Posibilitatea comisiei județene pentru aplicarea legii nr. 290/2003 de revocare a unei hotărâri deja intrate în circuitul civil prin emiterea unei hotărâri ulterioare de modificare a celei dintâi.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 1888 din data de 19.12.2016
Posibilitatea Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de revocare a unei hotărâri deja intrate în circuitul civil prin emiterea unei hotărâri ulterioare de modificare a celei dintâi.
Din art. 1 alin. 6 din Legea nr. 290/2003 rezultă că autoritatea publică emitentă nu poate să mai revoce propriul act administrativ dacă acesta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, singura posibilitate juridică de a-i înlătura efectele contrare legii fiind formularea unei acțiuni în anulare în fața instanței de contencios administrativ în termenul de prescripție de 1 an.
Prin Hotărârea nr…/01.06.2010 s-a dispus modificarea art.1 din Hotărârea nr.../2008 a aceleași Comisii Județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în sensul că se vor acorda compensații bănești pârâtei A.M. pentru bunurile abandonate de antecesorul acesteia B.I., în condițiile în care prin hotărârea anterioară, modificată, se dispusese ca de compensațiile bănești să beneficieze pe lângă pârâta A.M. și reclamanții.
Dispozițiile Hotărârii nr…/01.06.2010 conțin o veritabilă revocare a dispozițiilor hotărârii modificate, în ce privește efectele referitoare la reclamanți, așa încât spre respectarea principiului legalității, la data emiterii ei trebuiau respectate exigențele legale mai sus menționate.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr.1888/19 decembrie 2016
Prin sentința administrativă nr…/2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanții B.A. și B.C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților având ca obiect anularea adresei nr…/03.11.2015 și s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții B.A. și B.C. în contradictoriu cu pârâții A.M., Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Instituției Prefectului județului D. având ca obiect anularea Hotărârii nr…/01.06.2010 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata către reclamanți a drepturilor cuvenite conform Hotărârii nr…/2008 emisă de aceeași comisie județeană.
Prin încheierea de ședință din 03.06.2016 s-a dispus admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei cu nr. …/…/… emisă de A.N.R.P..
Împotriva acestei hotărâri și a încheierii de ședință menționate au declarat recurs reclamanții B.A. și B.C. solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
În motivarea opțiunii lor procesuale reclamanții recurenți au susținut următoarele: În ce privește excepția inadmisibilității primului petit, excepție soluționată prin încheierea din 03.06.2016, instanța de fond a reținut în mod greșit că actul nr…/…/… nu s-ar putea încadra în categoria actului administrativ astfel cum este definit prin Legea nr. 554/2004 întrucât nu produce prin el însuși niciun efect juridic. Acest act reprezintă o soluție la contestația formulată de reclamanți împotriva Hotărârii nr…/2010, chiar daca el nu îmbracă forma tipică a unei decizii. Caracterul formal al actului administrativ vizează emitentul acestuia, respectiv ca actul să fie emis de persoana competentă legal. În cazul de fata, acesta a fost emis în condițiile Legii nr. 290/2003 și în limitele competențelor legale de către autoritatea competentă stabilită potrivit art. 8 alin. (4) din actul normativ indicat, respectiv de către vicepreședintele ANRP. Actul în sine este emis de către autoritatea învestită legal cu soluționarea unei contestații, este motivat în drept și emis în executarea și aplicarea Legii nr. 290/2003, deci care produce efecte juridice prin el însuși.
Pe de alta parte, în accepțiunea Legii nr. 554/2004 judecătorul este obligat sa stabilească dacă acțiunea privește un act administrativ tipic sau un act administrativ asimilat actului administrativ tipic. În acest caz, chiar dacă prima instanță a apreciat ca actul nr…/…/… nu este un act administrativ tipic, ar fi trebuit sa analizeze dacă acesta nu îmbracă forma unui act administrativ asimilat. S-a arătat în fața instanței de fond că acest act poate fi calificat ca un refuz de soluționare a contestației reclamanților, situație în care petitul vizează nelegalitatea refuzului cu sancțiunea legală a nulității acestuia. În cazul de față nefiind emis un astfel de act administrativ în forma unei decizii, acel act contestat putea și trebuia să fie apreciat ca un refuz de soluționare a contestației - act administrativ asimilat.
În ce privește fondul litigiului, se consideră că soluția instanței de fond este nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material.
Un prim aspect privește condițiile legale ale admisibilității revocării unui act administrativ individual, condiții stabilite prin Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare - art. 1 alin. (6). Potrivit acestei norme juridice revocarea unui act administrativ este condiționată sub dublu aspect: al neintrării sale în circuitul civil și al neproducerii efectelor juridice. În ce privește intrarea în circuitul civil este necontestat ca acest lucru s-a produs prin comunicarea sa către persoanele cărora i se adresează, aspect reținut și de prima instanța. Ceea ce instanța a apreciat greșit a fost cel de-al doilea aspect, al efectelor juridice care în opinia sa nu s-au produs la momentul revocării actului. Potrivit opiniei instanței actul revocat, respectiv Hotărârea nr. ../2008, nu și-a produs efectele juridice la momentul emiterii Hotărârii nr…/2010, întrucât singurul efect pe care l-ar fi putut produce ar fi fost plata drepturilor stabilite prin acea hotărâre revocată. Efectele produse sunt cele circumscrise art. 9 si 10 din Legea nr. 290/2003 și cele ale dreptului comun în materie de succesiuni - Codul civil. Hotărârea de revocare nr…/2010 a fost emisă în data de 01.06.2010, iar Hotărârea revocată a fost comunicată la data de 31.03.2008, ceea ce înseamnă că revocarea a intervenit după ce actul revocat a devenit definitiv și a dobândit caracter executoriu.
La momentul revocării era născut dreptul de acordare a compensațiilor prevăzut de art. 10 alin. 2 din Legea nr.290/2003 și obligația de plată a acestora prevăzută în același articol teza a II-a. De asemenea, potrivit art. 9 din același act normativ actul revocat a devenit act definitiv, cu toate consecințele decurgând din aceasta referitoare la contestarea calității de moștenitor a antecesorului nostru pe calea dreptului comun și nu pe cale administrativă. Unul din efectele principale ale actului revocat era tocmai interdicția de a mai reveni asupra acestuia după rămânerea sa definitivă prin necontestarea în termenul legal, s-a născut astfel, în favoarea reclamanților, un drept de creanță certă, lichidă și exigibilă și în sarcina ANRP obligația de plata corelativă. În consecință, reclamanții susțin că aveau dobândit un "bun"; în accepțiunea art.1 din Protocolul 1 la CEDO, dreptul de creanță.
Motivarea primei instanțe potrivit căreia "principiul nelegalității nu reprezintă un scop în sine"; este una total greșită, în dezacord cu principiile constituționale și cele ale CEDO. În realitate, s-a încălcat principiul stabilității, securității raporturilor juridice și principiul încrederii legitime a beneficiarilor actului revocat, care au crezut în legalitatea sa în condițiile în care nu a fost contestat în termen legal și nu au fost înștiințați despre existenta unui act de revocare prin emiterea Hotărârii nr…/2010 și chiar mai mult, prin ascunderea acestuia și a faptului plății. Reclamanții au făcut demersuri constante și înainte dar și după revocarea actului, demersuri prin care au solicitat plata, au comunicat schimbarea datelor personale, a domiciliului, a numărului de cont, însă niciodată nu ni s-a comunicat să înceteze aceste demersuri întrucât nu mai sunt beneficiari de drepturi, iar plata s-a făcut deja integral către intimata pârâtă.
Se reține că reclamanții nu au făcut dovezi din care să rezulte calitatea de moștenitor în fața Comisiei Județene, însă niciodată nu au fost solicitați să comunice date/acte care să clarifice acest aspect, contrar dispozițiilor art.17 alin. 1 lit. c) din Normele de aplicare a Legii nr. 290/2003. Intimata pârâtă in calitate de contestatoare avea obligația de a indica motivele de reanalizare a dosarului în condițiile în care aceleași acte au fost avute în vedere și la emiterea Hotărârii nr. …/2008, iar cu ocazia contestației nu au fost depuse acte suplimentare. De asemenea, atât intimata cât și antecesorul reclamanților au recunoscut în mod explicit, prin act autentic necontestat depus la Comisia Județeană că ambii au calitatea de succesori ai lui B.I. In aceste condiții, autoritatea publică avea obligația de a solicita în instanța anularea Hotărârii nr…/2011 intrata în circuitul civil și care a produs efecte juridice în ceea ce ne privește în calitatea noastră de moștenitori legali ai lui B.V., sau de a respinge contestația ca fiind tardiv formulată. Astfel, i s-ar fi dat posibilitatea intimatei să demonstreze în instanța de ce inițial a recunoscut calitatea de comoștenitoare alături de antecesorul nostru, iar ulterior, după decesul acestuia i-a contestat calitatea de persoană îndreptățită, deși a deținut de la început actele de succesiune. Oricum, revocarea nu mai era posibilă, iar contrar legii speciale aplicabile cei care am fost puși în situația de a acționa în instanța au fost reclamanții, deși nu au contestat calitatea de comoștenitoare a intimatei pârâte, respectând voința manifestată de antecesorul lor în timpul vieții. Dimpotrivă, cea care a contestat calitatea de moștenitor a autorului lor a fost intimata pârâta, iar potrivit art. 9 din lege aceasta ar fi trebuit să fie stabilită de către instanța și nu de către ANRP prin revocarea actului. Procedând în acest fel ANRP a încălcat legislația și competențele acordate expres prin aceasta lege în soluționarea contestațiilor formulate, substituindu-se instanței de judecată în mod nepermis legal. Pentru a fi legal actul revocării trebuie să parcurgă aceeași procedură cu cea a actului revocat, inclusiv aceea a comunicării sale. Un act necomunicat nu există. In ce ne privește Hotărârea nr. 304/2010 de revocare a Hotărârii nr. 211/2008 nu le-a fost comunicată reclamanților niciodată astfel că punerea sa în executare este nelegală, plata fiind făcută față de intimata cu asumarea acestor riscuri datorate existentei în paralel a doua acte administrative distincte: unul definitiv și intrat în puterea executorie și altul necomunicat, deci inexistent față de subsemnații, nefiind vorba în consecință despre o plată dublă.
O alta motivare greșită, nelegală a primei instanțe, privește aprecierea calității antecesorului nostru B.V. de succesibil renunțător de pe urma tatălui sau B.I. Pentru a reține aceasta situație prima instanța a apreciat ca Legea nr. 290/2003 nu operează similar legii fondului funciar o repunere în termenul de acceptare prin depunerea cererii de despăgubiri întrucât nu exista dispoziții exprese în acest sens în cuprinsul acestei legi. Dimpotrivă, din tot conținutul Legii nr.290/2003 rezultă aplicabilitatea acelorași principii ale Legii nr.18/1991 prin trimiteri exprese la aceasta - art.2 și numai în subsidiar plata de compensații bănești. In cauza, printre bunuri exista și bunuri imobile: casă, curte, gradină, teren agricol. In aceste condiții, pe de o parte, nu s-a depus niciun act de renunțare al lui B.V. de pe urma lui B.I. decedat în 1947, iar pe de altă parte singurul act existent este cel de pe urma defunctei D.N. decedată în anul 1996. Atât Legea nr.18/1991 cât și Legea nr.290/2003 sunt legi reparatorii cu aplicarea principiului de drept: "unde se aplica același raționament, se aplică aceeași soluție";. ICCJ a stabilit prin Decizia nr.XI/2007 că sunt repuși în drepturi moștenitorii care nu au acceptat moștenirea în termenul prevăzut de lege. Se impune concluzia ca toți succesibilii autorului fost proprietar care solicita acordarea de despăgubiri sau compensații sunt repuși în termenul de acceptare cu privire la dreptul de creanța al autorului lor pentru bunurile deținute. Aceasta acceptare nu privește însa și restul masei succesorale, ci doar drepturile recunoscute prin legea reparatorie cu privire la bunurile determinate prin aceasta, întrucât și Legea nr.290/2003 operează o repunere în termenul de acceptare a moștenirii si întrucât antecesorul lor a formulat în termen o cerere întemeiata pe aceasta lege acesta a beneficiat de efectul repunerii în drepturi de moștenitor acceptant după defunctul B.I.
Se mai reține de către prima instanța ca potrivit încheierii din dosar nr. …/1951 a Judecătoriei Craiova antecesorul reclamanților ar fi trebuit sa dovedească faptul contestării prin aceea ca fiind major ar fi putut face acte de acceptare a moștenirii după decesul tatălui său din anul 1947. Se consideră că aprecierea instanței este greșită întrucât, deschiderea succesiunii se face la data decesului, aceasta fiind data la care trebuie îndeplinite cerințele legii și de la care curge termenul legal de acceptare. Decesul lui B.I. a survenit în anul 1947, data la care antecesorul reclamanților B.V. nu era major cum a reținut instanța, iar încheierea din dosar nr…/1951 la care se raportează instanța nu are nicio relevanta în cauza de fata întrucât este un act de instituire a tutelei și nu un act de dezbatere succesorală. Drepturile acordate după decesul soțului nu au făcut parte din masa succesorala rămasa de pe urma acestuia, ci sunt drepturi cu afectațiune speciala de sprijinire în vederea creșterii minorei, suma care nu aveau cum să se împartă între moștenitori. Aceasta încheiere nu poate valora act de acceptare/ renunțare care să trebuiască să fie contestat în vreun fel.
În drept se invocă art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483 alin. (1), 488 alin. (1) pct. 8, art. 453 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata pârâtă A.M., a solicitat respingerea recursului reclamanților apreciind că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
În apărare intimata a susținut următoarele:
În mod corect a fost soluționată excepția inadmisibilității fata de solicitarea de anulare a Adresei nr…/…, întrucât nu reprezintă o decizie de soluționare a contestației administrative, deoarece ANRP nu a admis sau respins contestația formulata de reclamanți deci nu a pronunțat o soluție asupra contestației, așa cum impune art.8 alin.4 din Legea nr.290/2003.
ANRP a comunicat reclamanților prin aceasta adresa, ca cele învederate de ei prin petiție înregistrată sub nr…/2015, respectiv recunoașterea calității de moștenitori și de beneficiari ai despăgubirilor pot fi analizate conform art.9 din Legea nr.290/2003 doar de către instanțele de drept comun.
Prin urmare, acest înscris nu reprezintă altceva decât o adresa de informare nu un act administrativ tipic sau asimilat cum încearcă sa motiveze recurenții.
În cazul in care recurenții considera ca ANRP a refuzat sa le soluționeze contestația administrativa prin nepronunțarea unei soluții, au posibilitatea sa solicite conform art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 direct anularea Hotărârii nr. …/2010 fără a fi necesar sa constate nulitatea adresei prin care s-a exprimat refuzul.
În ce privește motivul de recurs privind inadmisibilitatea revocării Hotărârii nr…/2008 se susține că ar fi nefondat întrucât, pe de o parte actul nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, iar pe de altă parte, recurenții nu au în vedere prevederile speciale ale Legii nr.290/2003 și ale Normelor Metodologice aprobate prin H.G. nr.1120/2006.
Sub un prim aspect, Hotărârea nr…/2008 nu intra în circuitul civil decât în momentul în care în baza ei se nasc, se modifică sau se sting raporturi juridice civile. Conform procedurii prevăzute de Legea nr.290/2003, hotărârile Comisiilor Județene se comunica către ANRP - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, care le analizează în vederea emiterii deciziilor de plată. Prin urmare, hotărârile Comisiilor Județene nu intra în circuitul civil și nu produc efecte juridice decât în situația în care sunt validate de către ANRP prin emiterea deciziilor de plată.
Sub un al doilea aspect, recurenții nu au în vedere dispozițiile derogatorii ale Legii nr. 290/2003 și H.G. nr. 1239/2004. Conform art.17 alin.4 lit. h din H.G. nr. 1120/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea a Legii nr.290/2003, în situația in care Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 constata încălcări ale prevederii legii propune reanalizarea actelor administrative emise de către Comisiile Județene, iar vicepreședintele ANRP, în baza raporturilor administrative ierarhice, poate solicita Comisiilor Județene revocarea actelor administrative emise în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare.
Prin urmare, indiferent de existenta sau nu a unei contestații împotriva hotărârii Comisiei Județene, vicepreședintele ANRP are prerogativa legala de a solicita Comisiei Județene revocarea hotărârilor emise, iar Comisiile Județene, datorita raportului ierarhic de subordonare, au obligația de a se conforma deciziei vicepreședintelui ANRP.
Recurenții nu au reținut ca hotărârea Comisiei Județene poate fi invalidată de către ANRP prin doua modalități distincte respectiv ca urmare a contestației formulate de către una dintre părți sau ca urmare a constatării din oficiu a unui motiv de nelegalitate, cu ocazia verificării hotărârii în vederea emiterii deciziei de plată.
Astfel, nu suntem in situația tipica unui act administrativ individual care poate fi invalidat, doar ca urmare a contestării lui pe cale administrativ jurisdicțională in termenele prevăzute de lege, ci suntem în situația speciala in care un act administrativ al Comisiei Județene poate fi invalidat din oficiu de către ANRP.
Hotărârea nr…/2008 nu a devenit astfel definitivă și executorie, fără posibilitatea de a mai fi revocata pe cale administrativa prin necontestarea sa in termenul legal. Conform normelor legale, vicepreședintele ANRP are posibilitate, chiar in lipsa unei contestații, de a solicita emitentului revocarea actului nelegal.
Sub aspectul fondului se susține că Hotărârea nr…/2010 a fost emisa de către Comisia Județeana cu respectarea indicațiilor date de către vicepreședintele ANRP, în baza competentelor pe care i le-a stabilit legea.
Prin urmare, in cazul in care recurenții considerau ca li s-au lezat drepturile civile, trebuiau sa conteste decizia vicepreședintelui ANRP luata în baza art.17 alin.4 lit.h din H.G. nr.1120/2006 și cuprinsă în cadrul Adresei nr… /19.10.2009, prin care vicepreședintele ANRP a constatat că B.V. nu are calitatea de moștenitor a lui B.I. și D.N., solicitând Comisiei Județene revocarea hotărârii inițiale.
Hotărârea nr…/2010 a Comisiei Județene D. nu reprezintă altceva decât un act administrativ dat cu respectarea deciziei organului ierarhic superior, astfel că pentru a putea fi anulat, trebuia să se anuleze întâi actul organului administrativ ierarhic superior.
În privința calității de persoana îndreptățită a autorului B.V., în mod corect a stabilit instanța de fond ca este străin de moștenirea defunctei D.N. prin renunțare și de moștenirea defunctului B.I. prin neacceptare.
Nu poate fi reținută susținerea recurenților conform căreia B.V. trebuie considerat repus in termenul de acceptare a moștenirii după B.I. ca urmare a formulării cererii de despăgubiri in baza Legii nr.290/2003. In mod corect a arătat instanța de fond ca doar pentru cererile formulate in baza Legii nr.18/1991 legiuitorul a înțeles să considere că odată cu depunerea cererii de reconstituire operează și repunerea în termen pentru acceptarea succesiunii. Cum în Legea nr. 290/2003 nu exista o astfel de prevedere, în mod neîntemeiat susțin recurenții că ar trebui să li se aplice prin similitudine aceleași prevederi.
Atâta timp cât recurenții nu au depus nicio dovada că B.V. ar fi efectuat vreun act de acceptare expresă sau tacită a moștenirii după B.I., nu se poate reține calitatea acestuia de persoană îndreptățita la despăgubire. In mod corect a reținut instanța de fond că doar D.N. a prezentat acte de acceptare a moștenirii după B.I., prin încheierea din dosarul nr…/… al Judecătoriei Craiova fiindu-i acordate despăgubiri pentru întreținerea minorei A.M. ca urmare a accidentului din care a rezultat decesul lui B.I.
Daca în anul 1947 când a decedat B.I., B.V. nu era încă major, el avea posibilitatea de la data dobândirii majoratului să prezinte orice alt act din care să rezulte că a acceptat moștenirea după B.I.
Nu are nici un fel de relevanta daca dreptul la despăgubiri prevăzut de Legea nr.290/2003 a existat sau nu in patrimoniul lui B.I. la data decesului, întrucât aici nu discutam masa succesorala a acestuia, ci strict calitatea de moștenitor.
Prin întâmpinare pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
În apărare s-au susținut următoarele:
În ceea ce privește solicitarea recurenților reclamanți de anulare a adresei nr…/… din 09.11.2015 emisă de A.N.R.P., se susține că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul prevăzut de lege, întrucât adresa în cauză doar îndrumă recurenții cu privire la calea pe care să o urmeze în vederea valorificării drepturilor lor în baza Legii nr. 290/2003, așa încât în mod corect a fost respinsă cererea de anulare a acesteia ca inadmisibilă.
Referitor la solicitarea recurenților reclamanți de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor, se susține că, prin Legea nr.164/2014 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legii nr.290/2003, precum și de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile emise de comisiile județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Astfel, conform art. 3 alin (2) "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr.290/2003, cu modificările ș completările ulterioare";.
Or, în speță, intimata A.M. a încasat pe calea executării silite toată suma stabilită ca despăgubiri prin Hotărârea nr…/25.03.2008, așa cum a fost modificată de Hotărârea nr…/01.06.2010.
Astfel, procedura administrativă prevăzută de Legea nr.290/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.164/2014, s-a încheiat.
Admiterea cererii recurenților reclamanți ar însemna o plată dublă efectuată în baza aceluiași act administrativ, ceea ce ar conduce la prejudicierea bugetului de stat.
Din aceste motive se consideră că cererea de obligare a A.N.R.P. la plata despăgubirilor este inadmisibilă.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art.10 alin. (1) din Legea nr.164/2014, plata despăgubirilor stabilite în dosarele constituite în baza Legii nr. 290/2003 "se efectuează în ordine cronologică a emiterii acestora, în transe anuale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015";.
Conform art. 10 alin. (6) și (7) din lege, pentru fiecare tranșă anuală, A.N.R.P. emite un titlu de plată. Titlul de plată, care se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.
În ceea ce privește plata sumelor stabilite prin titlurile de plată, conform art.11 alin (1) aceasta se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 180 de zile de la data emiterii acestora.
Prin urmare, se arată faptul că, sub imperiul noii legislații aplicabile în prezenta cauză, sarcina plății revine în mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților neavând obligații privind plata despăgubirilor.
În ceea ce privește susținerile recurenților reclamanți referitoare la faptul că, A.N.R.P. ar fi revocat Hotărârea nr. ../2008, se susține că această hotărâre nu a fost revocată ci modificată prin Hotărârea nr… din 01.06.2010.
Mai mult decât atât, A.N.R.P. nu are posibilitatea legală de a revoca hotărârile. Această prerogativă îi revine doar emitentului, respectiv, în speța în cauză Comisiei Județene D. pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Cu alte cuvinte, doar comisiile locale au posibilitatea de a-și revoca actul administrativ emis fără respectarea dispozițiilor legale, înainte ca acestea să-și producă efectele în circuitul civil (prin acordarea efectivă a despăgubirilor propuse).
În drept se invocă dispozițiile art. 490 alin. (2) din Noul Cod de procedură civilă, Legea nr. 290/2003, modificată și completate prin Legea nr. 164/2014 și H.G. nr.1120/2006.
Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate care se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art.488 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea a constatat următoarele:
La cererea intimatei pârâte A.M., Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului Județul D. a emis pe numele intimatei pârâte A.M. și a recurenților reclamanți B.A., B.C., în calitate de moștenitori după defunctul B.I., Hotărârea nr…/25.13.2008.
Prin această hotărâre a fost admisă cererea nr…/18.125.2003 formulată de pârâta A.M., stabilindu-se cu titlu de despăgubiri suma de 177.842,39 lei, pentru bunurile avute în proprietate de către autorul B.I. din localitatea C. - jud. L., abandonate și sechestrate ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace semnat la Paris în anul 1947.
Urmând procedura legală stabilită de art. 18 din H.G. nr.1120/2006, cu modificările și completările ulterioare, intimata A.M. și recurenții B.A., B.C. au depus cereri de plată a despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr…/2008, înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr… și … /10.04.2008.
Ulterior, prin adresele înregistrate la A.N.R.P. cu nr.../20.03.2009, nr. …/05.06.2009, nr… /27.08.2009 și nr… /22.09.2009, intimata A.M. a solicitat pârâtei A.N.R.P. anularea cererii prin care a solicitat plata despăgubirilor, modificarea Hotărârii nr… /2008 în sensul constatării faptului că este unica moștenitoare a autorului B.I. , întrucât, conform Certificatului de moștenitor nr. … din 22.08.1997, B.V. , autorul reclamanților B.A și B.C., este renunțător.
Prin adresa nr… /19.10.2009, A.N.R.P. a transmis Comisiei Județene D. pentru aplicarea Legii nr.290/2003, spre competentă soluționare, petițiile intimatei A.M.
Comisia Județeană D. pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a dat curs cererilor pârâtei A.M. emițând în acest sens Hotărârea nr… din 01.06.2010, prin care a fost modificat art. 1 din Hotărârea nr…/2008, în sensul că se vor acorda compensații bănești doar intimatei A.M.
Dispozițiile obligatorii ale acestei hotărâri au fost executate silit prin intermediul executorilor judecătorești, astfel că prin ordin de plată Trezoreria Sector i-a virat în contul executorilor judecătorești instrumentatori suma în cuantum de 201.400.51 lei, inclusiv cheltuieli de executare.
Recurenții reclamanți B.A. și B.C. au formulat la data 03.11.2015 contestație împotriva Hotărârii nr… /01.06.2010, cărora li s-a răspuns prin adresa nr…/…/09.11.2015, A.N.R.P. informând recurenții reclamanți de posibilitatea de valorificare a drepturilor lor pe calea dreptului comun, așa cum prevede art.9 din Legea nr.290/2003.
1.Referitor la inadmisibilitatea cererii de anulare a adresei nr. …/… /09.11.2015 emisă Autoritatea Națională pentru Restituire Proprietăților, Curtea constată că în mod corect a soluționat instanța de fond această excepție.
La data formulării contestației de către recurenții reclamanți intrase în vigoare Legea nr. 164/2014 care, prin art. 20 din Legea nr.164/2014 a dispus abrogarea prevederilor art. 8 alin (3) din Legea nr.290/2003, ce dădeau posibilitatea solicitanților nemulțumiți de hotărârea comisiei județene, respectiv a Municipiului B. pentru aplicarea Legii nr.290/2003, că în termen de 15 zile de la comunicare, să depună contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Abrogarea dispozițiilor speciale referitoare la procedura specială de contestare administrativă reglementată de Legea nr. 290/2003, fac incidente dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 conform cărora "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.";
Așa fiind, reclamanții au formulat plângere prealabilă, sub forma recursului ierarhic, întrucât conform art.17 din Normele de aplicare a Legii nr.290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006 în baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreședintele poate solicita comisiilor județene sau a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare. Așa fiind adresa nr…/… /09.11.2015 constituie răspunsul la această plângere, din care se deduce cu ușurință refuzul autorității ierarhice superioare, de a da curs cererii acestora, dându-le îndrumări petenților de a se adresa instanțelor de drept comun conform art.9 din Legea nr.290/2003.
Răspunsul la plângerea prealabilă nu constituie un act administrativ și ca atare anularea sa nu poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ, aspect care rezultă cu claritate din dispozițiile art.8 din Legea nr.554/2004 potrivit cărora "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin.(1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.";
În această ordine de idei, obiect al acțiunii în contencios administrativ îl poate constitui numai anularea actului administrativ, în speță Hotărârii nr. …/01.06.2010 prin ale căror dispoziții reclamanții se consideră vătămați.
2.Referitor la cererea de anulare a Hotărârii nr…/01.06.2010 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.290/2003 din cadrul Instituției Prefectului județului D., Curtea, în dezacord cu judecătorul fondului, consideră că este dată cu încălcarea principiului legal al irevocabilității actelor administrative unilaterale intrate în circuitul civil și care au produs efecte juridice și cu depășirea competențelor acordate prin lege acestei instituții.
Din art.1 alin.6 rezultă că autoritatea publică emitentă nu poate să mai revoce propriul act administrativ dacă acesta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, singura posibilitate juridică de a-i înlătura efectele contrare legii fiind formularea unei acțiuni în anulare în fața instanței de contencios administrativ în termenul de prescripție de 1 an.
Prin Hotărârea nr…/01.06.2010 s-a dispus modificarea art.1 din Hotărârea nr…/2008 a aceleași Comisii Județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în sensul că se vor acorda compensații bănești pârâtei A.M. pentru bunurile abandonate de antecesorul acesteia B.I., pentru bunurile abandonate de către acesta în localitatea C,, județul L., în condițiile în care prin hotărârea anterioară, modificată, se dispusese ca de compensațiile bănești să beneficieze pe lângă pârâta A.M. și reclamanții B.A. și B.C.
Dispozițiile Hotărârii nr…/01.06.2010 conțin o veritabilă revocare a dispozițiilor hotărârii modificate, în ce privește efectele referitoare la reclamanții B.A. și B.C., așa încât spre respectarea principiului legalității, la data emiterii ei trebuiau respectate exigențele legale mai sus menționate.
Sub acest aspect, este de menționat că, așa cum de altfel se arată și pe cale de întâmpinare de pârâta A.N.R.P., hotărârea nr…/25.13.2008 a fost comunicată reclamanților, nu a fost contestată, iar beneficiarii lor au formulat cereri de plată a despăgubirilor prin cererile înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr… și …/10.04.2008. Prin efectul comunicării hotărârea în cauză a intrat în circuitul civil, iar prin dispozițiile sale necontestate s-a recunoscut acestora un drept de creanță, respectiv despăgubirile acordate, ce reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenția CEDO, apt de a fi transmis prin acte între vii sau mortis cauza, precum și de a obține executarea acestuia, inclusiv prin executare silită, așa cum de altfel a procedat pârâta A.M., ceea ce conturează concluzia că a produs efecte juridice.
În aceste condiții, nu mai putea fi emisă Hotărârea nr…/01.06.2010, întrucât hotărârea anterioară devenise irevocabilă.
În procedura de emitere a Hotărârii nr…/01.06.2010, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului județului D. și-a depășit și competențele atribuite prin lege, prin stabilirea calității de unic moștenitor a pârâtei A.M., prin înlăturarea reclamanților de la moștenirea după defunctul lor bunic și socru urmare a valorizării unei cereri de renunțare la moștenire, competențe ce sunt acordate notarilor publici sau instanțelor judecătorești.
În primul rând este de menționat că atât antecesorul reclamanților B.V. cât și pârâta A.M. au formulat cererea de acordare a despăgubirilor în calitate de moștenitori sezinari după defunctul lor tată B.I., adică acei moștenitori legali care au posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale și de a exercita drepturile și acțiunile dobândite de la defunct, fără a fi necesară atestarea prealabilă, pe cale notarială sau judecătorească, a calității de moștenitor.
Atestarea calității de moștenitor legali prin modalitățile arătate prezenta relevanță numai la momentul plății despăgubirilor conform art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr.1120/2006, pentru stabilirea cotei de despăgubiri ce i se cuvine fiecărui moștenitor.
În lipsa unui certificat de moștenitor, Comisia pârâtă nu avea dreptul de a stabili calitatea de moștenitori ai petenților, câtă vreme nu avea în competență o atare atribuție, iar filiația și legăturile de rudenie erau dovedite la dosar prin acte de stare civilă, iar petenții, reclamanții și pârâta, prin cererile adresate Comisiei pârâtei, precum și din declarațiile notariale depuse la dosar și-au recunoscut reciproc calitatea de moștenitor după defunctul B.I.
În al doilea rând, este de observat că la adoptarea Hotărârii nr. …/01.06.2010, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului județului D. a valorizat renunțarea la moștenire a defunctului B.V. după moștenirea defunctei sale mame D.N. (fostă B.) reținută în certificatul de moștenitor nr…/22.08.1997, pentru a trage concluzia că este renunțător la moștenirea tatălui său B.I., deși e vorba de succesiuni diferite.
Cum cele două aspecte de nelegalitate reținute duc fiecare în parte la anularea Hotărârii nr…/01.06.2010, se poate concluziona că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de anulare a acestuia act administrativ.
În ce privește cererea reclamanților de obligare a ANRP de acordare a despăgubirilor ce li se cuvin, Curtea reține cu titlu prealabil că în raport de soluția preconizată, actul administrativ care produce efecte este Hotărârea nr. …/25.13.2008 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției prefectului județului D. prin care s-a recunoscut reclamanților și pârâtei A.M. dreptul la despăgubiri după defunctul B.I.
Pentru plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr.290/2003 este necesar potrivit art. 18 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006 ca în cazul în care există mai mulți beneficiari sau moștenitori, aceștia să transmită, act notarial, în original sau copie legalizată (certificat de moștenitor, contract de partaj voluntar), din care rezultă cotele în care vor fi împărțite despăgubirile între beneficiari.
Reclamanții nu au produs un asemenea înscris din care să rezulte cota de moștenire a acestuia după autorul lor B.I., așa încât Curtea nu poate aprecia decât că creanța lor nu este lichidă, neputând a fi determinată întinderea ei. Pe de altă parte, nu se poate face abstracție de incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr.164/2014 (art. 9 alin. 1 lit. a), potrivit căreia Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu mai poate fi apreciat ca debitor al obligației de despăgubire, ci numai debitor al obligației de emitere a titlului de plată conform art.10 alin.6 din acest act normativ pentru fiecare tranșă de plată, plata efectivă fiind făcută de Ministerul Finanțelor Publice.
În acest context, cererea reclamanților de acordare a despăgubirilor apare ca prematură, urmând a fi respinsă în consecință.
Pentru soluțiile preconizate fiecărei cereri, Curtea în temeiul art. 496 și 498 Cod procedură civilă raportat la art. 20 din Legea nr.554/2004, a fost admis recursul formulat de reclamanții B.A. și B.C. împotriva sentinței administrative nr…/CA/2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu, casată sentința și rejudecând cauza, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților B.A. și B.C. în contradictoriu cu pârâții A.M., Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Instituției prefectului județului D. fiind anulată Hotărârea nr. …/01.06.2010 emisă Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției prefectului județului D. Au fost respinse celelalte cereri și recursul reclamanților împotriva încheierii din 03.06.2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
| ← Anulare decizie de impunere emisă de c.a.s. | Contencios administrativ anulare hotărâre emisă de consiliul... → |
|---|
