Contencios administrativ şi fiscal. Anulare act administrativ. Momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art.85 din Legea nr.188/1999
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Hotărâre nr. 9 din data de 08.10.2015
Contencios administrativ și fiscal. Anulare act administrativ. Momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art.85 din Legea nr.188/1999.
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.a/2014 reclamantul F.I. a chemat în judecată pârâta Com.M. prin Primar solicitând anularea Deciziei nr.x/2013 și a notificării nr.y/2013,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale arată că prin notificarea nr.y/2013 i s-a adus la cunoștință că trebuie să achite pârâtei suma de 244 760 lei și dobânzi și penalități de întârziere neprecizate;notificarea nu este motivată în drept, deoarece au fost indicate prevederile C.civil referitoare la imputația plății și cele referitoare la punerea în întârziere,care există în cadrul raporturilor obligaționale deja existente. Contestația administrativă a reclamantului s-a respins prin Decizia nr.x/2013.
Pe fond, nu se ține cont de toate persoanele responsabile iar sentința nr.z/2012 a Tribunalului Buzău și decizia nr.w/2013 a Curții de Apel Ploiești nu reprezintă o analiză a fondului cauzei și nici o stabilire a vinovăției. Reclamantul în calitate de primar trebuia să execute hotărârile C.L.M.,iar dacă acesta a aprobat cheltuielile efectuate și a dispus încheierea celor două contracte și a actului adițional cu Clubul sportiv P. M.,reclamantul nu are nici o culpă .În consecință, răspunderea revine membrilor C.L.M., secretarului comunei și contabilului-șef. Actul de control al Curții de Conturi nu poate genera direct obligații în sarcina reclamantului. În dosarul penal nr.b/P/2012 constituit urmare a sesizării Curții de Conturi, s-a concluzionat că reclamantul este nevinovat deoarece a convocat C.L. care a aprobat bugetul local,inclusiv sumele virate clubului sportiv.
A depus,în copie, Decizia nr.x/.2013 și notificarea nr.y/2013.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii.
Arată că a fost efectuat un control al Camerei de Conturi Buzău la C.M., finalizat prin Decizia nr.v/2011.Decizia a fost contestată în instanță dar contestația a fost respinsă, astfel încât prevederile acesteia au rămas în vigoare. Acesta a fost motivul pentru care s-a emis notificarea contestată de reclamant. Notificarea cuprinde menționarea căii de atac aferente. Suma de recuperat,de 244 760 lei,este cuprinsă și clar cuantificată în decizia nr.v/2011 a Curții de Conturi. Prin sentința nr.z/2012 a Tribunalului Buzău s-a reținut că finanțarea clubului sportiv s-a făcut în baza unei documentații incomplete, a depășit o treime din totalul fondurilor publice alocate programelor aprobate anual, clubul sportiv având datorii restante la bugetul de stat nu se încadra pentru finanțare,iar reclamantul care aprobat finanțarea și a semnat ordinele de plată era membru și președinte onorific al clubului sportiv,fiind vorba de conflict de interese. Dobânzile și penalitățile nu au fost determinate exact deoarece acestea se calculează în raport de numărul zilelor de întârziere. Stabilirea vinovăției reclamantului s-a făcut avându-se în vedere că la momentul efectuării controlului Camerei de Conturi, reclamantul era ordonator principal de credite. Reclamantul nu își neagă vinovăția,dar menționează și implicarea altor persoane. Dacă existau motive care să ateste faptul că hotărârile consiliului local nu sunt legale, reclamantul în calitate de primar avea căi de atac împotriva acestora ,împiedicând punerea lor în aplicare. Potrivit art.36 din legea 215/2001,consiliul local aprobă,la propunerea primarului,bugetul local,virările de credite,deci modul de utilizare a resurselor bănești se adoptă strict la propunerea primarului. Reclamantul avea în subordine aparat de specialitate format din persoane cu pregătire juridică,și care trebuiau să verifice legalitatea modului de întocmire a documentației de acordare a sumelor cu caracter nerambursabil anterior avizării de legalitate. Doar după parcurgerea acestei etape documentația de acordare a sumelor nerambursabile se supune aprobării consiliului local,printr-un proiect de hotărâre. Astfel,nu se poate învedera că membrii consiliului local au acționat cu vinovăție,deoarece doar au aprobat destinația sumelor de bani,legalitatea procedurii prin care sumele sunt utilizate conform destinației fiind atribuția ordonatorului de credite care a semnat contractele și actul adițional.
A depus,în copie,situația penalităților și dobânzilor,decizia nr.v/2011 a Camerei de Conturi Buzău, sentința civilă nr.z/2012 a Tribunalului Buzău, decizia nr.w/.2013 a Curții de Apel Ploiești, documentația ce a stat la baza acordării finanțării nerambursabile către clubul sportiv P.M..
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare și completare la acțiune prin care invocă nulitatea celor două acte administrative contestate, deoarece acestea nu puteau fi emise fără a exista în prealabil o hotărâre a consiliului local în acest sens. Invocă excepția prescripției dreptului de a emite orice document care privește recuperarea unor eventuale prejudicii,deoarece în baza art.7,8 din Decretul 167/1958,dreptul la acțiune se naște la data când cel păgubit a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel responsabil de ea. De asemenea,trebuiau stabilite toate persoanele responsabile.
A depus, în copie, ordonanța nr. P/2013/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.
La solicitarea instanței,pârâta a depus,în copie,relații privind data la care a încetat mandatul de primar al reclamantului.
Analizând cu precădere potrivit art.248 alin.1 C.pr.civ. excepția prescripției dreptului la acțiunea în emiterea documentelor care privesc recuperarea unor eventuale prejudicii,invocată de reclamant,instanța va avea în vedere specificul prezentului litigiu în contencios administrativ, avându-se în vedere că actul administrativ de imputare-intitulat Notificare nr.y/2013,a fost emis în considerarea fostei calități a reclamantului de primar al Com.M., apreciat ca responsabil civil pentru prejudiciul cauzat unității administrativ teritoriale. Astfel, potrivit Deciziei nr.v/2011 a Camerei de Conturi Buzău, s-a considerat că UAT C.M. a fost prejudiciată prin acordarea unei finanțări nerambursabile în sumă de 244 760 lei unui club sportiv local, în perioada în care reclamantul îndeplinea funcția de demnitate publică de primar. Contestația formulată de Com.M împotriva Deciziei nr.v/2011 a fost respinsă irevocabil prin decizia nr.w/.2013 a Curții de Apel Ploiești, așa încât Primarul Com.M. a emis notificarea nr.y prin care a dispus imputarea către reclamant, ca fost primar,a sumei de 244 760 lei.
Revenind la excepția invocată, în cauza de față sunt aplicabile prioritar prevederile speciale ale Legii nr.188/1999, derogatorii de la dreptul comun instituit prin fostul Decret 167/1958 în ce privește termenul în care o pagubă civilă poate fi imputată funcționarului public.
Art.85 din Legea nr.188/1999 prevede că repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Astfel,excepția de prescripție invocată de reclamant a dreptului de a emite dispoziția de imputare,trebuie calificată,în raport de prevederile speciale menționate anterior,drept o excepție de decădere a instituției publice din dreptul de a emite dispoziția datorită nerespectării termenului de 30 de zile care curge de la constatarea pagubei.
În ceea ce privește excepția decăderii din dreptul de a emite notificarea nr.y/2013 datorită motivului invocat al nerespectării termenului de 30 de zile prevăzut de art.85 din Legea nr.188/1999, instanța apreciază că aceasta nu este o excepție procesuală propriu-zisă, întrucât nu are ca obiect neregularități în legătură cu dreptul la acțiunea cu care reclamantul a învestit instanța sau neregularități ale procedurii judiciare, așa încât prin admiterea unei asemenea excepții instanța să nu mai poată soluționa fondul pricinii.
În materia contenciosului administrativ sunt aplicabile prevederile art.2545 din C.civil privind regimul general al termenelor de decădere, iar potrivit art.2545 alin.2 C.civil, neexercitarea dreptului subiectiv în termenul stabilit atrage pierderea lui. Astfel, sancțiunea civilă care afectează actul administrativ efectuat după expirarea termenului imperativ de decădere este nulitatea acestuia, necondiționată de existența vreunei vătămări. Prin urmare, toate susținerile și apărările părților vizând depășirea termenului imperativ de 30 de zile pentru emiterea deciziei nu pot fi analizate decât ca fiind considerente vizând o cauză distinctă de nulitate a actului administrativ pentru nerespectarea unei condiții formale de validitate a acestuia.
Pentru aceste considerente,instanța va califica această excepție de decădere ca fiind o apărare pe fondul cererii de anulare a actului administrativ contestat.
Din cuprinsul art.85 din Legea nr.188/1999 rezultă că data constatării pagubei trebuie considerată data la care entitatea a luat cunoștință în mod cert de existența pagubei patrimoniale.
Trebuie evidențiat că pârâtei Com.M i-a fost adus la cunoștință actul de control-decizia nr.v/.2011 în luna aprilie 2011, iar aceasta l-a contestat, depunând în acest sens contestația înregistrată la Curtea de Conturi a României sub nr.t (fila 74 dosar vol.I). În finalul deciziei nr.v/2011 s-a menționat expres că ordonatorului de credite (actualul reclamant,în calitate de primar la acea vreme) îi revine sarcina de a stabili întinderea prejudiciului și de a lua măsuri de recuperare a sumei de 244 760 lei plătite nelegal.
Rezultă deci că data la care UAT M, prin ordonatorul principal de credite, care era primarul, a constatat paguba, este cu certitudine data de 13.05.2011 când după analizarea conținutului deciziei nr.v/2011, reclamantul în calitate de primar la acea dată, a considerat netemeinic actul de constatare și l-a contestat la structura ierarhic superioară-Curtea de Conturi a României. Ori,din acest moment curge termenul de 30 de zile prevăzut de art.85 din Legea nr.188/1999, termen de decădere, în interiorul căruia trebuia emisă decizia sau dispoziția de imputare.
Trebuie menționat că prevederile art.85 din Legea nr.188/1999 nu fac vreo distincție după cum actul de control care a dus la constatarea pagubei este sau nu contestat, dispunând imperativ ca în 30 de zile de la constatarea pagubei conducătorul instituției publice să emită ordin sau dispoziție de imputare celor considerați vinovați pentru producerea prejudiciului. Astfel, reclamantul în calitate de primar la acea vreme, trebuia ca în intervalul de 30 de zile cuprins între 13.05.2011 și 12.06.2011 să stabilească persoanele culpabile pentru producerea pagubei și să emită, după caz, dispoziții de imputare a sumei de bani, chiar dacă în același timp, procedase la contestarea deciziei Camerei de Conturi Buzău.
Întrucât noul primar și-a început exercitarea mandatului la 03.07.2012 (relații fila 13 dosar vol.II), acesta nu mai putea emite dispoziție de imputare, întrucât termenul de decădere de 30 de zile se împlinise cu mai mult de un an în urmă,la 12.06.2011.
În concluzie, notificarea nr.y s-a emis în 2013, la mai mult de 30 de zile de la data de 13.05.2011, iar urmare a decăderii din dreptul de a o emite aceasta este lovită de nulitate, și prin urmare a admis cererea și ai anulat Decizia nr.x/.2013 și notificarea nr.y/2013, nemaifiind necesară analizarea celorlalte motive de nulitate invocate de reclamant.
| ← Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect... | Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect... → |
|---|
