Domeniu. drept administrativ obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Domeniu. Drept administrativ
Obligare emitere act administrativ
- Legea nr. 42/1990, art. 2
Termenul în care se poate solicita recunoașterea calității de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 reglementat de art. 2 din Legea nr. 42/1990 este un termen de drept substanțial, nu un termen procedural.
Din acest motiv, nu sunt aplicabile prevederile art. 186 din codul de procedură civilă privind repunerea în termen întrucât acestea se referă expres la termenele procedurale.
(Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - decizia civilă nr. 3302 din data de 11.09.2017)
Prin sentința civilă nr. 734/21.03.2016, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr. 1340/93/2015 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta X în contradictoriu cu pârâtul pârât X, având ca obiect recunoașterea calității reclamantei de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta X solicitând casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de repunere în termen a solicitării drepturilor legitime ce i se cuvin în baza Legilor nr. 42/1990 și 341/2004 și dispunerea eliberării certificatului de participant la Revoluția Română din Decembrie 1989.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă invocă următoarele:
În fapt, considerându-se îndreptățită sa dobândească calitatea de participant la Revoluția din Decembrie 1989, a inițiat demersuri, succesiv, la Guvernul României, Secretariatul de Stat cu atribuții in acest domeniu si, colateral. Răspunsul primit s-a mărginit la tardivitate.
Conștientizând ca repunerea in termen este apanajul exclusiv al instanțelor de judecata, s-a adresat instanței competente - Tribunalului Ilfov, cu cererea de chemare in judecata a X, solicitând recunoașterea calității de participant la Revoluție, pe fond. In aceasta acțiune, a invocat si excepția de repunere prealabila in termen.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul-pârât X s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În cuprinsul întâmpinării intimatul-pârât arată că acordarea titlului de revoluționar nu se face din oficiu. Acordarea din oficiu a calității de revoluționar in baza legii nr. 42/1990 potrivit legii era incidentă doar martirilor adică persoanelor care au luptat si decedat in timpul revoluției din decembrie 1989.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă arată că a solicitat repunerea în termen reglementată de Noul Cod de procedură civilă, că titlul de luptător se poate acorda celor care s-au remarcat prin fapte deosebite în lupta pentru Victoria Revoluției, că instanța de fond a acceptat repunerea în termen, respingând excepția inadmisibilității, că verificările ulterioare efectuate de Statul Român nu exclud posibilitatea recunoașterii retroactive a meritelor participanților la evenimentul revoluționar, că nesolicitarea certificatului imediat după apariția Legii nr. 42/1990 s-a datorat unor cauzei obiective.
Prin decizia civilă nr. 3302 din data de 11.09.2017, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal a respins recursul ca nefondat.
Motivele pentru care instanța de fond a respins acțiunea reclamantei sunt reprezentate de faptul că aceasta nu a formulat cererea privind recunoașterea calității de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 în termenul de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii prev. de art. 2 din Legea nr. 42/1990 și că nu se impune repunerea în termen a reclamantei în condițiile în care aceasta, în cunoștință de cauză, a ales la acel moment să nu-și valorifice propriile drepturi.
În ceea ce privește nerespectarea termenului prev. de art. 2 din Legea 42/1990 pentru depunerea cererii privind recunoașterea calității de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, Curtea a constatat că recurenta-reclamantă susține că se impunea admiterea cererii sale de repunere în termen formulată prin cererea de chemare în judecată întrucât a invocat motive temeinice pentru care nu a depus cererea în termen.
Susținerile reclamantei sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, nu erau aplicabile prevederile Codului de procedură civilă privind repunerea în termen, iar pe de altă, instanța de fond, reține corect că motivele invocate de reclamantă nu justifică repunerea în termen.
Astfel, Curtea a reținut că termenul în care reclamanta trebuia să solicite recunoașterea calității de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 reglementat de art. 2 din Legea nr. 42/1990 este un termen de drept substanțial, ci nu un termen procedural.
Din acest motiv, nu sunt aplicabile prevederile art. 186 din Codul de procedură civilă privind repunerea în termen întrucât acestea se referă expres la termenele procedurale.
Astfel, potrivit art. 186 alin. 1 din Codul de proc. civilă "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate";.
Prin urmare, repunerea în termen este aplicabilă doar în cazul nerespectării unor termene referitoare la procedura de judecată derulată de instanțele judecătorești, ci nu la termenele în care trebuie solicitată recunoașterea unor drepturi de către alte autorități publice, acestea din urmă fiind termene substanțiale, ci nu procedurale.
Mai mult, afirmațiile reclamantei făcute pentru a justifica cererea de repunere în termen nu reprezintă motive temeinice care să justifice nedepunerea în termenul legal a cererii privind recunoașterea calității de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.
Astfel, aspectele invocate de reclamantă sunt doar elemente subiective care au determinat-o să ia decizia de a nu depune în termen cererea de recunoaștere a calității de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, ci nu elemente obiective care să o fi împiedicat, mai presus de voința sa, să formuleze această cerere în termen.
A mai susținut recurenta că dreptul său la recunoașterea calității de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 nu s-ar prescrie, însă această susținere nu este întemeiată pe vreo dispoziție legală, ci din contră, astfel cum s-a arătat mai sus, art. 2 din Legea nr. 42/1990 prevedea un termen pentru formularea unei astfel de solicitări.
Mai mult, Curtea a apreciat ca fiind întemeiate și apărările intimatului-pârât potrivit căruia după abrogarea Legii nr. 42/1990 nu mai este posibilă recunoașterea acestei calități, întrucât noua lege, și anume Legea nr. 341/2004, nu mai prevede posibilitatea acordării unor noi titluri de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, ci doar posibilitatea preschimbării titlurilor anterioare emise în temeiul Legii nr. 42/1990.
În acest sens, Curtea a reținut că intimata-pârâtă nu mai avea posibilitatea recunoașterii în anul 2015, în favoarea recurentei-reclamante a calității de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, întrucât Legea nr. 42/1990 era deja abrogată.
În ceea ce privește celelalte aspecte invocate de recurenta-reclamantă, Curtea a constatat că se referă la fondul pretențiilor sale, or, instanța de fond în mod corect nu a mai analizat aceste aspecte, dat fiind că solicitarea reclamantei a fost constatată ca nefiind formulată în termenul legal prevăzut de Legea nr. 42/1990.
| ← Domeniu. drept administrativ litigiu privind achiziţiile publice | Prin obligaţia autorităţii publice de a comunica... → |
|---|
