Recurs. anulare decizie emisă de garda financiară - comisariatul general. reîncadrarea reclamantului într-o funcţie publică de execuţie similară

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1714 din data de 19.09.2016

Recurs. Anulare decizie emisă de Garda Financiară - Comisariatul General. Reîncadrarea reclamantului într-o funcție publică de execuție similară

- art. 99 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/1999

- art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999

- art. 2 din H.G. nr. 109/2009

- art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 1324/2009

- art. 19 alin. 5 din O.U.G. nr. 74/2013

Prima instanță a reținut că prevederile art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999 nu au aplicabilitate în speță, această obligație impunându-se doar în situația mutării din localitate a autorității sau a instituției publice nu și în situația în care aceasta și-a încetat activitatea cum este cazul de față.

Prin decizia nr.12/18.04.2016, Î.C.C.J., completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a decis că dispozițiile art. 99 alin.6 din Legea nr. 188/1999 se aplică în ambele situații reglementate de art.99 alin.1 lit. a) din aceeași lege.

Prin urmare, contrar celor reținute de prima instanță, prevederile art. 99 alin.6, conform cărora în cazurile prevăzute la alin. 1, lit. a) - c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante, iar în cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, trebuie aplicate în ambele ipoteze prevăzute de alin.1, lit. a), al aceluiași articol, respectiv și în situația în care autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea și în cazul în care a fost mutată în altă localitate, iar funcționarul public nu este de acord să o urmeze.

Cum ..., al cărei angajat a fost recurentul, și-a încetat activitatea ca urmare a desființării ei în baza OUG nr. 74/2013, în aplicarea prevederilor art.99 alin.6, se impunea verificarea situației funcțiilor publice vacante corespunzătoare din cadrul autorității sau instituției publice din care făcea parte ..., respectiv A.N.A.F, întrucât la data intrării în vigoare a O.U.G 74/2013 era în vigoare H.G nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea ....

Potrivit art. 2 din H.G. 109/2009, în subordinea ... funcționează ..., ..., direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului ..., ca instituții publice cu personalitate juridică.

Potrivit art. 1 alin.1 din HG nr. 1324/2009 ... este instituție publică de control, cu personalitate juridică, aflată în subordinea ..., care exercită controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care au ca efect frauda și evaziunea fiscală, precum și alte fapte date prin lege în competența sa, iar potrivit art.7 alin.1 din același act normativ, prin Regulamentul de organizare și funcționare al ... se stabilesc relațiile de coordonare, colaborare și răspundere pentru toate structurile ..., competențele și atribuțiile personalului care ocupă funcții publice de conducere și de execuție, precum și ale personalului contractual. Regulamentul de organizare și funcționare al ... se aprobă, prin ordin, de președintele ..., la propunerea comisarului general.

Prin urmare, la momentul desființării ..., ... avea obligația legală de a verifica dacă nu existau funcții publice vacante în cadrul acestei instituții, iar în situația în care nu erau, tot ... avea obligația de a solicita lista funcțiilor publice vacante de la A.N.F.P.

Mai mult, și prevederile art. 19 alin. 5 din OUG 74/2013 stabileau că "Procedurile aflate în derulare la nivelul ... vor fi continuate de Agenție, care se subrogă în drepturile și obligațiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile".

Modificările aduse prevederilor art. 99 alin.6 din Legea nr.188/1999 prin OUG nr.82/2013, în sensul că această obligație nu mai era prevăzută, legiuitorul lăsând doar posibilitatea instituției de a solicita lista funcțiilor publice vacante Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, nu pot fi aplicate în speță întrucât OUG nr.. 82/2013 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 351/2015

Mai mult decât atât, chiar după intrarea în vigoare a OUG 82/2013 de modificare a Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ... era obligată, potrivit art. 99 alin. 6, să verifice dacă în cadrul acestei autorități existau funcții publice vacante corespunzătoare.

În speță, intimata încearcă să facă dovada că prin adresa nr.101883/27.09.2013 a solicitat Agenției Națională a Funcționarilor Publici lista funcțiilor publice vacante, ceea ce presupune că în cadrul ANAF nu existau funcții publice similare celei deținute de recurent până la data de 30.10.2013, deși nu s-a făcut dovada în acest sens de către intimata ANAF. Agenția Națională a Funcționarilor Publici a emis răspunsul nr.37198/2013, conform căruia ar fi comunicat intimatei o listă a posturilor vacante la o anumită dată, fără a se putea stabili la care dată pentru că pe răspunsul respectiv nu este menționată ziua și luna emiterii, doar anul 2013. Mai mult, adresa nr.37198/2013 nu este semnată de emitent.

Prin procesul verbal nr.101963/09.10.2013 încheiat de ANAF, se menționează că lista transmisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici a fost transmisă în format electronic unui consilier din cadrul Direcției Generale de Tehnologia Informației din cadrul ANAF, în vederea afișării pe site-ul ..., fără a se face nici o dovadă în acest sens.

Instanța de recurs constată că, din înscrisurile de la dosar nu rezultă că intimata a făcut dovada publicării pe site-ul ... a listei funcțiilor publice vacante sau dacă aceasta a fost adusă în alt mod la cunoștință reclamantului.

Mai mult, înscrisurile depuse de către intimată în probarea îndeplinirii obligației prevăzute de art.99 alin.6 din Legea nr,188/1999 nu sunt însușite de aceasta prin semnarea lor conform cu originalul, fiind doar copii xerox fără valoarea probatorie dată de lege.

Totodată, prin adresa nr.29279/19.07.2016 (fila145) intimata recunoaște că existau funcții publice vacante în cadrul său, dar aceste funcții au fost puse doar la dispoziția angajaților Agenției, deci nu au fost aduse la cunoștință personalului disponibilizat din cadrul ....

Prin urmare, Curtea a constatat că prin aceste înscrisuri nu se face dovada respectării de către intimată a obligațiilor prevăzute de art. 99 alin.6 din Legea nr. 188/1999 și, în consecință, decizia de eliberare din funcție a reclamantului a fost emisă cu nerespectarea prevederilor speciale privind funcționarii publici.

Decizia nr. 1714 din 19.09.2016 a Curții de Apel Oradea - Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. 5644/83/2013

Prin Sentința nr. .../CA/16.10.2014 pronunțată de Tribunalul ... s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul ..., împotriva pârâtei ..., având ca obiect anularea Deciziei nr. ... înregistrată la ... sub nr. .../24.09.2013, respectiv reintegrarea reclamantului într-o funcție publică de execuție similară celei deținute până la data de 30.10.2013, precum și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, ca fiind neîntemeiată.

S-au respins cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, ca fiind neîntemeiate.

Prima instanță a reținut că decizia de eliberare din funcție a reclamantului a fost emisă cu respectarea condițiilor legale.

Împotriva sentinței mai sus arătate a formulat recurs reclamantul ..., solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței primei instanțe și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. ..., emisă de ..., ... - ... la data de 23.09.2013 și înregistrată la ... ... sub nr. .../24.09.2013, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcție, ca fiind nelegală și netemeinică; obligarea paratei la reintegrarea într-o funcție publică de execuție de aceeași clasă, categorie și grad profesional, similară celei deținute pană la data de 30.10.2013; obligarea paratei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, începând cu data eliberării din funcție și pană la reluarea efectivă a raporturilor de serviciu conform art.106 din Legea nr. 188/1999; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

În motivare, după o scurtă prezentare a stării de fapt, recurentul arată următoarele:

Sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488, pct.8 Cod de procedură civilă, prima instanță făcând o greșită aplicare a prevederilor art. 19 alin. 3 și alin. 5 al O.U.G. 74/2013, a prevederilor art.99 alin.6 din Legea 188/1999, precum și a prevederilor art. 100 și 106 din Legea 188/1999.

Principală critică pe care o aduce sentinței primei instanțe constă în aceea că motivarea hotărârii pornește de la premisa că atâta vreme cât prin Decizia nr. 366/2014 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ..., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative precum și a dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ..., înseamnă că deciziile de eliberare din funcție a funcționarilor ... sunt legale și temeinice, fără a avea în vedere că această decizie a Curții Constituționale nu analizează conținutul deciziilor de eliberare din funcție a funcționarilor ... și nici nu verifică în ce măsură eliberarea din funcție a personalului ... s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii 188/1999.

Arată că prima instanță se raportează exclusiv la posibilitatea reintegrării reclamantului pe o funcție publică din cadrul ..., arătând că în această structură încadrarea se realizează prin examen sau concurs, fără ca prima instanță să analizeze deloc posibilitatea reîncadrării reclamantului în cadrul ..., pe funcțiile publice vacante din cadrul acestei autorități reorganizate.

Mai arată că instanța de fond a omis să aibă în vedere faptul că până la momentul desființării ..., această instituție a făcut parte din ..., fiind în subordonarea acesteia, fapt reținut în mod expres în cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 366/2014 și că ... este autoritatea publică reorganizată prin actele normative mai sus enunțate.

Menționează că prima instanță nu a avut în vedere nici prevederile art. 19 alin.3 din OUG 74/2013 care prevăd că eliberarea din funcție a personalului ... se va face cu respectarea procedurilor prevăzute pentru fiecare categorie de personal.

Având în vedere calitatea de funcționar public al reclamantului, consideră că sunt aplicabile speței, cu precădere, prevederile Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Susține că prima instanță nu a avut în vedere nici prevederile art. 19 alin. 5 din OUG 74/2013 care prevede că "Procedurile aflate în derulare la nivelul ... vor fi continuate de Agenție, care se subrogă în drepturile și obligațiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile".

Neavându-se în vedere prevederile dispozițiilor art. 19, alin.3 și alin. 5 ale OUG 74/2013, arată că prima instanță a făcut o greșită aplicare și a prevederilor art.99, alin.6 din Legea 188/1999, în sensul că nu a avut în vedere că ... este autoritatea reorganizată din care a făcut parte și reclamantul și, totodată, că ... este autoritatea care s-a subrogat în obligațiile ... și că, în această calitate, avea obligația de a pune la dispoziția funcționarilor publici eliberați din funcție cu ocazia desființării ..., lista posturilor vacante din cadrul ..., și că, abia în situația în care în cadrul ... nu erau funcții publice vacante, avea posibilitatea de a cere și lista posturilor vacante de la ….

Mai arată că prima instanță a reținut în mod eronat că prevederile art. 99, alin. 6 nu au aplicabilitate în speță, această obligație impunându-se doar în situația mutării din localitate a autorității sau a instituției publice nu și în situația în care aceasta și-a încetat activitatea cum este cazul de față.

Mai mult, prima instanță a reținut, în opinia sa, în mod eronat, că în speță nu putem vorbi de o reorganizare a autorității sau a instituției publice.

Contextul emiterii deciziei de eliberare din funcție este dat de reorganizarea ..., fiind adoptate în acest sens: O.U.G. 74/2013 privind unele masuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ..., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative care a întrat în vigoare la data de 29.06.2013, respectiv Hotărârea nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea ..., care a intrat în vigoare la data de 1 august 2013.

Potrivit structurii organizatorice a ..., la 29.06.2013, data intrării în vigoare a O.U.G. 74/2013, aceasta avea în componenta sa, următoarele instituții subordonate:

- ...

La data de 29.06.2013, art.99, alin.6 din Legea 188/1999 prevedea că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.

Mai mult decât atât, chiar după intrarea în vigoare a OUG 82/2013 de modificare a Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ... era obligată, potrivit art. 99 alin. 6 să verifice dacă în cadrul acestei autorități există funcții publice vacante corespunzătoare.

Art. 99 alin. 6 din Legea 188/1999, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. 82/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 549/29.08.2013 prevede că "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică poate solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, funcționarul public poate fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, pe baza acordului conducătorului autorității sau instituției publice unde se realizează transferul."

La art. 3 al deciziei de eliberare din funcție se prevede că în baza art.99, alin.6 din Legea 188/1999, în perioada de preaviz, ... va solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici lista funcțiilor publice care va fi publicată pe site-ul .... însă, prevederile art. 99, alin.6 din Legeal88/1999 prevăd posibilitatea instituției de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici lista funcțiilor publice, numai în situația în care instituția face dovada că nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul respectivei instituții sau autorității. Or, prin decizia contestată, emitenții acesteia nu au făcut dovada că în cadrul ... nu existau funcții publice vacante la data reorganizării acestei autorități prin H.G. 520/2013, respectiv O.U.G.74/2013.

Această listă nu a fost depusă de pârâtă la dosarul cauzei printre actele care au stat la baza emiterii deciziei de eliberare din funcție, tocmai pentru că pârâta nu a respectat prevederile art.99, alin.6, mai sus amintite.

Făcând dovada că în cadrul A.N.A.F și mai ales în cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice ... - Administrația Județeană a Finanțelor Publice ... există funcții publice vacante, în virtutea principiilor stabilității în exercitarea funcției publice, respectiv a principiului eficienței și eficacității prevăzute la art. 3 din Legea 188/1999 se impunea reîncadrarea reclamantului pe una dintre aceste funcții publice vacante.

Contrar celor reținute de prima instanță, arată că au fost eludate și prevederile art. 100 alin. 1 din Legea 188/1999.

Așadar, susține că nu s-a dat eficiență criteriilor instituite de art. 100 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, care prevăd că "Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:

a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public;

b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică;

c) pregătirea profesională;

d) să fi desfășurat activități similare."

Arată că, în ceea ce-l privește pe reclamant, din analiza dosarului profesional depus la dosarul cauzei, rezultă că acesta îndeplinea toate condițiile prevăzute de art. 100, alin.2, pentru ocuparea în condițiile art. 100, alin. 1 a unei funcții publice vacante în cadrul ...

În drept, s-au invocat dispozițiile art.498, 488, pct.8 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă ... solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, pentru următoarele considerente:

Referitor la principala critica adusă de recurent sentinței civile atacate care constă în aceea că la motivarea hotărârii instanța de fond a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 366/25.06.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, fără a avea în vedere ca această decizie nu analizează legalitatea deciziilor de eliberare din funcție a funcționarilor ..., arată că raționamentul instanței de fond este corect, aceasta făcând referire la considerentele Deciziei nr. 366/ 25.06.2014 pentru a sublinia ca ... este o instituție care nu a fost supusa reorganizării, ci s-a desființat, motiv pentru care în cauză, în opinia sa, nu sunt incidente dispozițiile art. 100 alin. 1 lit. a) și c), respectiv alin.(4) și (5) din Legea nr. 188/1999 de care se prevalează recurentul-reclamant, neputând fi reținut un tratament discriminatoriu.

Prin urmare, arată ca, potrivit art. 1 coroborat cu art. 19 alin. (1) și (2) din O.U.G nr. 74/2013, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a H.G nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ..., ... s-a desființat.

În acest context, face trimitere la dispozițiile art. 99 alin.(1) lit. a), alin.(3), alin. (4) și alin. (6) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici care prevăd expres procedura de urmat în cazul în care instituția publică își încetează activitatea.

Astfel, arată ca la emiterea Deciziei nr. .../23.09.2013 au fost avute în vedere dispozițiile OUG nr.74/2013, ale HG nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea ..., precum și prevederile art.97 lit. c), art. 99 alin.1 lit. a), alin. 2,3,4 și 6, și art.103 din Legea nr.188/1999.

Mai arată că recurentul, ca urmare a desființării ..., a intrat în corpul de rezervă al funcționarilor publici, păstrându-și calitatea de funcționar public, putând beneficia de redistribuire, în condițiile îndeplinirii condițiilor specifice funcției publice (art.2 alin.2 din Legea nr.188/1999).

De asemenea, a putut participa la concursul organizat în condițiile legii la ..., nefiindu-i îngrădit în nici un fel dreptul la muncă și la protecția socială a muncii.

Arată că aceste aspecte au fost reținute în mod corect și legal de instanța de fond prin hotărârea atacată.

Menționează că, în ceea ce privește ocuparea funcțiilor publice specifice de inspector antifraudă, legiuitorul a stabilit în mod expres în cuprinsul art. 4 alin. (5) din OUG nr. 74/2013 modalitatea de ocupare a acestora, respectiv prin concurs sau examen, organizat potrivit unui regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Ca prim aspect, precizează ca ... se organizează și funcționează în cadrul ..., fiind o structura fără personalitate juridică.

Totodată, precizează că numirea în funcțiile publice specifice de inspector antifraudă la ... se realizează în mod diferit de modalitatea în care se proceda la numirea în funcție a personalului ....

În acest sens, învederează dispozițiile art. 4 alin. (11) din OUG nr. 74/2013 care prevăd ca numirea inspectorilor antifraudă în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală se face prin ordin al președintelui Agenției, cu avizul vicepreședintelui Agenției care conduce Direcția Generală Antifraudă Fiscală și al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, învederează instanței că activitatea Direcției Generale Antifraudă Fiscală este diferita de activitatea ..., întrucât, pe lângă activitățile și atribuțiile acestei instituții, ... are și alte atribuții legate de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală.

Mai arată că, în condițiile în care, potrivit art. 1 coroborat cu art. 19 alin. (1) și (2) din OUG nr. 74/2013, ... se desființează în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013, în mod corect personalul ... este eliberat din funcție. Pentru categoria de personal formată din funcționari publici devin aplicabile prevederile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999.

Consideră că recurentul susține în mod eronat că în cauza erau aplicabile dispozițiile art. 100 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 și că prevederile art. 100 din actul normativ menționat nu sunt incidente în prezenta cauză, având în vedere că acestea sunt aplicabile numai în situația reorganizării autorităților și instituțiilor publice și au în vedere numirea personalului în situațiile prevăzute în cuprinsul alin. (1), cu respectarea criteriilor reglementate la alin. (2). Eliberarea din funcția publică reprezintă una dintre modalitățile de încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, (art. 97 lit. c) din Legea nr. 188/1999).

Față de cele de mai sus, având în vedere că ... se desființează, iar personalul este eliberat din funcție, în condițiile legii, susține că prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999 nu sunt aplicabile în această situație, entitatea publică nemaiexistând ulterior datei de 31.10.2013 - situație de fapt și de drept reținută în mod corect de instanța de fond.

Arată că în acest sens este și punctul de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici exprimat prin adresa cu nr. 34688/20.09.2013, potrivit căruia:

"Prin urmare, nefiind prevăzută de legiuitor nicio normă cu privire la preluarea personalului, apreciem că sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. (a) din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare, conform cărora persoana care are competența legală de numire în funcția publică, dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere în cazul în care autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea".

Învederează instanței și faptul ca, față de măsurile de personal dispuse ca urmare a aplicării O.U.G nr. 74/2013, pentru personalul Autorității Naționale a Vămilor, al direcțiilor generale ale finanțelor publice, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului ... pentru accize și operațiuni vamale, legiuitorul a prevăzut în mod expres că acesta va fi preluat, în limita numărului de posturi aprobat în condițiile legii - art. 2 și art. 10 alin. (8), instituțiile în cauză nefiind desființate, ci au suferit un proces de reorganizare.

Mai arată că obligația de a pune la dispoziția funcționarilor publici eliberați lista funcțiilor publice vacante existente la nivelul instituției, în cazul reorganizării, prevăzută de art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 revenea autorității sau instituției publice care se reorganizează, ca subiect distinct de drept, respectiv ... și unităților subordonate acesteia.

Potrivit art. 1 coroborat cu art. 19 alin. (1) și (2) din O.U.G nr. 74/2013, ... se desființează, iar ulterior datei de 01.11.2013 această instituție nu mai exista ca subiect de drept, condiții în care nu mai există entitatea care să ducă la îndeplinire această obligație, ... neavând temei legal pentru ducerea la îndeplinire a acestei obligații în ceea ce privește ....

De altfel, arată că în acest sens sunt și dispozițiile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 care nu fac referire și la situația reglementată la alin. (1) lit. a) al aceluiași articol.

Mai mult decât atât, face precizarea că art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999 a suferit modificări la data de 29.08.2013, prin intrarea în vigoare a O.U.G nr. 82/2013, în sensul că această obligație nu mai există, legiuitorul lăsând doar posibilitatea instituției de a pune la dispoziția funcționarilor publici eliberați, funcțiile publice vacante existente la nivelul instituției sau de a cere lista funcțiilor publice vacante Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Or, în situația în care ar fi fost identificate posturi corespunzătoare, funcționarul public avea posibilitatea de a se transfera în condițiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, respectiv pe baza acordului conducătorului autorității sau instituției publice unde se realizează transferul.

În aceste condiții, ..., instituție publică supusă desființării, avea atât posibilitatea de a solicita lista funcțiilor publice vacante, cât și aceea de a nu solicita această listă, oricare dintre aceste posibilități având suport legal; în speță, arată că ... a solicitat lista funcțiilor publice.

În ceea ce privește solicitarea recurentului de a fi reintegrat în funcția publică deținută anterior sau, alternativ, într-o funcție echivalentă în cadrul ANAF, în principal, în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală si, în subsidiar, în cadrul altor structuri ale A.N.A.F. precum și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, începând cu data eliberării din funcție și până la reluarea efectivă a raporturilor de serviciu solicitând instanței, în principal respingerea acestora ca nemotivate iar în situația în care acest lucru nu este admis, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate având în vedere că eliberarea din funcție a fost dispusă cu respectarea prevederilor legale, astfel cum s-a menționat mai sus.

Așadar, deoarece ... nu mai există, fiind desființată, apreciază că solicitarea reintegrării și a plații drepturilor salariale este neîntemeiată.

Astfel, având în vedere considerentele expuse mai sus, solicită respingerea cererii de recurs ca nefondată, cu consecința menținerii sentinței civile ca temeinică și legală.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.490 alin.(2) Cod de procedură civilă.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor legale incidente în speță, s-a constatat că este nelegală, pentru următoarele considerente:

Pentru aceste aspecte, în baza art. 488 pct.8 Cod procedură civilă, a fost admis recursul declarat de reclamantul ..., casată în totalitate sentința atacată și, rejudecând fondul a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul ... împotriva pârâtei ... și anulată Decizia nr. .../23.09.2013 emisă de ... - ... - ... și înregistrată la ... ... sub nr. .../24.09.2013, cu consecința obligării pârâtei la reintegrarea reclamantului într-o funcție publică de execuție de aceeași clasă, categorie și grad profesional, similară celei deținute până la data de 30.10.2013 și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, începând cu data eliberării din funcție și până la reluarea efectivă a raporturilor de serviciu conform art. 106 din Legea nr. 188/1999.

În baza art.451 Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul intimat la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, în fond și în recurs, în favoarea reclamantului recurent, față de complexitatea cauzei.

← Recurs. anulare hotărâre de consiliu local		Recurs. anulare act administrativ fiscal. deductivitatea unor... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Recurs. anulare decizie emisă de garda financiară - comisariatul general. reîncadrarea reclamantului într-o funcţie publică de execuţie similară