Recurs. anulare act administrativ fiscal. deductivitatea unor cheltuieli efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării veniturilor

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1844 din data de 23.09.2016

Recurs. Anulare act administrativ fiscal. Deductivitatea unor cheltuieli efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării veniturilor

- art. 48 alin. 4 lit. a) Cod fiscal

- Cap. II lit. B pct. 13 - 15 din Ordinul M.F.P. nr. 1040/2004

Urmare a inspecției fiscale efectuate la intimată în perioada 04.06.2014-06.06.2014 cu privire la impozitul pe venit datorat în perioada 01.01.2010 - 31.12.2012 și pentru taxa pe valoare adăugată datorată în perioada 01.12.2010 - 31.01.2012 recurenta a întocmit raportul de inspecție fiscală cu nr. .../10.06.2014 (filele 133- 165 vol. I, dosar fond) prin care în sarcina entității verificate, respectiv a membrilor acesteia s-a constatat existența unor obligații fiscale stabilite suplimentar cu privire la taxa pe valoare adăugată și cu privire la impozitul pe venit datorat de membrii Întreprinderii ... și ..., obligații născute ca urmare a statuării caracterului nedeductibil cu consecința excluderii de către organul fiscal a acestora din categoria cheltuielilor deductibile pentru calcularea TVA, respectiv a impozitului pe venit datorat.

Pe baza raportului de inspecție fiscală menționat, au fost emise de către recurentă decizia de impunere impozit pe venit nr. ..., decizia de impunere impozit pe venit nr. ... și decizia de impunere TVA nr. ... toate emise la data de 10.06.2014 (filele 124-132 vol. I, dosar fond) prin care au fost stabilite în sarcina intimatei obligații fiscale suplimentare.

Intimata a formulat contestație împotriva celor trei decizii de impunere înregistrată la organul fiscal sub nr. .../17.07.2014 și soluționată în sensul respingerii acesteia prin decizia nr. .../08.12.2014 (filele 6- 18 vol. I, dosar fond).

Curtea a constatat că recursul este întemeiat și se impune admiterea acestuia, în limitele care vor fi arătate în cele ce urmează.

Instanța de control judiciar a constatat că este neîntemeiată critica formulată de recurentă pe calea cererii de recurs cu privire la nelegalitatea deducerii de către intimată a taxei pe valoare adăugată din factura fiscală emisă de terța S.C. ... S.R.L.

Sub acest aspect, instanța de recurs a reținut că în mod legal și temeinic a stabilit instanța de fond că raportat la concluziile raportului de expertiză fiscală întocmit în cauză (filele 198-216 vol. I, dosar fond), care clarifică situația de fapt privind relațiile contractuale dintre intimată și terța S.C. ... S.R.L. care au determinat emiterea succesivă a două facturi fiscale de către această terță societate dintre care una a fost stornată ulterior, rezultă că intimata nu datorează suma de 1838 lei reprezentând TVA stabilit suplimentar în sarcina sa pentru achiziționarea unui mijloc fix de natura aparatului medical pentru utilizarea căruia intimata este autorizată ca activitate secundară în codul CAEN 8514 Alte activități referitoare la sănătatea umană.

Raportat la concluziile raportului de expertiză fiscală cu privire la acest aspect, criticile recurentei privind imposibilitatea sa de a pretinde plata taxei pe valoare adăugată de la terțul cocontractant al intimatei precum și privind faptul că intimata nu a procedat la ajustarea taxei deduse apar ca neîntemeiate.

De asemenea, este neîntemeiat și motivul de recurs privind inexistența dreptului de deducere al cheltuielilor cu achiziționarea unui aspirator, a unui TV LCD, a unui laptop și a unei tablete pornind de la susținerea că aceste bunuri sunt de uz personal.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar a constatat că prin natura lor, bunurile enumerate nu apar ca fiind bunuri de uz personal în toate situațiile, putând fi afectate și desfășurării de activități economice de către o persoană constituită cu un astfel de scop.

În acord cu judecătorul fondului precum și cu concluziile raportului de expertiză fiscală întocmit în cauză, instanța de recurs a constatat că bunurile menționate anterior sunt de natură a servi la desfășurarea activității intimatei astfel cum este aceasta descrisă în cuprinsul raportului de expertiză fiscală (fila 208 vol. I, dosar fond), astfel că dreptul de deducere există pentru cheltuielile cu achiziționarea lor, nefiind bunuri de uz personal.

În ceea ce privește însă cheltuielile cu achiziționarea combustibilului în cuantum de 25675 lei pentru anul 2010 și de 14957 lei pentru anul 2011, instanța de control judiciar a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală întemeiată pe concluziile raportului de expertiză fiscală întocmit în cauză prin care s-a reținut caracterul de document justificativ al bonurilor fiscale.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că potrivit art. 48 alin. 4 lit. a) din Codul fiscal, în forma în vigoare la data efectuării cheltuielilor menționate, "condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:

a) să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente.";

Din interpretarea acestui text de lege rezultă două condiții cumulative necesare a fi îndeplinite pentru a exista caracterul deductibil al cheltuielilor respectiv condiția ca respectivele cheltuieli să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului și condiția ca pentru cheltuielile efectuate să existe documente justificative.

În ceea ce privește noțiunea de documente justificative, cap. II lit. B pct. 13-15 din Ordinul M.F.P. 1040/2004, în vigoare la data efectuării cheltuielilor cu combustibilul în anii 2010 și 2011, statua că "orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în evidența contabilă în partidă simplă, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

14. Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale, prevăzute în structura formularelor aprobate:

- denumirea documentului;

- numele și prenumele contribuabilului, precum și adresa completă;

- numărul documentului și data întocmirii acestuia;

- menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);

- conținutul operațiunii economico-financiare, iar atunci când este necesar, și temeiul legal al efectuării ei;

- datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate;

- numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii;

- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor în documente justificative.

15. Documentele care stau la baza înregistrărilor în evidența contabilă în partidă simplă pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informațiile prevăzute în normele legale în vigoare.";

Din interpretarea acestor texte legale rezultă că numai documentele care furnizează prin cuprinsul lor toate informațiile descrise la pct. 14 din actul normativ menționat pot avea calitatea de document justificativ în sensul art. 48 alin. 4 lit. a) din Codul fiscal.

Cum bonurile fiscale deținute de intimat nu cuprindeau toate elementele arătate anterior, în mod nelegal s-a reținut în raportul de expertiză fiscală întocmit la fond și de către prima instanță că intimata ar avea dreptul la deducerea acestor cheltuieli.

Decizia nr. 1844 din 23.09.2016 a Curții de Apel Oradea - Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. 317/83/2015

Prin sentința nr. .../CA/06.04.2016, Tribunalul ... a admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta ÎNTREPRINDEREA FAMILIALĂ ... …, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ... PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ... ..., în sensul că:

A anulat în parte Decizia nr. .../08.12.2014 emisă de pârâta D.G.R.F.P. ... privind modul de soluționare a contestației nr. .../02.07.2014 formulată de reclamantă, înregistrată la pârâtă sub nr. .../17.07.2014 și a admis în parte contestația fiscală.

A constatat nulitatea Deciziei de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar pe numele membrului IF ..., numita ... emisă de pârâtă, afirmativ, sub nr. .../10.06.2014

A anulat în parte Decizia de impunere privind TVA identificată sub nr. .../10.06.2014 pentru suma de 1838 lei TVA stabilit suplimentar, 618 lei dobânzi și 276 lei penalități de întârziere aferente.

A anulat în parte Decizia de impunere privind impozit pe venit stabilit suplimentar nr. .../10.06.2014 și a dispus recalcularea venitului net și a impozitului pe venit pentru anii 2010 -2012 prin acceptarea ca deductibile a sumei de 30073,8 lei pentru anul fiscal 2010, a sumei de 14957 lei pentru anul fiscal 2011 și a sumei de 4229 lei pentru anul fiscal 2012 excluse de organul fiscal de la cheltuieli deductibile.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice ... prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice ..., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare respingerea acțiunii petentei în tot ca neîntemeiată și nefondată.

În motivare, recurenta arată, în esență, că intimata nu poate deduce TVA din factura emisa de SC ... SRL decât în momentul exigibilității aceleiași taxe la furnizor și nașterii dreptului organului fiscal de a pretinde plata acestei taxe la bugetul de stat.

Conform susținerilor recurentei, prin stornarea în trimestrul IV 2011 a operațiunii în cauza de către SC ... SRL, organul fiscal se află în imposibilitate de a pretinde de la aceasta plata taxei pe valoarea adăugata în sumă de 1.838 lei.

Mai mult, susține recurenta, chiar dacă furnizorul nu ar fi stornat operațiunea în cauză, având în vedere că, așa cum rezultă din baza de date a ANAF, respectiv Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal a fost anulat, intimata figurează ca persoana impozabilă a cărei înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată începând cu data de 30.01.2012, astfel că aceasta ar fi trebuit să procedeze la ajustarea taxei deduse, conform art. 148 și art. 149 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu a făcut acest lucru.

În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia, bonurile fiscale înregistrate în registrul jurnal de încasări și plăți au calitatea de document justificativ, precizează recurenta că, în temeiul prevederilor art. 48 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003, coroborate cu cele ale cap. II lit. B pct. 13-15 din O.M.F.P. nr. 1040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidentei contabile în partida simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, bonurile fiscale care nu sunt însoțite de factură, nu pot dobândi calitatea de document justificativ pentru înregistrarea cheltuielilor în contabilitate, întrucât nu furnizează toate informațiile prevăzute de lege.

De asemenea, recurenta învederează instanței că bonurile fiscale au constituit document justificativ doar până la data de 20.02.2009, când, prin Hotărârea Guvernului nr. 105/18.02.2009, a fost abrogată Hotărârea Guvernului nr. 813/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, modificată.

Recurenta mai precizează că bunurile achiziționate în perioada 2010-2011, respectiv aspirator, TV LCD, laptop și tabletă, au fost înregistrate în baza unor facturi care conțin toate elementele prevăzute de lege și constituie documente justificative, însă conform art. 48 alin. (4) lit. a) și alin. (7) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cheltuielile cu achiziția acestora nu sunt deductibile fiscal, deoarece nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri.

Astfel, recurenta apreciază că bunurile achiziționate, sunt de natura celor folosite pentru uzul personal sau al familiei și nu în cadrul activităților desfășurate, în condițiile în care contribuabilul are ca obiect principal de activitate Lucrări de construcții a drumurilor și autostrăzilor - cod CAEN4211.

În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurenta susține, în esență, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 pct. (1) Cod de procedura civilă, deoarece nu se poate reține culpa sa procesuală.

În drept, recurenta invocă art. 20 din Legea 554/2004 raportat la dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă, art. 10 și art. 11 alin 3 din HG 520/2013 cât și dispozițiile Ordinului Președintelui ANAF nr. 1500/01.08.2013.

Intimata-reclamantă Întreprinderea Familială ... a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, arată intimata că în mod corect prima instanță a admis în parte contestația formulată, constatând nelegalitatea și netemeinicia parțială a actelor administrativ fiscale contestate.

Astfel, arată intimata că în perioada 04 - 10.06.2014 s-a desfășurat un control fiscal la sediul societății, control finalizat prin întocmirea Raportului de inspecție fiscală cu nr. ... din 10.06.2014, în care au fost stabilite sume de plată suplimentare în cuantum de 23.731 lei.

Reiterează intimata faptul că în parte aceste sume au fost nelegal stabilite. Mai mult, concluziile Raportului de expertiză contabilă întocmit și depus la dosarul cauzei sunt în sensul că creanțele financiare bugetare stabilite de către inspecția fiscală sunt parțial corespunzătoare operațiunilor efectuate iar excluderea unor cheltuieli deductibile fiscal s-a făcut fără analizarea tuturor documentelor puse la dispoziția inspectorilor fiscali.

În ceea ce privește cheltuiala cu combustibilul pentru autoturismul utilizat în cuantum de 14957 lei, învederează intimata că în momentul controlului inspectorii fiscali au ignorat actele justificative care probau utilizarea autoturismului exclusiv în scopul deplasării la punctele de lucru ale societăților cu care exista contract, cum ar fi: foi de parcurs, bonuri de carburant.

În drept, intimata a invocat art. 483 Cod de procedură civilă.

Examinând recursul, instanța a constatat următoarele:

Curtea a constatat că recursul este întemeiat și se impune admiterea acestuia, în limitele care vor fi arătate în cele ce urmează.

a) să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente.";

14. Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale, prevăzute în structura formularelor aprobate:

- denumirea documentului;

- numele și prenumele contribuabilului, precum și adresa completă;

- numărul documentului și data întocmirii acestuia;

- menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);

- conținutul operațiunii economico-financiare, iar atunci când este necesar, și temeiul legal al efectuării ei;

- datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate;

- numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii;

- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor în documente justificative.

În ceea ce privește motivul de recurs privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că în mod legal și temeinic a fost obligată recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu expert, având în vedere că deși acțiunea a fost admisă numai în parte, se poate reține culpa procesuală exclusivă a recurentei pârâte care emițând actele administrative fiscale parțial nelegale a determinat introducerea acțiunii precum și administrarea probei cu expertiza fiscală.

Prin urmare, instanța de control judiciar a constatat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, astfel că se impune admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și rejudecând, a înlăturat dispoziția de anulare a deciziei de impunere privind impozitul pe venit suplimentar nr. .../10.06.2014 în ceea ce privește acceptarea ca deductibile a cheltuielilor în sumă de 25675 lei reprezentând combustibil achiziționat pentru anul fiscal 2010 și a sumei de 14957 lei pentru anul fiscal 2011 și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurentă.

← Recurs. anulare decizie emisă de garda financiară -...		Recurs. drept de deducere tva sarcina... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Recurs. anulare act administrativ fiscal. deductivitatea unor cheltuieli efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării veniturilor