 CP privind pe SC GC SRL S și numitul B P.
În acord cu măsurile dispuse de procuror prin Ordonanța din 16.10.2015, judecătorul de cameră preliminară apreciază că se impune identificarea și audierea tuturor persoanelor implicate în înființarea și conducerea firmelor furnizoare; stabilirea persoanelor responsabile din perioada comiterii presupuselor infracțiuni, respectiv administratorii societății și alți eventuali complici, coautori.Totodată, ca urmare a declarațiilor contradictorii ale unora dintre martorii audiați, se impune reaudierea acestora sau chiar confruntarea lor.
Față de cele expuse mai sus, în baza art. 341 alin. 7 pct. 2 lit. b C. p.p. judecătorul de cameră preliminară va admite plângerea formulată de petenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice O, va desființa soluția de clasare dispusă prin prin ordonanța nr. X/P/2015 din data de 30.08.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, dată în dosarul nr. X/P/2015 al aceluiași parchet și trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală cu privire la intimații B P și S.C. GC SRL S.
În acest sens, organul de urmărire penală urmează a audia reprezentanții societăților de la care se susține că S.C. GC SRL S a efectuat achiziții care vor fi întrebați dacă au avut relații comerciale cu societatea respectivă, cele ce fac obiectul cauzei, în caz afirmativ în ce condiții au vândut marfa precum și în ce condiții au livrat marfa.
În urma completării urmăririi penale cu actele de mai sus, se va aprecia asupra necesității administrării oricăror probe care să conducă la soluționarea justă și completă a cauzei.
Judecătorul de cameră preliminară apreciază că prin lămurirea acestor aspecte s-ar asigura aflarea adevărului și justa și completa soluționare a cauzei.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Data publicarii pe portal: 17.05.2018
| ← Evaziune fiscala. Jurisprudență Evaziune fiscală | Cerere de suspendare a executarii actului fiscal - decizie de... → |
|---|
