Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect obligarea la restituirea sumelor de bani reprezentând drepturi salariale în cuantum de 25% reţinute în temeiul Legii nr.118/2010
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Hotărâre nr. 12 din data de 08.10.2015
Contencios administrativ și fiscal. Acțiune având ca obiect obligarea la restituirea sumelor de bani reprezentând drepturi salariale în cuantum de 25% reținute în temeiul Legii nr.118/2010.
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții B.C., P.Gh., F.N., L.S., S.G., N. G., D.C., C.Gh., Gh.M.V., F.M.V. și C.A.M. au chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei P., Județul Buzău, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea sumelor de bani reprezentând drepturile salariale în cuantum de 25% reținute începând cu data de 03.07.2010 în temeiul Legii nr. 118/2010.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. a/2010 emisă de Primăria comunei P. prin Primar s-au reținut din salariile cuvenite un cuantum de 25%, apreciindu-se că această deciziei este nelegală întrucât încalcă dispozițiile constituționale.
Se susține de către reclamanți că deși dispozițiile Legii nr. 118/2010 conferă acestei diminuări un caracter temporar, acesta este numai aparent întrucât în realitate aplicarea prevederilor art.16 alin.2 transformă această restrângere în una definitivă cu caracter permanent.
Restrângerea exercițiului dreptului la un salariu decent și-a pierdut în acest context caracterul de măsură proporțională și rezonabilă, în raport de situația invocată de inițiatorul proiectului de lege iar consacrarea în plan juridic a dispozițiilor Legii nr.118/2010 este contrară jurisprudenței CEDO.
Se argumentează pe larg de către reclamanți modalitatea în care au fost încălcate dispozițiile art. 15 , ale art.41, art.135 lit.f,g și ale art. 154 din Constituția României, susținându-se că nu este admis amestecul autorității publice în exercitarea drepturilor prevăzute de art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin actul normativ invocat s-au produs vătămări în drepturile legitime principale, astfel cum este dreptul salarial și cu toate că în preambulul deciziilor menționate se invocă dispozițiile Legii nr. 118/2010 în sensul diminuării temporare a cuantumului salariului brut/indemnizației lunare de încadrare , s-a ajuns în fapt la stabilirea unei noi indemnizații de încadrare brute lunare, în mod definitiv.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar acte de stare civilă, Dispoziția nr. a/2010, fișa postului funcționarilor publici și atribuțiile de serviciu ale acestora , modalitatea de calcul privind sumele solicitate pentru perioada iulie 2010 - decembrie 2012.
Pârâta Primăria comunei P. a formulat în cauză întâmpinare prin care a arătat că nu se opune acțiunii formulată de către reclamanți, arătând că există o practică în sensul că personalului bugetar din țară li s-au restituit sumele solicitate, arătând că în cazul admiterii acțiunii sumele vor fi suportate din bugetul local al anului 2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va reține în fapt următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Primăria comunei P. prin Primar la restituirea cuantumului de 25% reprezentând diminuarea drepturilor salariale în perioada iulie 2010 - decembrie 2012 ca urmare a aplicării Dispoziției nr. a din 2010.
Tribunalul va aprecia acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Diminuarea drepturilor salariale cu 25% a fost prevăzută prin Legea nr.118/2010 și s-a impus, așa cum rezultă din expunerea de motive a acestui act normativ întrucât, potrivit evaluării Comisiei Europene, activitatea economică a României rămâne slabă și contrar așteptărilor inițiale creșterea economică s-a menținut negativă în primul trimestru al anului 2010, persistând la acel moment amenințarea la adresa stabilității economice, context în care au fost adoptate măsuri corespunzătoare pentru combaterea acesteia, una dintre aceste măsuri fiind reducerea cheltuielilor bugetare, măsură concretizată și prin diminuarea cuantumului salariilor cu 25%.
Deci reducerea salariului reclamanților cu un procent de 25% pe o perioadă determinată nu reprezintă o ingerință ce a avut ca efect privarea acestora de bunul lor în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf alart.1 din Protocolul nr.1, ci doar o restrângere temporară a drepturilor. Trebuie avută în vedere marja mare de apreciere pe care Curtea Europeană o lasă statelor în stabilirea propriilor politici, această marjă putând fi mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezultă din consecințele pe care criza economică internațională le produce asupra deficitului bugetar.
Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat măsura de restrângere a salariului,se constată că există o legătură de proporționale între mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit, de asemenea există un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
Mai mult, restrângerea exercițiului dreptului la salariu are un caracter temporar, iar în acest mod nu se afectează substanța dreptului constituțional protejat.
Dacă se are în vedere și procentul pentru care a operat diminuarea salariului, de 25%, se poate concluziona că există un echilibru just între scopul vizat și mijloacele folosite, iar reclamanților nu le-a fost impusă o sarcină disproporționată și excesivă , incompatibilă cu dreptul lor de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr.1.
Așa fiind, în temeiul considerentelor de fapt și de drept expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.
| ← Contencios administrativ şi fiscal. Anulare act administrativ.... | Comunicarea actului administrativ - fiscal în conformitate cu... → |
|---|
