Regim vamal suspensiv. Contract de leasing. Reziliere fără acordul autorităţii vamale
| Comentarii |
|
Schimbarea regimului vamal suspensiv fără a fi anunţată autoritatea vamală, în cazul leasingului, conduce la închiderea din oficiu a acelui regim vamal, cu consecinţa plăţii taxelor vamale aferente unui import.
Secţia contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1608 din 10 noiembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 1476/2010, pronunțată în dosarul nr. 3652/30/2010 Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamanta societate comercială în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Timiș, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara având ca obiect anulare act administrativ, a dispus anularea deciziei nr. 1975/327/05.11.2009 și a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 8067/11.09.2009, obligând pârâtele la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 40,3 lei.
în cauză au declarat recurs pârâtele și C.A.Timișoara a admis cererile, a modificat sentința conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a respins acțiunea ca nefondată prin decizia civilă nr. 1608 din 10 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 3652/30/2010.
Curtea a reținut că Tribunalul Timiș a dat soluția cu greșita interpretare a dispozițiilor legale că bunul plasat de reclamantă sub regimul de admitere temporară ar fi primit în mod legalo altă destinație vamală, intrând sub un alt regim vamal. Dimpotrivă, rezultă din înscrisurile depuse la dosar că, deși aceasta a reziliat contractul de leasing și a restituit autotractorul ce făcea obiect al acestuia, nu s-a adresat organelor vamale pentru a da o altă destinație vamală a acestuia și pentru a încheia regimul vamal suspensiv, acesta fiind motivul pentru care organele vamale au procedat la închiderea din oficiu a regimului vamal menționat.
Contrar celor reținute de Tribunalul Timiș, se constată că omisiunea reclamantei de a solicita încheierea regimului vamal suspensiv este de natură să dea naștere unei obligații vamale în sarcina sa, în temeiul dispozițiilor art. 89 și 204 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 de instituire a C.vamal comunitar, la expirarea termenului înscris în autorizația de admitere temporară operațiunea vamală fiind analizată ca un import definitiv, cu consecința plății taxelor vamale, după caz, precum și a TVA aferent. De asemenea, se constată a fi corecte susținerile recurentelor potrivit cărora datoria vamală ce a luat astfel naștere se stabilește prin raportare la elementele de taxare în vigoare la data plasării bunului sub regimul vamal suspensiv, potrivit art. 217 coroborat cu art. 144 alin. (1) din menționatul Regulament și art. 27 alin. (4) din O.G. nr. 51/1997.
Așadar, contravine legii comunitare cu aplicabilitate directă în dreptul național concluzia instanței de fond potrivit căreia omisiunea reclamantei de derulare a operațiunilor necesare pentru încheierea regimului vamal suspensiv ar atrage doar răspunderea sa contravențională, fiind exclusă posibilitatea de stabilire a TVA datorat prin raportare la valoarea de intrare a bunului, de la data plasării acestuia sub regimul vamal suspensiv.
Nu pot fi reținute în cauză nici argumentele reclamantei potrivit cărora actul de stabilire a obligației fiscale atacat în speță ar fi contrar principiului neutralității fiscale, întrucât societatea ar fi obligată în mod repetat la plata TVA, achitată atât către contractantul din convenția de leasing, cât și stabilită prin actul menționat.
Aceste susțineri sunt contrazise atât de susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată cât și de înscrisurile depuse la dosar. Reclamanta însăși arată că pentru TVA achitat aferent ratelor de leasing și-a exercitat dreptul de deducere, în temeiul art. 145 C.fisc., depunând la AFP Timișoara deconturi cu sume negative de TVA, analizate în cursul inspecției fiscale finalizate prin raportul întocmit la 21.12.2007, depus la filele 27-45 din dosarul primei instanțe. Prin urmare, nu s-ar putea reține că reclamanta a suportat valoarea TVA pretins a fi fost achitată în baza facturilor depuse la filele 65-82 din dosarul Tribunalului Timiș, de vreme ce aceasta a fost solicitată la rambursare, fiind confirmat dreptul acesteia de deducere prin raportul de inspecție fiscală menționat. Pe de altă parte, instanța remarcă faptul că la dosar nu s-au depus dovezi privind plata efectivă a TVA aferent ratelor de leasing din perioada ianuarie 2007 - iunie 2008, iar verificările efectuate la organul fiscal nu au confirmat susținerile acesteia referitoare la înscrierea în evidențele fiscale a TVA astfel achitat.
Față de aceste considerente, Curtea a constatat că acțiunea promovată de reclamantă este integral neîntemeiată, motiv pentru care a admis recursurile promovate și, în aplicarea art. 312 alin. (1) - (3) C.proc.civ., a modificat sentința recurată și a respins acțiunea.
(Judecător Rodica Olaru)
| ← Taxă pe valoarea adăugată. Cheltuieli care nu sunt aferente... | Funcţionar public. Încetarea raportului de serviciu.... → |
|---|
