Imposibilitatea executării contractului. Refuzul eliberării sumelor depuse cu titlul de garanţie de bună execuţie.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 111 din data de 26.01.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă la data de 20.02.2013, sub nr.7711/3/2013, reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâtele SC BE SA, Consiliul Județean X și SC MN SA (fosta R BANK) a solicitat să se dispună obligarea pârâtei S.C. N S.A. să transfere toate sumele de bani deținute în următoarele conturi:
- Cod IBAN RO07 …. - reprezentând garanție de buna execuție conform Contractului nr. 7472 Bucovina - care conține suma de 389.974,39 lei;
- Cod IBAN R077 … - reprezentând garanție de buna execuție aferenta Contractului nr. 7474 Bucovina - care conține suma de 214.425,69 lei;
- Cod IBAN R034 … - reprezentând garanție de buna execuție conform Contractului nr. 7471 B. - care conține suma de 1.213.671,72 lei, plus dobânzile aferente acestor sume, în contul unic al debitoarei S.C. P. S.A. deschis la MN (fosta R Bank) - Sucursala xx sub nr. RO03 ….
Prin sentința civilă nr.10459/04.12.2013 Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă, apreciind că aceasta este o acțiune în pretenții, care atrage competența instanței de drept comun, potrivit art. 95 punct 1 și art. 107 cod procedură civilă.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă cauza a fost înregistrată la data de 10.03.2014, sub nr.7711/3/2013*.
Prin sentința civilă nr. 3412 din data de 27.06.2015 Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției civile a Tribunalului Suceava la data de 11.09.2015, iar prin încheierea nr. 1634 din 07.10.2014 a fost admisă excepția necompetenței funcționale și a fost trimisă cauza Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18.11.2014 sub nr. 7711/3/2013**.
Prin sentința civilă nr. 7214 din 11.12.2014 Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și funcționale a acestuia, a constat ivit conflict negativ de competență și a sesizat ÎCCJ pentru soluționarea acestuia.
Prin decizia nr. 1075 din 10.03.2015 pronunțată de ÎCCJ Secția de contencios administrativ și fiscal a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 21 mai 2015 sub nr. 7711/3/2013***.
Reclamanta SC P SA a depus la dosar la data de 02 iunie 2015 cerere precizatoare (f. 4-10), în sensul motivării în drept a cererii inițiale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin.3, art. 20 alin. 1 lit. e coroborat cu prevederile art. 36, 37, 39, 61, 62, 65, 73 alin. 2 și art. 76 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare și administrarea probei constând în dispozitivul sentinței civile nr. 4083 din 06.05.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. 7807/3/2009/a668, cu mențiunea că înțelege să-și însușească acțiunea inițială formulată de P SA prin fostul administrator judiciar C.I.I. VM.
Prin cererea precizatoare a solicitat obligarea pârâtei SC N SA să transfere toate sumele de bani în valoare totală de 1.818.071,80 lei existente în conturile deschise pe numele debitoarei P.
Prin sentința nr. 1705 din 18 septembrie 2015, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Județean X., invocată de acesta; a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P SA prin administrator judiciar Consorțiul K SPRL și prin administrator judiciar EC SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Județean X, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA prin administrator judiciar Consorțiul K SPRL și prin administrator judiciar EV SRL împotriva SC MN SA și în contradictoriu cu SC BE SA X. prin administrator judiciar Casa de Insolvență B. IPURL, ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Județean Suceava, invocată de acesta, instanța a constatat că aceasta este întemeiată.
Potrivit art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
În prezenta cauză s-a solicitat transferarea unor sume de către pârâta SC N. SA (fosta SC MN SA), sume ce reprezintă garanții de bună execuție a unor contracte de executare lucrări, ce au avut inițial ca parte contractantă pârâtul Consiliului Județean X.. Acesta a cesionat drepturile și obligațiile rezultate din contracte către pârâta SC BE SA, care a preluat calitatea de parte contractantă (achizitor).
Prin urmare, între reclamantă și pârâtul Consiliului Județean X. nu mai există raporturi de natură contractuală care să justifice existența calității procesuale pasive, nici măcar pentru opozabilitatea hotărârii.
În consecință, față de cele reținute anterior și de prevederile art. 36 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Județean X., invocată de acesta, și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Județean X., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului pe fondul cauzei, instanța a constat că acțiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, între Consiliul Județean X., în calitate de achizitor, și Consorțiul format din SC P SA (devenită P SA) și asociatul OS- Federația Rusă, în calitate de executant, a fost încheiat contractul de execuție lucrări nr. 7471 din 08.07.2004 (f. 12-19 din ds. 7711/3/2013 al Tribunalului București), contractul de execuție lucrări nr. 7474 din 08.07.2004 (f. 31-38 din ds. 7711/3/2013 al Tribunalului București) și contractul de execuție lucrări nr. 7472 din 08.07.2004 (f. 50-57 din ds. 7711/3/2013 al Tribunalului București), toate având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea obiectivului "Conducte de transport gaze naturale de înaltă presiune și stații de reglare-măsurare-predare și racorduri la conductă"; pe diferite tronsoane.
Pentru fiecare dintre contractele menționate mai sus au fost depuse de către executant în conturi aflate la pârâta SC N. SA ( fosta SC MN SA) garanții de bună execuție (f. 9-11 din ds. 7711/3/2013 al Tribunalului București).
Prin contractul 9734/07.09.2004 Consiliul Județean X. a cesionat toate drepturile și obligațiile rezultate din cele trei contract în favoarea pârâtei SC BE SA, notificând reclamantei încheierea contractului de cesiune (f. 86-88 din dosarul nr. 7711/3/2013 al Tribunalului București).
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC N. SA ( fosta SC MN SA) să transfere toate sumele existente în conturile deschise pe numele debitoarei P. în contul unic de insolvență al SC P. SA deschis la SC N. SA ( fosta SC MN SA), apreciind că au încetat efectele contractelor pentru executarea cărora au fost constituite garanțiile.
Referitor la modul de eliberare a garanțiilor, instanța a constatat că toate cele trei contracte încheiate de reclamantă prevăd la art. 11.2 (clauză ce nu a fost modificată prin actele adiționale) că eliberarea garanției de bună execuție se face astfel:
-70% din valoarea garanției de bună execuție constituită se va elibera în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție provizorie, iar în cazul în care acesta conține anexă cu privire la remedieri constatate de comisia de recepție, garanția se va elibera după terminarea lor;
-30% după semnarea procesului-verbal de recepție finală (fără observații) în termen de 5 zile.
S-a mai prevăzut că achizitorul are dreptul de a emite pretenții asupra garanției de bună execuție în limita prejudiciului creat, dacă executantul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract (f. 14, 33 și 52 din ds. 7711/3/2013 al Tribunalului București).
Din analizarea prevederilor contractuale rezultă că eliberarea garanției de bună execuție poate fi dispusă numai de către achizitor, după încheierea procesului-verbal de recepție provizorie, respectiv procesului-verbal de recepție finală, dacă apreciază că nu este necesară repararea unor eventuale prejudicii.
Prin urmare, atâta timp cât achizitorul nu a dispus eliberarea garanțiilor de bună execuție și nici nu a fost obținută de către reclamantă o hotărâre judecătorească prin care acesta să fie obligat să elibereze garanțiile de bună execuție, în eventualitatea unui refuz nejustificat, pârâta SC N. SA ( fosta SC MN SA) nu poate fi obligată să transfere sumele la dispoziția reclamantei deoarece pârâta SC N. SA este un simplu depozitar, ce nu are dreptul de a dispune cu privire la sumele aflate în conturile deschise la aceasta întrucât nu este parte în contractele de executare a lucrărilor. În consecință, atâta timp cât achizitorul nu a dispus eliberarea sumelor constituite cu titlu de garanții pârâta SC N. SA nu poate fi obligată la transferarea acestora la dispoziția reclamantei.
Susținerea reclamantei că ar fi intervenit încetarea contractelor prin efectul HG nr. 1216/07.10.2009, care prevede predarea de către Consiliul Județean X. și preluarea de către SNTGN T. SA M. a obiectivului de investiții nu poate fi primită deoarece preluarea s-a realizat în vederea asigurării continuării lucrărilor, neputând avea valoarea unui act de încetare a contractului.
De asemenea, împrejurarea că cererea pârâtei SC BE SA de a înscrie creanța sa împotriva reclamantei în tabelul de creanțe a fost respinsă, ca tardivă, nu poate determina admiterea acțiunii, în primul rând deoarece soluția pronunțată de Tribunalul București nu este definitivă (f. 12-16) și în al doilea rând pentru că însăși formularea cererii de înscriere a creanței în tabelul creditorilor dovedește că pârâta SC BE SA are pretenții față de reclamantă izvorâte din executarea contractelor încheiate de acestea.
Pe cale de consecință, este nefondată, și acțiunea formulată în contradictoriu cu SC BE SA, care a fost introdusă doar pentru opozabilitate, nefiind formulat un petit prin care să fi fost formulate pretenții distincte față de această societate, reclamanta solicitând doar obligarea pârâtei SC N. SA la transferarea sumelor indicate în acțiune.
Față de cele reținute anterior, instanța a respins, ca nefondată, acțiunea formulată împotriva SC N. SA (fosta SC MN SA) și în contradictoriu cu SC BESA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC P SA - societate în reorganizare judiciară - prin administrator special EB, prin administrator judiciar Consorțiul K SPRL B. și EG SPRL B., criticând hotărârea recurată ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă
Astfel, reclamanta recurentă a arătat că, deși SC P. SA a formulat, în conformitate cu prevederile art. 204 din Noul Cod de procedură civilă, o cerere precizatoare, în sensul motivării în drept a a cererii inițiale, în motivarea hotărârii, ca urmare a analizării actelor și lucrărilor dosarului pe fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată, raportându-se strict la prevederile Contractelor de execuție lucrări nr. 7471, nr. 7474 și 7472 - toate din 8.07.2004 și toate având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea obiectivului "Contracte de transport de gaze naturale de înaltă presiune și stații de reglare-măsurare-predare și racorduri la conductă"; pe diferite tronsoane, în condițiile în care acțiunea, constând în obligația de a face, este întemeiată strict pe prevederi ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În acest sens, instanța de judecată nu a arătat motivele care au condus la luarea acestei hotărâri, nu a analizat și combătut motivele de drept și susținerile reclamantei, raportându-se la invocarea unor motive străine de natura cauzei, respectiv clauzele referitoare la modul de eliberare a garanțiilor prevăzute în contractele de execuție lucrări menționate.
Reclamanta recurentă arată că nu a solicitat instanței de judecată analizarea contractelor de execuție lucrări din punct de vedere al modului de desfășurare și îndeplinire a obligațiilor reciproce stabilite, constatarea faptului că achizitorul nu a dispus eliberarea garanțiilor de bună execuție sau lipsa procesului verbal de recepție provizorie, respectiv a procesului verbal de recepție finală, în condițiile în care această situație era cunoscută de toate părțile și prezentată chiar în cuprinsul cererii formulate. Deși cererea a fost motivată în fapt și în drept pe dispozițiile Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, iar aspectele de mai sus au fost arătate ca motiv al formulării acestei cereri, instanța de judecată s-a rezumat a lua act de o situație recunoscută, fără să analizeze obiectul cererii și motivele de fapt și de drept invocate.
Totodată, reclamanta recurentă, în temeiul disp. art. 486 alin. 1 coroborat cu prevederile 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, critică hotărârea primei instanțe ca fiind dată cu încălcarea disp. art. 4 alin. 3, art. 12 alin. 1, art. 20alin. 1 lit. e, art. 36, art. 37, art. 39, art. 61, art. 62,art. 65, art. 73 alin. 2 și art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Reiterând motivele principale ale cererii formulate și argumentele din cuprinsul acesteia, reclamanta recurentă solicită instanței de recurs a avea în vedere disp. art. 20 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 85/2006, astfel că solicitarea administratorului judiciar adresată băncii N. S.A. de a vira disponibilul în contul unic deschis pentru derularea tuturor operațiunilor bănești ale procedurii, nu a fost efectuată în numele său propriu, în virtutea contractului dintre P.SA și bancă, ci în exercitarea unor atribuții stabilite imperativ de lege.
Chiar dacă aceste sume au fost afectate ca și garanție anterior deschiderii procedurii de insolvență în baza unor contracte de executări lucrări dintre debitoare și SC BE SA, în situația dată, dispozițiile contractuale sunt restrânse prin dispozițiile Legii nr. 85/2006, care impun ca toți creditorii debitoarei să-și valorifice creanța asupra averii acesteia în procedura colectivă prevăzută de această lege.
Prin sentința comercială nr. 1786 din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a civilă, în dosarul nr. 7807/3/2009, s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei P SA - termenul limită de depunere a declarațiilor de creanță fiind stabilit pentru data de 22.05.2009.
În temeiul art. 61 alin. 1 și art. 62 alin. 1 și următoarele din legea nr. 85/2006, fostul administrator judiciar al RI S.P.R.L. a notificat creditorii privind intrarea debitoarei în insolvență, indicând, totodată termenul limită pentru depunerea cererii de admitere a creanțelor - notificarea fiind publică într-un ziar de largă circulație și în Buletinul Procedurilor de insolvență nr. 1933 din data de 23.04.2009.
Având în vedre că SC BE S.A. a formulat cererea de înscriere a creanței în tabelul creditorilor nr. 103/26.07.2009 primită de administratorul judiciar, respectiv registratura Tribunalul București la data de 27.07.2014, potrivit disp. art. 76 din Legea nr. 85/2006 a operat decăderea creditorului din drepturile prevăzute de aceste dispoziții legale (tardivitate menținută și prin Sentința civilă nr. 4083/06.05.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă) - motiv pentru care reclamanta recurentă solicită a se constata faptul că SC BE S.A nu are calitate de creditor al P. SA, pe cale de consecință neputând emite pretenții asupra disponibilităților debitoarei constituite anterior deschiderii procedurii ca și garanții de bună execuție.
Față de această situație, reclamanta recurentă susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că simpla formulare a cererii de înscriere a creanței în tabelul creditorilor, în condițiile în care aceasta a fost respinsă ca tardiv formulată, atât de Tribunalul București, pe fond și ulterior de Curtea de Apel București, în recurs, dovedește că pârâta SC BE S.A are pretenții față de reclamantă izvorâte din executarea contractelor încheiate cu aceasta.
Față de cele învederate, reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei SC N. SA să transfere toate sumele de bani în valoare totală de 1.818.071,80 lei existente în conturile deschise pe numele debitoarei P. SA, având următoarele coduri IBAN: RO07 …; RO77 … și RO34 .. și transferul soldurilor existente, în contul unic de insolvență al P. SA, având cod IBAN RO 03 …, deschis la N. (fosta R. Bank) Sucursala T..
Pârâta SC N. SA Târgu Mureș a formulat întâmpinare față de recursul declarat de reclamanta P. SA, solicitând ca, în funcție de motivele și probele ce se vor administra, instanța de recurs să aprecieze asupra temeiniciei și legalității acțiunii formulate.
Astfel, pârâta a solicitat ca instanța de recurs să aibă în vedere faptul că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, dar și în recursul formulat, reclamanta a menționat sumele inversate față de conturile menționate, astfel încât solicită a fi avute în vedere extrasele de cont depuse la judecarea fondului.
Totodată, pârâta a mai arătat că, atâta vreme cât reclamanta recurentă nu a depus la dosar - conform prevederilor art. 11.2 din cadrul contractelor de execuție de lucrări - procesul verbal de recepție provizorie, pentru eliberarea a 70% din garanție, N. SA s-a găsit în imposibilitatea juridică de a restitui sumele fără existența unui acord scris între părțile contractante sau fără existența unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă care să statueze asupra situației mai sus menționate.
Pe fondul cauzei, urmează ca în funcție de probele administrate în cauză, instanța să dispună.
De asemenea, pârâta a arătat că, în cazul în care celelalte părți ar solicita obligarea N. SA la plata cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acesteia, apreciind că Băncii nu-i poate fi imputată nici o culpă în legătură cu pretențiile reclamantei recurente. Pe de altă parte, numai partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, banca neavând nici o culpă procesuală în această situație.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Județean X. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Suceava, care a motivat și fundamentat temeinic soluția pronunțată în conformitate cu clauzele contractuale privind eliberarea garanției de bună execuție.
Astfel, pârâtul intimat a arătat că motivele de recurs invocate de către reclamanta recurentă nu se încadrează în motivele invocate prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă - ca urmare, în speță, incidente sunt prevederile art. 489 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, care prevăd că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prev. de art. 488 Cod procedură civilă.
S-a mai arătat că cererea reclamantei - de obligare a SC N. la transferul sumelor existențe în conturile deschise pe numele debitoarei P. SA nu are temei legal, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile pentru deblocarea garanției de bună execuție constituită, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond (condiții stipulate de art. 16 și art. 18.6 din fiecare contract). Totodată, se arată că reclamanta nu a făcut dovada că a fost făcută recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală la expirarea perioadei de garanție (conform clauzelor stipulate la art. 11.2 din fiecare contract), iar instanța nu se poate constitui comisiei de recepție.
Referitor la susținerea recurentei referitoare la faptul că SC BE SA prin lichidator, nu are calitate de creditor, pârâtul a precizat că această situație nu are legătură cu cererea privind deblocarea garanției de bună execuție constituită în cadrul contractelor de lucrări și obligarea N. SA la transferul sumelor în contul unic de insolvență al acesteia. Faptul că SC BE SA nu are calitatea de creditor al recurentei nu conduce la obligarea N. SA la transferul sumelor în contul unic de insolvență al acesteia.
Prin punctul de vedere înaintat la dosar, intimata SC BE SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat, motivele invocate de reclamantă neputând fi reținute de instanța de recurs.
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță își justifică hotărârea de a nu dispune restituirea garanției de bună execuție constituite de reclamantă pe împrejurarea că achizitorul nu a dispus eliberarea sumelor constituite cu acest titlu și că nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească în acest sens.
Dar reclamanta tocmai cu aceasta a investit instanța. A solicitat să se constate că în cauză nu se mai poate face aplicarea art. 11 din contractul de execuție de lucrări, ca urmare a predării lucrărilor către T. SA și în consecință să se dispună eliberarea sumelor consemnate cu titlu de garanție de către instanță. Iar în acest context, prima instanță trebuia să verifice, pe de o parte, dacă o dată cu transferul operat în baza HG nr. 1216/2009 a avut loc și transferul garanțiilor și dacă, în raport de prevederile contractuale, a existat o cerere de despăgubiri din partea achizitorului.
Or, efectuând aceste verificări, Curtea reține că prin hotărârea de guvern menționată se aprobă ducerea la îndeplinire a procedurii legate de predare a obiectivului de investiție în discuție fără ca în acest fel să aibă loc și o novație a contractului prin schimbare de debitor. De fapt, coroborând dispozițiile hotărârii de guvern cu cele ale Hotărârii Consiliului Județean X. nr. 113/2009, Curtea constată că entitățile implicate în contract, respectiv unitățile administrativ teritoriale asociate care au finanțat investițiile și care au înființat SC BE SA, au luat act de faptul că executantul nu mai poate finaliza contractul și au găsit o soluție de compromis, aceea de a preda fără plată investiția începută către T. SA, fără nici o obligație contractuală pentru aceasta din urmă.
Fiind operat acest transfer, pe cale legală și nu contractuală, este evident că garanțiile aferente contractelor încheiate cu S.C. P. SA nu au fost transferate în favoarea S.C. T. S.A., pentru bunul motiv că nu s-a încheiat nici un nou contract. Singurul efect al acestui transfer este faptul că, în mod natural, clauzele vizând restituirea garanției prevăzută de art. 11 din contracte nu mai pot fi puse în executare niciodată, pentru suficientul motiv că contractul nu mai poate fi finalizat de către părțile care l-au încheiat.
Sigur, acest lucru nu însemnă că achizitorul nu ar fi îndreptățit la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de executant. Dar, în condițiile în care achizitorul nu a formulat cerere de despăgubire în condițiile art. 11.3 din contract și nu a obținut o hotărâre judecătorească de obligare la daune înainte de intrarea executantului în insolvență, acesta nu se mai poate despăgubi din garanția constituită în acest sens, ci doar prin înscrierea la masa credală, cu urmarea procedurilor prevăzute de Legea insolvenței.
Nemaiputând fi folosite în scopul în care au fost constituite, este firesc ca sumele depuse cu titlul de garanție să reintre în patrimoniul celui care le-a constituit, urmând să servească la îndestularea creditorilor, conform tabloului întocmit în procedura insolvenței, reținerea lor de către un terț rămânând fără bază legală.
Referitor la precizările făcute de Consiliul Județean X., Curtea nu le va lua în considerare, aceasta pentru că hotărârea primei instanțe a rămas definitivă prin nerecurare în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Județean X..
În consecință, constatând că există o fractură de logică în hotărârea primei instanțe de a respinge cererea pentru că achizitorul nu a decis eliberarea garanției, deși reclamanta a solicitat tocmai a se constata că achizitorul nu mai poate în mod obiectiv să dispună eliberarea garanției, acesta fiind motivul pentru care a apelat la instanță, Curtea reține că în cauză este dat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 din Vechiul Cod de procedură civilă, astfel încât, temeiul art. 312 alin. 2 din Vechiul Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte hotărârea, cu consecința admiterii acțiunii în contradictoriu cu P. SA și SC BE SA, menținând hotărârea în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean X.
| ← Certificat de urbanism emis cu menţiunea obligaţiei de... | Posibilitatea colectării şi deducerii TVA pentru un avans... → |
|---|
