Obligarea autorităţii publice la înmatricularea autoturismului second-hand fără plata taxei de poluare
| Comentarii |
|
Analizând dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat în România, dar se percepe această taxă de poluare la un autoturism produs în ţară sau într-un alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, ori în cauză nu s-a făcut o astfel de dovadă. Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alt stat membru, astfel că, cumpărătorii sunt orientaţi din punct de vedere fiscal, să achiziţioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. În atare condiţii, reţine Curtea că, O.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat UE, precum şi pentru cel din prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România şi, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atât timp cât, norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (CJE, Hotărârea din 07 mai 1987, Cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato - în speţă taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 107 din 17 februarie 2011
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și înregistrată sub nr. 467/118/15.01.2010 reclamanta C.N. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei nr. 134/06.11.2009 emisă de pârâta D.G.F.P Constanța - A.F.P. EFORIE, cu consecința restituirii sumei de 2.179 lei, reprezentând taxa pe poluare încasată nelegal de către organul fiscal, cu obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei calculate de la data plății 12.10.2009 și până la efectiva restituire.
Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, a achitat suma de 2.179 lei, stabilită prin Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr.36805 emisă de AFP oraș Eforie la 08.10.2009, decizie pe care a contestat-o în căile administrative, dar contestația i-a fost respinsă prin Decizia nr. 134/06.11.2009 a DGFP Constanța.
Consideră reclamanta soluția ca fiind nelegală, întrucât, în conformitate cu dispozițiile legii contemporane, nu datorează taxa de poluare, deoarece autoturismul pe care l-a achiziționat se încadrează în categoria autovehiculelor Euro 4 - second-hand, împrejurare urmare căreia, solicită anularea actelor administrativ fiscale cu obligarea pârâtei AFP Eforie la restituirea taxei prelevate ilegal, cu dobânzile legale aferente de la data plății - 12.10.2009 și până la efectiva restituire.
La cererea introductivă de instanță au fost anexate, în copie, înscrisuri: Decizia nr. 134/06.11.2009 a DGFP Constanța, Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 36805/08.10.2009 și chitanța de plata a taxei pe poluare.
Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Constanța și-a exprimat poziția procesuală , solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de reclamanta C.N., cu motivația în esență că, reclamanta a depus la AFP Eforie cererea nr. 26805/06.10.2009, prin care a solicitat, în conformitate cu prevederile legale în materie, calcularea taxei pe poluare pentru înmatricularea unui autoturism marca Volkswagen Touran, categoria M1, an fabricație 2006, iar decizia de calcul emisă de organul fiscal a procedat corect la calculul taxei.
A susținut pârâta că, a fost corect prelevată taxa pe poluare, că nu s-au verificat - în raport de dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 50/2008, susținerile reclamantei potrivit cu care, nu datorează această taxă, întrucât este beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 privind aprobarea O.G. nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea D-lL.118/1990.
Pârâta AFP Eforie nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri sau probe în apărare.
Prin Sentința civilă nr. 1286/CA/15.10.2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C.N., dispunându-se anularea Deciziei nr. 134/06.11.2009 emisă de DGFP Constanța precum și a Deciziei nr. 36805/08.10.2009 emisă de AFP Eforie, cu consecința obligării pârâtei AFP Eforie la restituirea către reclamantă a sumei de 2.179 lei prelevată nelegal cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculate de la data plății - 12.10.2009 și până la efectiva restituire, luându-se act de renunțarea la judecată în cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Demersul prealabil administrativ inițiat de reclamantă prin cererea adresată AFP Eforie, a avut ca obiect solicitarea de restituire a taxei pe poluare, prelevată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, iar nu contestarea elementelor de calcul ale taxei.
în fața autorităților administrative reclamanta a înțeles să solicite restituirea pe motiv că, beneficiază de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, în vreme ce prin cererea adresată instanței critică și legalitatea acestei taxe, despre care pretinde că, nu este conformă cu dispozițiile legii contemporane.
Reține instanța de fond că, analiza cererii reclamantei se impune a fi efectuată, chiar dacă aceasta nu a indicat temeiul de drept, căci cererea este motivată în fapt și îngăduie instanței să dea calificarea legală.
într-adevăr, taxa pe poluare achitată de reclamantă nu este conformă „cu dispozițiile legii contemporane”, fiind consacrată în legislația internă cu nesocotirea reglementărilor comunitare, apreciază instanța de fond, deoarece:
Prin art. 11 alin. (1) și (2) din Constituția României, revizuită în 2003 se dispune că „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituția României, „legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne”, iar conform alin. (4) al aceluiași articol -„jurisdicțiile interne trebuie să garanteze îndeplinirea acestor exigențe”.
Așa fiind, apreciază instanța de fond că, instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând - în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilită prin art. 214 alin. (1)-(3) C.fisc., diferența fiind reprezentată de denumirea, modificată din taxă înmatriculare în taxă de mediu/poluare, situație care este incompatibilă cu prevederile art. 90 din TCE (actualmente art. 110 din TUE).
Această concluzie se desprinde cu evidență din interpretarea teleologică a actul normativ, astfel în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 50/2008, este menționat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.
Așadar, s-a urmărit ca taxa de poluare, al cărui scop este, în principiu corect -„poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Art. 90 parag. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene (actualmente art. 110 din TUE) prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, această dispoziție comunitară se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Este nelegală apreciază instanța de fond, prevalarea taxei în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, act normativ care nu respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din TCE, câtă vreme pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Emiterea unui act administrativ - în speță actele administrativ fiscale contestate în fața instanței de contencios, emise după ce a fost calificată cererea reclamantei de restituire a taxei ca o contestație împotriva deciziei de calcul - cu încălcarea legii, reprezintă un abuz de drept, adică un exces de putere, în accepțiunea art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Excesul de putere se configurează, după cum a statuat doctrina de specialitate, atunci când legea permite administrației să adopte o soluție din mai multe posibile, dreptul de apreciere trebuind să fie însă o dimensiune a legalității.
Apreciază instanța de fond că, încălcarea legii și implicit, excesul de putere survine nu doar în situația în care este nesocotită o normă internă, ci și în ipoteza în care se încalcă o dispoziție comunitară.
Aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării României la Uniunea Europeană, aplicarea prioritară a dreptului comunitar, nu este opozabilă numai autorităților judecătorești ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autoritățile administrativ fiscale.
Cu această motivare, iar nu sub aspectul invocat de reclamantă, instanța de fond a apreciat că, sunt nelegale actele emise de autoritățile administrativ fiscale, respectiv Decizia nr. 134 emisă de D.G.F.P Constanța la 06.11.2009 și Decizia nr. 36805 emisă de AFP Eforie la 08.10.2009.
Linia jurisprudențială a instanțelor de contencios administrativ este conturată în sensul că, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90/2008, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, în speță Germania.
Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât, norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, Cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato).
în considerarea celor ce preced, dând eficiență principiului aplicării directe a reglementării comunitare, instanța de fond a anulat Decizia nr. 134/06.11.2009 și Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 36805/08.10.2009 și a obligat pârâta AFP EFORIE să restituie reclamantei suma de 2.179 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și achitarea dobânzii legale aferente sumei, începând cu data plății și până la efectiva restituire, luându-se act de renunțarea la judecată în cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de proces.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
- în mod greșit instanța de fond a anulat obligația fiscală, atât timp cât ea este prevăzută de O.G. nr. 50/2008, care stabilește în conținutul prevederilor sale, măsuri ce corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene;
- din cuprinsul art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 90/2008 rezultă că taxa de poluare se aplică la înmatricularea în România a tuturor categoriilor M1-M3 și N1-N3, indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al Uniunii sau de pe piața internă, fiind excluse din sfera de aplicare a acesteia autovehiculele prevăzute la alin. (2), însă pe baza unor criterii ce privesc destinația lor și proveniența;
- se solicită a se constata că, nu este incidentă încălcarea art. 90 parag. 1 TCE deoarece taxa aplicată produsului provenit din alte țări membre și cea aplicată produsului național similar, este calculată după aceeași formulă de calcul, având în vedere criterii obiective.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților și văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că, art. 90 din Tratatului de Instituire a Uniunii Europene produce efecte directe și ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
în cauza de față, Tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat potrivit cu care „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură și mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute în acesta, să fie deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestora, cum sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât, să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială, discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
în această manieră, instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat, cât și de Legea de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (Cauza Simmenthal II din anul 1978).
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M (1) - M(3) și N(1) - N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a autovehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor omologate de acestea, aprobate prin art. 3 din Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 211/2003.
Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare - art. 3 alin. (2) și art. 9 alin. (1) - , obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, potrivit art. 4 lit. a) din Ordonanță, fără ca textul să facă distincție între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Deoarece O.U.G. nr. 50 a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008 conform art. 14 alin. (1), rezultă că, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară, taxa calculându-se de Administrația Fiscală competentă, potrivit art. 5 alin. (1).
în atare condiții, cum scopul general al art. 90 din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat în sensul hotărârii pronunțate, atât timp cât, acest articol se referă la „impozitele și taxele interne”, care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Curtea reține că, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a O.U.G. nr. 50/2008, în condițiile în care, reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
în condițiile date, Curtea constată că, într-adevăr, în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile dreptului comunitar, care au prioritate față de dreptul național, aceasta rezultând din două argumente esențiale:
- de la 01 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, astfel că, în art. 148 alin. (2) din Constituție s-a prevăzut „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legea internă, cu respectarea prevederilor Actului de aderare”, iar potrivit alin. (4) al aceluiași text „Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2)”.
- prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat în România, dar se percepe această taxă de poluare la un autoturism produs în țară sau într-un alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, ori în cauză nu s-a făcut o astfel de dovadă.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alt stat membru, astfel că, cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
în atare condiții, reține Curtea că, O.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat UE, precum și pentru cel din prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât, norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, Hotărârea din 07 mai 1987, Cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato - în speță taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Mai trebuie remarcat și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismului anterior datei de 01 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturismele ulterior, și care, plătesc taxă de poluare, deși este evident că, poluează și autoturismele primei categorii de persoane, cele înmatriculate ulterior.
Discriminarea este realizată de legiuitor care, a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.G. nr. 50/2008, rezultă că, s-a urmărit asigurarea îmbunătățirii calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „Poluatorul plătește”.
Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care, odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, instanța de fond era ținută să admită acțiunea reclamantului, în modalitatea în care sus-a fost expus.
Cu alte cuvinte, aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării României la Uniunea Europeană, aplicarea prioritară a dreptului comunitar, nu este opozabilă numai autorităților judecătorești ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autoritățile administrativ fiscale.
Așa fiind, în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că, actele emise de autoritățile administrativ fiscale, respectiv Decizia nr. 134 emisă de D.G.F.P Constanța la 06.11.2009 și Decizia nr. 36805 emisă de AFP Eforie la 08.10.2009 sunt nelegale, atât timp cât, într-adevăr, linia jurisprudențială a instanțelor de contencios administrativ este conturată în sensul că, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, în speță Germania.
în considerarea celor ce preced, dând eficiență principiului aplicării directe a reglementării comunitare, în mod legal instanța de fond a dispus anularea Deciziei nr. 134/06.11.2009 și a Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 36805/08.10.2009, obligând intimata pârâta AFP EFORIE la restituirea suma de 2.179 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și achitarea dobânzii legale aferente sumei, începând cu data plății și până la efectiva restituire.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii atacate, Curtea văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat.
| ← Obligarea autorităţii publice la înmatricularea... | Control vamal ulterior. Informaţii inexacte sau incomplete.... → |
|---|
