Funcţionar public. Încetarea raportului de serviciu. Obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile
| Comentarii |
|
Potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, în cazul eliberării din funcţie al funcţionarului public este obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile.
Secţia contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1610 din 10 noiembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 234/31.01.2011 pronunțată în dosarul nr. 6377/108/2010 Tribunalul Arad a respins acțiunea în contencios administrativ acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul B.T. împotriva pârâtei Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul județean Arad, pentru anularea Deciziei de concediere nr. 250/31.08.2010; repunerea sa în situația anterioară prin reintegrarea în postul ocupat anterior emiterii deciziei și plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul și prin decizia civilă nr. 1610 din 10 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 6377/108/2010 C.A.Timișoara l-a respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că la la termenul de judecată din 10.11.2011, instanța de recurs a pus în discuția părților excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâta intimată în fața instanței de fond și reiterată în fața instanței de recurs la 13.10.2011, iar în analiza acestei excepții, ținând cont de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetare a în fond a cauzei, se constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul B.T. a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 250/31.08.2010 emisă de Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean Arad, iar la termenul de judecată din 10.01.2011, în fața instanței de fond, pârâta a invocat excepția lipsei procedurii prealabile față de dispozițiile art. 106 alin. (1) din Legea 188/1999, coroborate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția ce a fost respinsă implicit de prima instanță de vreme ce aceasta a analizat pe fond contestația reclamantului.
Curtea reține că reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean Arad, iar prin decizia nr. 250/31.08.2010, emisă de aceasta instituție, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu prin eliberare din funcția publică conform art. 97 lit. c), coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată.
în condițiile în care reclamantul pretinde că îi sunt aplicabile prevederile cuprinse în Codul muncii art. 62 alin. (2), art. 65 și 74, instanța de recurs constată că se impune a se preciza faptul că în cazul funcționarilor publici, actul normativ aplicabil este Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, iar nu Codul muncii ale cărei prevederi au fost invocate de reclamant.
Chiar dacă Legea nr. 188/1999 cuprinde precizarea conform căreia dispozițiile sale se completează cu prevederile legislației muncii, instanța reține că aceasta se realizează numai în măsura în care aceste dispoziții nu sunt contrare legislației specifice funcției publice or, în speță, Legea 188/1999, reglementează expres situația încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici la articolele 97 - 106.
în aceste împrejurări, Curtea reține că decizia nr. 250/31.08.2010 reprezintă actul administrativ de încetare a raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea acestuia din funcția publică conform art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, nefiind vorba despre o concediere în sensul pretins de art. 58 alin. (1) din C.muncii.
Instanța mai reține că potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Trimiterea expresă la condițiile și termenele cuprinse în Legea nr. 554/2004, vizează și condiția îndeplinirii procedurii prealabile reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce obligă pe cel vătămat într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ individual să se adreseze autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare în termen de 30 de zile de la data comunicării actului solicitând revocarea în tot sau în parte a acestuia.
în speță nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile întrucât art. 117 din Legea nr. 188/1999 statuează că dispozițiile legii privind statutul funcționarilor publici se completează cu dispozițiile Codului muncii, iar pe de altă parte, potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, decizia unilaterală a angajatorului de modificare a contractului individual de muncă este supus acelorași condiții și sancțiuni la care este supusă și decizia unilaterală de sancționare disciplinară. Aceasta deoarece, așa cum s-a arătat anterior în materia încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, Legea nr. 188/1999, cuprinde prevederi exprese, astfel încât acestea nu se completează cu legislația muncii.
Pe de altă parte, chiar dacă în cazul sancționării disciplinare a funcționarilor publici nu este necesară formularea procedurii prealabile, acest aspect nu are relevanță în materia încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici unde sunt aplicabile prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999.
Reclamantul apreciază că procedura prealabilă nu este necesară întrucât textul de lege anterior indicat face referire la sesizarea instanței de contencios administrativ, dar Curtea observă că reclamantul nu analizează întregul cuprins al articolului 106 din Legea nr. 188/1999 care face referire la sesizarea instanței de contencios administrativ în condițiile și termenele cuprinse în legea contenciosului administrativ, astfel încât referirea la condițiile cuprinse în legea contenciosului administrativ este o referire directă și expresă la condiția îndeplinirii procedurii prealabila conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul mai afirmă că prin decizia nr. 1077/12.08.2010, s-a precizat că actul de încetare a raportului de serviciu poate fi contestat în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării la instanța competentă, dar acest aspect nu prezintă relevanță în cauză întrucât decizia respectivă nu poate modifica prevederile exprese ale art. 106 din Legea nr. 188/1999.
Pe de altă parte, reclamantul arată că în actul administrativ individual, direct vătămător, respectiv în cuprinsul deciziei 250/31.08.2010, nu este reprodusă această mențiune, iar Curtea reține că, dimpotrivă, în preambulul deciziei nr. 250/31.08.2010, se face referire expresă la prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999 republicată, astfel încât reclamantul nu poate invoca necunoașterea legii.
în cuprinsul notelor de ședință depuse la termenul de judecată din 10.11.2011, recurentul a mai arătat că decizia atacată nu cuprinde mențiunile obligatorii ce ar trebui să cuprindă o decizie de încetare a raporturilor de muncă, concluzionând că în lipsa mențiunii privind parcurgerea procedurii prealabile, aceasta nu ar fi necesară.
Curtea a reținut că în speță decizia de eliberare din funcția publică respectă prevederile art. 99 alin. 1 lit. b) și alin. (3) și (4) din Legea nr. 188/1999 care nu impun un conținut prestabilit al deciziei de eliberare din funcția publică.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, Curtea a concluzionat că în speță era necesară parcurgerea procedurii prealabile conform art. 106 din Legea nr. 199/1999 republicată, coroborată cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, impunându-se astfel respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă. Câtă vreme soluția primei instanțe a fost de respingere a acțiunii reclamantului, Curtea a procedat la menținerea acestei soluții, dar ca urmare a admiterii excepției lipsei procedurii prealabile, astfel încât văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 Teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul reclamantului ca neîntemeiat.
(Judecător Rodica Olaru)
| ← Regim vamal suspensiv. Contract de leasing. Reziliere fără... | Dobânzi legale. Drepturi salariale cuvenite la data pensionării → |
|---|
