Plangere contraventionala. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice
| Comentarii |
|
Judecătoria ORADEA Sentinţă civilă nr. 2859 din data de 10.04.2017
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2859/2017
Ședința publică din 10 aprilie 2017
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ..
GREFIER: ..
******
Pe rol pronunțarea în cauza civilă formulată de petentul în contradictoriu cu intimata, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința de judecată de la data de 03.04.2017, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 10.04.2017, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională depusă pe rolul acestei instanțe la data de 16.01.2017, sub nr. de mai sus, petentul a solicitat, în contradictoriu cu intimata anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria din 06.12.2016, încheiat de intimată, și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 250 de lei.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că autovehiculul nu se mai afla în proprietatea sa la data săvârșirii contravenției.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, Ordinul 1501/2006.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenție (f. 3), certificat de înmatriculare (f. 4), proces-verbal pentru scoaterea din evidență a mijloacelor de transport (f. 5).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 15).
La data de 16.02.2017 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de către M.A.I. - DRPCÎV. S-a susținut că obligația de a achita rovinieta revine persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare al autoturismului ca deținător sau utilizator, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul și că această înscriere este o condiție de opozabilitate. Contractul de vânzare-cumpărare nu are nicio relevanță întrucât acesta produce efecte numai între părțile semnatare, conform principiului realitivității efectelor actului juridic. Certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate, ci face doar dovada că petentul nu figurează în evidențe cu creanțe bugetare. Prin urmare, s-a afirmat că atâta timp cât intimatul-petent figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele SPCRPCÎV, și nicio altă persoană nu este menționată ca utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei, neputându-se prevala de propria incorectitudine (de a nu fi înregistrat mențiunea în baza de date). În fine, în motivarea întâmpinării s-au invocat Decizia ÎCCJ nr. 43/21.11.2016, Decizia CCR nr. 623/12.06.2012, Decizia CCR nr. 459/16.06.2015, Decizia CCR nr. 217/09.05.2013.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002 și ale Ordinului M.T. nr. 611/2015.
Pentru dovedirea întâmpinării s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La întâmpinare au fost anexate: proba foto (f. 27), autorizație de control (f. 25), dovadă de comunicare (f. 26).
La termenul de judecată din 03.04.2017, petentul a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare - cumpărare prin care a vândut autoturismul (f. 37).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria din (f. 3) petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției reglementate de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002. În sarcina sa s-a reținut faptul că, la data de 15.07.2016, ora 01:09, autovehiculul cu nr. de înmatriculare, care îi aparținea, a circulat fără a deține rovinietă valabilă pe DN15 km 82+550 m, Sângeorgiu de Mureș, jud. Mureș.
Astfel cum reiese din contractul depus la dosarul cauzei (f. 37), petentul a înstrăinat vehiculul marca VOLKSWAGEN TOURAN, cu nr. de înmatriculare și nr. de identificare, la data de 06.05.2016, numitului. Autovehiculul a fost scos din evidența fiscală a mijloacelor de transport a Municipiului O începând cu aceeași dată (a se vedea procesul-verbal nr. aflat la fila 5).
În drept, din economia dispozițiilor OG nr. 2/2001, care constituie cadrul general de reglementare al contravențiilor, se desprinde principiul personalității răspunderii contravenționale, potrivit căruia nu poate fi sancționată decât persoana care se face vinovată de săvârșirea contravenției.
În speță, petentul nu mai era, la data săvârșirii contravenției, proprietar al autoturismului în discuție și, prin urmare, nu se face vinovat de săvârșirea contravenției.
Raportat la susținerile intimatei, potrivit cărora schimbarea proprietarului nu îi este opozabilă, instanța reține că opozabilitatea este o chestiune de drept civil, care nu poate fi transpusă ca atare în dreptul contravențional. Astfel, trebuie acceptat că materia contravențională constituie materie penală în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că vinovăția unei persoane trebuie dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil. Or, în speță, contractul depus de petent la dosar și care atestă înstrăinarea vehiculului, împreună cu procesul-verbal de scoatere din evidențele fiscale, constituie dubii rezonabile, care trebuie să îi profite acestuia. De aceea, deși este adevărat că ar fi teoretic posibil ca o persoană să încheie un asemenea contract pro causa, instanța reține în primul rând că în speță nu există niciun indiciu în acest sens și, în al doilea rând, că ceea ce trebuie dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil nu este nevinovăția contravenientului, ci vinovăția sa.
Raportat la faptul că petentul ar avea calitatea de utilizator al autovehiculului, astfel că îi revenea obligația de a achita rovinieta, instanța reține că, în conformitate cu art. 1 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 15/2002 utilizatorii sunt definiți ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini. Se observă, deci, că pentru ca o persoană să aibă calitatea de utilizator trebuie îndeplinite două condiții cumulative: să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să aibă în proprietate sau să poată folosi vehiculul în baza unui drept legal. Or, în speță, deși petentul este persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare, acesta a înstrăinat autovehiculul către o altă persoană, astfel că nu mai deține niciun drept asupra acestuia. Prin urmare, petentul nu are calitatea de utilizator în sensul legii, deci nu era obligat la plata rovinietei.
Împrejurarea că, potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002, responsabilitatea pentru achitarea tarifului de utilizare și deținerea rovinietei revine deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare nu poate fi interpretată în sensul că ar institui o răspundere obiectivă, reprezentând o derogare de la principiul personalității răspunderii contravenționale. Este evident că, odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, se transmite și obligația de a achita tariful de utilizare și de a deține rovinieta, indiferent dacă cumpărătorul și-a îndeplinit sau nu obligația de a solicita modificarea certificatului de înmatriculare, în sensul schimbării numelui proprietarului.
În ceea ce privește împrejurarea dacă petentul ar fi avut obligația de a cere înscrierea noului proprietar în certificatul de înmatriculare, instanța reține în primul rând că această obligație revenea cumpărătorului autovehiculului și nu petentului. Oricum, omisiunea înscrierii noului proprietar în baza de date nu poate echivala cu o transferare a răspunderii contravenționale de la cumpărătorul autoturismului la petent. A decide în sens contrar ar însemna să se încalce principiul personalității răspunderii contravenționale, simpla nerespectare a obligației de a solicita înscrierea noului proprietar în certificatul de înmatriculare - deși neincriminată ca atare - având drept consecință faptul că fostul proprietar al autovehiculului ar răspunde pentru orice contravenție săvârșită de noul proprietar, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste motive instanța urmează să admită plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul, CNP, cu domiciliul în O.., în contradictoriu cu intimata, cu sediul în B .
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria încheiat de intimată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria O.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2017.
Președinte Grefier
.. ..
| ← Plangere contraventionala. Jurisprudență Acte ale... | Plangere contraventionala. Jurisprudență Acte ale... → |
|---|
