Obligația de a plăti ”impozit pe spectacole”. legalitate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 1287 din data de 26.09.2016
Obligația de a plăti ";impozit pe spectacole";. Legalitate.
Impozitul pe spectacole se datorează conform art.273 din Legea nr.571/2003 pentru orice manifestare artistică, competiție sportivă sau altă activitate distractivă desfășurată în România, iar organul fiscal a stabilit în mod corect că în cauză s-a desfășurat activitate de discotecă în sensul pct.178 din H.G. nr.44/2004, astfel că exista obligația de a plăti această taxă locală stabilită de Direcția Fiscală Locală S.
Secția de contencios administrativ și fiscal -Decizia nr. 1287/26 septembrie 2016
Prin sentința administrativă nr…/2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. R.A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală Locală S., având ca obiect anularea deciziei de soluționare a contestației administrative nr…/2014, a deciziei de impunere nr…/20.03.2014 și a raportului de inspecției fiscale nr…/2014.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. R.A. S.R.L. solicitând casarea sentinței recurate și rejudecând în fonda cauza să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea opțiunii sale procesuale reclamanta a susținut următoarele:
"Taxa de afișaj"; nu este datorată de reclamantă, întrucât, așa cum rezultă din Anexa 8 la Raportul de inspecție fiscală (intitulată: "Punct de vedere al contribuabilului la constatările inspecției fiscale";), panoul respectiv de afișaj aparține și a fost amplasat de Casa de Cultură a Sindicatelor Sibiu, astfel încât, potrivit art. 272 alin. (2) din Codul fiscal, "taxa de afișaj"; este datorată, eventual, de această din urmă instituție publică, și nu de reclamantă.
"Impozitul pe spectacole"; nu este nici el datorat de reclamantă, deoarece potrivit art. 273 alin.(1) din Codul fiscal, prin "spectacol"; se înțelege: "o manifestare artistică, o competiție sportivă sau altă activitate distractivă";, pentru care, conform art.274 alin. (1) din același cod: "impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor";, la activități de tipul celor enumerate în art.274 alin.(2): "piese de teatru, balet, operă, operetă, concert filarmonic, difuzare de filme, spectacole de circ, competiții sportive interne și internaționale";. Tocmai de aceea, potrivit art.274 alin.(4) din Codul fiscal, s-a stabilit explicit că: "Persoanele care datorează impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligația de:
a) a înregistra biletele de intrare și/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale care își exercită autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;
b) a anunța tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă loc spectacolul, precum și în orice alt loc în care se vând bilete de intrare și/sau abonamente;
c) a preciza tarifele pe biletele de intrare și/sau abonamente și de a nu încasa sume care depășesc tarifele precizate pe biletele de intrare și/sau abonamente;
d) a emite un bilet de intrare și/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
e) a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autorității administrației publice locale, documentele justificative privind calculul și plata impozitului pe spectacole;
f) a se conforma oricăror altor cerințe privind tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidența și inventarul biletelor de intrare și a abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii și cultelor și Agenția Națională pentru Sport";.
În mod similar, reclamanta nu a desfășurat niciodată vreo activitate de "discotecă";, cum de asemenea, eronat și fără temei juridic s-a reținut atât în Raportul de inspecție fiscală, cât și în decizia de impunere atacate.
În acest sens, în art.178 alin.(1) din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, norme aprobate prin din H.G. nr.44/2004, se arată explicit (în legătură directă cu prevederile art.275 din Codul fiscal) că: "Prin discotecă, în sensul prezentelor norme metodologice, se înțelege activitatea artistică si distractivă desfășurată într-o incintă prevăzută cu instalații electronice speciale de lumini, precum și de redare și audiție de muzică, unde se dansează, indiferent cum este denumită ori de felul cum este organizată ca activitate";.
Cu privire la această situație, recurenta a arătat, în detaliu, în contestația formulată (înregistrată sub nr…/17.04.2014, la organul emitent) și faptul că, sub un prim aspect, pârâta Direcția Fiscală Locală S., contrar celor relevate de Casa de Cultură a Sindicatelor din S., a reținut și calculat ";taxa de afișaj"; pentru bannerul acesteia de 20 mp, cu începere din data de 01.09.2013, deși bannerul respectiv a fost instalat abia în anul 2014, cu scopul de a "masca"; degradarea inestetică a zidului și geamurilor amplasate la intrarea în locație. Sub un al doilea aspect, până la încetarea efectivă și totală (la data de 29 martie 2014) a activității la barul reclamantei situat în S., str. E.C. nr…, supus inspecției fiscale, singura activitate desfășurată de reclamantă a fost cea de "alimentație publică"; și niciodată cea de "discotecă";. Sub al treilea aspect, barul respectiv nu dispunea de instalații de sunet și lumină și nici de alte dotări "logistice"; specifice activităților de "spectacol"; sau "discotecă";. Iar sub al patrulea aspect, spațiul în discuție era dotat exclusiv cu mobilier de bar (canapele, mese, taburete, tejghea etc.), care, ocupând 90% din suprafața locației, nu permitea, în mod fizic, amenajarea, chiar și improprie, a unui eventual "ring de dans";.
În consecință, în mod evident, nici organizarea de spectacole, pe bază de bilete de intrare sau abonamente, și nici organizarea de "discoteci";, nu au intrat vreodată în obiectul de activitate al reclamantei și nici nu s-au desfășurat faptic (neexistând, de altfel, nici spațiul necesar și nici dotările speciale aferente pentru aceste activități), deoarece, atât potrivit Certificatului său de înmatriculare, seria …, nr… eliberat la data de 03.07.2013 de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul S., cât și potrivit Autorizației de funcționare nr… din 25 iulie 2013 (Anexa 6/1 la Raportul de inspecție fiscală) și Acordului de funcționare nr… din 25.07.2013 (Anexa 6/2 la Raportul de inspecție fiscală), obiectul de activitate al reclamantei a fost, de la bun început, încadrat în Codul CAEN 5630, descris oficial ca referindu-se exclusiv la «Baruri și alte activități de servire a băuturilor», iar nu în obținerea de venituri din "organizarea de spectacole, cu vânzarea de bilete de intrare sau abonamente";, ori din "discoteci";.
Pârâta Direcția Fiscală Locală S. nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate care se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea a constatat următoarele:
Prezentul litigiu a fost generat de impunerea suplimentară a reclamantei cu taxă de afișaj conform art. 272 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal în vigoare la epoca evenimentelor și cu impozit pe spectacole prevăzut de art.273 din același act normativ, taxe locale impuse prin actele administrativ fiscale contestate, pe care reclamanta le-a apreciat ca vătămătoare pentru patrimoniul său.
În ce privește taxa pe afișaj impusă reclamantul se rezumă în recurs la critica conform căreia panoul de afișaj aparține și este amplasat de Casa de Cultură a Sindicatelor S., așa încât această taxă nu este datorată de reclamantă.
Ori, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, panoul publicitar a constat într-un banner prin care reclamanta a beneficiat de publicitate pentru activitatea pe care o desfășura, așa încât pentru acest beneficiu era obligată în temeiul art.271 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal de a plăti taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate. Această taxă era datorată de Casa de Cultură a Sindicatelor S. numai dacă panoul astfel instalat pe clădirea acesteia era destinată a face publicitate sau reclamă exclusiv acesteia și nu reclamantei, ceea ce în cauză nu se verifică.
În ce privește impozitul pe spectacole care i-a fost impus suplimentar reclamantei, se critică hotărârea instanței de fond din perspectiva nedatorării sumelor impuse, întrucât activitatea acesteia nu se încadrează în ipoteza legii, respectiv nu constă într-o activitate de organizare de spectacole.
Sub acest aspect este de observat că impozitul pe spectacole se datorează conform art. 273 din Legea nr. 571/2003 pentru orice manifestare artistică, competiție sportivă sau altă activitate distractivă desfășurată în România.
Reclamantei nu i s-a reproșat de organul fiscal că ar fi desfășurat vreo manifestare artistică, care ar fi făcut incidente dispozițiile art. 274 din Legea nr.571/2003 privind modul de calcul al impozitului în cazul acestora, așa încât aserțiunile reclamantei legate de calificarea activității sale din punct de vedere a normei mai sus menționate sunt irelevante cauzei.
Organul fiscal a pretins că reclamanta ar fi desfășurat activitate de discotecă în sensul pct.178 din H.G. nr.44/2004 și care se calculează potrivit art. 275 din Legea nr.571/2003. Potrivit normelor metodologice menționate "Prin discotecă, …, se înțelege activitatea artistică și distractivă desfășurată într-o incintă prevăzută cu instalații electronice speciale de lumini, precum și de redare și audiție de muzică, unde se dansează, indiferent cum este denumită ori de felul cum este organizată ca activitate, respectiv:
a) integrată sau conexă activităților comerciale de natura celor ce intră sub incidența activităților specifice grupei 932 din CAEN - alte activități recreative;
b) integrată sau conexă oricăror alte activități nemenționate la lit. a);
c) individuală;
d) cu sau fără disc-jockey.";
Așa cum rezultă din actele de la dosar și a reținut în mod just instanța de fond, reclamanta a închiriat în baza contractului nr…/04.07.2013 un spațiu în suprafață de 400 m.p., din care bar de 350 m.p. de la Casa de Cultură a Sindicatelor S., deține în patrimoniu instalații de lumini și de redare muzică, conform fișei de inventariere din data de 31.12.2013, și incinta este organizată prin rezervarea unei suprafețe destinată dansului de aproximativ 25 m.p., restul spațiului fiind ocupat de mobilier format din canapele, tabureți și măsuțe, un bar lung de 18 m.l., cabină D.J. și boxe pentru muzică, conform declarației reprezentantului reclamantei dată organului fiscal pârât.
Elementele arătate demonstrează că reclamanta desfășoară activitate de discotecă în sensul pct.178 din H.G. nr.44/2004 așa încât datorează impozit pe spectacole conform art. 275 din Legea nr.571/2003.
În concluzie, criticile reclamantei sunt nefondate, hotărârea instanței de fond fiind legală, așa că pentru menținerea ei, Curtea în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 și 498 Cod procedură civilă a respins recursul reclamantei.
| ← Recurs. anulare decizie emisă de curtea de conturi | 623 → |
|---|
