Recurs. anulare decizie de angajare a răspunderii solidare, emisă de organul fiscal

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 906 din data de 24.04.2017

Recurs. Anulare decizie de angajare a răspunderii solidare, emisă de organul fiscal

- art. 27 alin.2 lit. c) din O.G. nr.92/2003

- art. 14 alin. 2 Cod civil

- art. 1.5 din Ordinul 127/2014 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispozițiile art. 27 și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

- art. 176 Cod de procedură fiscală

- art. 5 pct. 29, art. 66, art. 97 din Legea nr. 85/2014

Prin Procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 157772/ 24.08.2015 întocmit de Administrația Județeană a Finanțelor Publice ..., debitorul SC ... SRL ... a fost declarat insolvabil, fără venituri/bunuri urmăribile.

Prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 185054/ 06.09.2015 (îndreptată prin actul nr. 208186/ 05.11.2015 în sensul că data corectă a emiterii deciziei este 06.10.2015 în loc de 06.09.2015) emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice ... s-a decis angajarea răspunderii solidare a d-lui ... și a d-lui ..., în calitate de administratori ai SC ... SRL ..., în vederea realizării creanțelor fiscale datorate de societate în sumă de 156.449 lei.

Decizia de angajare a răspunderii solidare menționată mai sus a fost emisă în baza prevederilor art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora: "Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate".

Contestația formulată de reclamanții intimați împotriva acestei decizii a fost respinsă de pârâta recurentă prin Decizia nr.59/03.03.2016.

În speță, instanța de fond a reținut corect că reclamanții intimați ... și ..., în calitate de administratori statutari, au solicitat deschiderea procedurii insolvenței SC ... SRL la data de 05.11.2015, după emiterea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 185054 emisă la 06.09.2015, însă inacțiunea reclamanților trebuie să fi fost determinată de rea-credință, textul art. 27 alin. 2 lit. c) din OG nr. 92/2003 stabilind că pentru angajarea răspunderii solidare trebuie întrunite, printre altele, condiția relei credințe, starea de insolvabilitate a societății neimpunând de plano emiterea deciziei de angajare a răspunderii pe seama tuturor administratorilor și asociaților societății debitoare, ci doar pe seama acelor persoane pentru care organul fiscal trebuie să dețină dovezi și argumente că au acționat cu rea-credință în sensul dispus de lege.

În opinia instanței de recurs, nu este îndeplinită în cauză condiția relei credințe a reclamanților intimați, întrucât după cum reiese și din indicatorii bilanțieri pentru anii 2012, 2013 și 2014, invocați de organul fiscal, situația stocurilor societății în anul 2012 în cuantum de 18.714 lei a crescut la suma de 79.541 în anul 2013, aspect ce a conturat reprezentarea intimaților că SC ... SRL, din prisma resurselor crescute, va avea posibilitatea de a-și crea veniturile necesare achitării creanțelor fiscale. Mai mult, în reprezentarea credinței intimaților privind bunul mers al activității SC ... SRL, se constată că aceștia au creditat societatea în speranța unei reveniri a acesteia și a păstrării angajaților SC ... SRL.

Potrivit art. 14 alin. 2 din codul civil, buna-credință se prezumă până la proba contrară, ori prin decizia contestată nu s-a dovedit reaua credință a intimaților, nu s-a administrat niciun fel de mijloc probator, organul fiscal limitându-se la a relua dispozițiile art. 27 alin. 2 litera c) din OG 92/2003.

De asemenea, potrivit art.1.5. din Ordinul 127/2014 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispozițiile art.27 și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru determinarea răspunderii solidare organul fiscal cu competențe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere, după caz, următoarele:

a) documente referitoare la declararea insolvabilității debitorului;

b) acte și fapte din care să rezulte reaua-credință a persoanelor fizice sau juridice a căror răspundere va fi angajată;

c) documente referitoare la istoricul persoanei juridice debitoare: obiect de activitate, modificările actului constitutiv, capital social, majorări de capital, sediul social sau modificări ale acestuia, administratori, acționari, directori, cenzori, hotărâri ale adunării generale a acționarilor și altele;

d) documente referitoare la istoricul codebitorilor;

f) date din evidența proprie (RECOM, Dispecer, Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară etc.). Ori, în speță nu există acte sau fapte din care să rezulte reaua credință a intimaților, documente privind istoricul în calitate de codebitori, care să probeze reaua credință.

În ceea ce privește fapta ilicită, este corectă aprecierea intimaților în sensul că organul fiscal nu a procedat la individualizarea acesteia, nu a menționat în ce ar consta fapta ilicită, limitându-se la a face trimitere la indicatorii bilanțieri, la răspunsurile comunicate către acesta de către Primăria ..., Oficiul de Cadastru și Publicitate ..., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare Vehicule, la o serie de principii privind echilibrul economico - financiar, fără ca aceste principii să aibă suport într-un text de lege.

Organul fiscal este dator să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societății, precum și reaua-credință a persoanei obligate solidar. Or, în cuprinsul actelor administrativ - fiscale contestate în speță, nu se indică în concret și nu se dovedește implicarea intimaților în ajungerea în stare de insolvabilitate a societății, nefiind demonstrată legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilității SC ... SRL și fapta acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate între fapta ilicită, nedefinită, și prejudiciul cauzat de către intimați, instanța de recurs constată că acesta nu există, întrucât starea societății nu este imputabilă acestora, ci degradării condițiilor de piață, în lipsa comenzilor, scumpirea materiei prime.

De asemenea, în ceea ce privește intenția intimaților, aceasta lipsește cu desăvârșire, deoarece, după cum s-a menționat și mai sus, situația stocurilor societății în anul 2012 în cuantum de 18.714 lei a crescut la suma de 79.541 în anul 2013, aspect ce a conturat reprezentarea reclamanților că SC ... SRL, din prisma resurselor crescute, va avea posibilitatea de a-și crea veniturile necesare achitării creanțelor fiscale.

Instanța de fond a reținut justificat și că potrivit raportului întocmit de lichidatorul judiciar în temeiul art.97 din Legea nr. 85/2014, în dosarul nr. .../83/2015 al Tribunalului ... și însușit de către judecătorul sindic, raport necontestat de către pârâtul recurent din prezenta cauză, participant la procedura falimentului SC ... SRL în calitate de creditor, cifra de afaceri a societății debitoare a fost în creștere în anul 2014 față de anul 2013, iar în primele 9 luni ale anului 2015 s-a realizat o producție de 173.566 lei.

Sub acest aspect, este corectă aprecierea judecătorului fondului în sensul că deși și cheltuielile de exploatare au existat într-un cuantum mai mare decât veniturile, pe parcursul anilor 2013, 2014 și primele 9 luni ale anului 2015 rezultatul negativ din exploatare s-a redus de la 202.682 lei în anul 2013, la 80.434 lei în septembrie 2015, ceea ce a determinat acceptarea opiniei reclamanților în sensul că o revenire a activității economice să fie previzibilă în optica acestora.

Deși procedura insolvenței este, într-adevăr, o procedură distinctă de procedura de atragere a răspunderii solidare a administratorilor conform art. 27 alin. 2 lit. c) din OG nr. 92/2003, instanța de recurs reține că în sensul art. 176 din Codul de procedură fiscală este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.

De asemenea, potrivit art. 5 punctul 29 din legea nr. 85/2014, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, drept urmare insolvabilitatea și insolvența sunt două noțiuni distincte.

Prin decizia contestată reclamanților intimați li se impută faptul că nu au solicitat deschiderea procedurii de insolvență față de SC ... SRL, ori obligativitatea deschiderii procedurii de insolvență apare de la ivirea stării de insolvență a SC ... SRL (art. 66 din Legea nr. 85/2014), și nu de la data declarării stării de insolvabilitate.

Cu privire la susținerile recurentei potrivit cărora din analiza indicatorilor bilanțieri pentru anii 2012-2014 SC ... SRL a înregistrat cheltuieli mai mari decât veniturile realizate, ceea ce denotă lipsa de diligență din partea administratorilor în vederea asigurării echilibrului economico-financiar al societății și o incorectă gestionare a resurselor financiare, materiale și umane, precum și că SC ... SRL se afla în insolvență încă din anul 2013, instanța de recurs a considerat că elementul central, definitoriu pentru atragerea răspunderii solidare în temeiul art. 27-28 din OG nr. 92/2003 este reaua-credință a administratorilor statutari. Pentru identitate de arme, în dovedirea bunei credințe, reclamanții intimați au înțeles să se folosească și de indicatorii calculați, indicați de către lichidatorul judiciar în raportul prevăzut de art. 97 din Legea nr. 85/2014 în dosarul .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... (raport necontestat de către pârât unde acesta deține calitatea de creditor înscris la masa credală), astfel că pârâtul recurent nu a făcut dovada relei-credințe a reclamanților intimați pentru a se reține că acestora le sunt aplicabile dispozițiile art.27 alin.2 lit. c) din O.G. nr.92/2003.

Decizia nr. 906/24.04.2017

Prin Sentința nr. 1459/CA din 2 noiembrie 2016 Tribunalul ... a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanții ... CNP ... cu domiciliul în ..., ...... și ... CNP ... cu domiciliul în ... în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice ... cu sediul în ......, în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice ... cu sediul în ..., … și în consecință:

A anulat Decizia nr. 59/03.03.2016 de soluționare a contestației formulată de reclamanți și înregistrată la A.J.F.P. ... sub nr. 204678/02.11.2015, a admis contestația și în consecință a dispus anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 185054/ 06.09.2015 emisă de pârât.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal nr. 157772/24.08.2015, SC ... SRL a fost declarată insolvabilă întrucât la data de 20.08.2015 era înscrisă în evidența analitică pe plătitori cu obligații fiscale restante în sumă totală de 148.656 lei, precum și pentru faptul că nu înregistrează bunuri sau venituri urmăribile.

La data de 06.09.2015 pârâtul a emis Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 185054 prin care s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamanților în vederea realizării în tot a creanțelor fiscale, în limita sumei de 156.449 lei, sumă ce reprezintă obligații fiscale ale SC ... SRL, în temeiul dispozițiilor art.27 alin.2 lit. c) din O.G. nr.92/2003.

Contestația formulată de reclamanți împotriva acestei decizii a fost respinsă de pârât prin Decizia nr.59/03.03.2016.

Potrivit art.27 alin.2 lit. c) din O.G. nr.92/2003 "(2) Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

Reclamanții din prezenta cauză au fost administratorii statutari ai SC ... SRL, societate care a fost declarată insolvabilă prin Procesul verbal nr. 157772/ 24.08.2015, necontestat, rămas în vigoare. Cu toate acestea, față de conținutul textului mai sus citat, instanța reține că pentru angajarea răspunderii solidare trebuie întrunite, printre altele, condiția relei credințe, starea de insolvabilitate a societății neimpunând de plano emiterea deciziei de angajare a răspunderii pe seama tuturor administratorilor și asociaților societății debitoare, ci doar pe seama acelor persoane pentru care organul fiscal trebuie să dețină dovezi și argumente că au acționat cu rea-credință în sensul dispus de lege.

Corespunde realității că reclamanții, în calitate de administratori statutari, au solicitat deschiderea procedurii insolvenței SC ... SRL la data de 05.11.2015, după emiterea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 185054 emisă la 06.09.2015, însă inacțiunea reclamanților trebuie să fi fost determinată de rea-credință. Or, reaua-credință a reclamanților trebuie dovedită. Argumentele prezentate de pârât, atât în Decizia de angajare a răspunderii solidare, cât și în Decizia nr. 59/03.03.2016 de soluționare a contestației, pentru care s-a apreciat că reclamanții a acționat cu rea credință în scopul determinat de lege nu vor fi însușite de către tribunal.

Potrivit raportului întocmit de lichidatorul judiciar în temeiul art. 97 din Legea nr. 85/2014, în dosar nr. .../83/2015 al Tribunalului ... și însușit de către judecătorul sindic, raport necontestat de către pârâtul din prezenta cauză, participant la procedura falimentului SC ... SRL în calitate de creditor, cifra de afaceri a societății debitoare a fost în creștere în anul 2014 față de anul 2013, iar în primele 9 luni ale anului 2015 s-a realizat o producție de 173.566 lei. Desigur, și cheltuielile de exploatare au existat într-un cuantum mai mare decât veniturile, dar pe parcursul anilor 2013, 2014 și primele 9 luni ale anului 2015 rezultatul negativ din exploatare s-a redus de la - 202.682 lei în anul 2013, la - 80.434 lei în septembrie 2015, ceea ce face ca instanța să accepte opinia reclamanților în sensul că o revenire a activității economice să fie previzibilă în optica acestora.

Prin urmare, instanța a constatat că pârâtul nu a făcut dovada relei-credințe a reclamanților pentru a se reține că acestora le sunt aplicabile dispozițiile art.27 alin.2 lit. c) din O.G. nr.92/2003.

În privința aspectului de nelegalitate invocat de către reclamanți în sensul că Decizia de angajare a răspunderii solidare contestată în prezenta cauză, nr. 185054 a fost emisă la data de 06.09.2015, anterior audierii reclamanților de la data de 22.09.2015, tribunalul a constatat că acest motiv nu subzistă deoarece luna emiterii deciziei contestate este eronat indicată în conținutul actului. Eroarea a fost apreciată de către pârât circumscriindu-se în noțiunea de eroare materială și a fost îndreptată prin Actul de îndreptare a erorii materiale nr. 208186/ 05.11.2016, în sensul că decizia a fost emisă în luna octombrie. Actul de îndreptare a erorii materiale nr. 208186/ 05.11.2016 este în vigoare, nefiind contestat, revocat sau anulat, cu toate că instanța constată și în privința acestui act existența unei erori materiale referitoare la anul emiterii lui, 2016, nu 2015 așa cum este menționat în adresa nr. 159769/ 30.09.2016 de trimitere a actului nr. 208186 la dosarul cauzei. Este imposibil ca la data de 30.09.2016 să fie trimis la instanță un act ce ar urma să fie emis doar la data de 05.11.2016.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice ..., în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice ..., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a actelor emise de către instituția sa, precum și exonerarea instituției de la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurentul a arătat că în fapt, prin Sentința civilă nr.1459/CA din data de 02.11.2016 pronunțată de Tribunalul ... în dosarul mai sus menționat, instanța a reținut: "Reclamanții din prezenta cauza au fost administratorii statutari ai SC ... SRL, societatea care a fost declarată insolvabilă prin Procesul-verbal nr. l57772/ 24.08.2015, necontestat, rămas în vigoare. Cu toate acestea, față de conținutul textului mai sus citat, instanța reține că pentru angajarea răspunderii solidare trebuie întrunite, printre altele, condiția relei credințe, starea de insolvabilitate a societății neimpunând de plano emiterea deciziei de angajare a răspunderii pe seama tuturor administratorilor și asociaților societății debitoare, ci doar pe seama acelor persoane pentru care organul fiscal trebuie să dețină dovezi și argumente că au acționat cu rea-credință în sensul dispus de lege.

Corespunde realității că reclamanții, în calitate de administratori statutari, au solicitat-deschiderea procedurii insolvenței SC ... SRL la data de 05.11.2015, după emiterea Deciziei de angajarea a răspunderii solidare nr. J850S4 emisa la 06.09.2015 însă inacțiunea reclamanților trebuie să fi fost determinata de rea-credință. Or, reaua-credință a reclamanților trebuie dovedită. Argumentele prezentate de pârâta, atât în Decizia de angajare a răspunderii solidare, cât și în Decizia nr.59/03.03.2016 de soluționare a contestației, pentru care s-a apreciat că reclamanții au acționat cu rea-credință în scopul determinat de lege nu vor fi însușite de către tribunal.";

Așa cum a reținut și instanța de fond, respectiv în conformitate cu prevederile art. 27 alin.2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003, organul fiscal a constatat ca administratorii societății se află în situația prevăzută de articolul anterior amintit, și în acest sens au procedat la atragerea răspunderii solidare. Înainte de a întocmi Decizia de angajare a răspunderii solidare organul fiscal a analizat comportamentul fiscal al societății, în conformitate cu legislația impusă în această materie. Din parcurgerea istoricului societății reiese cu claritate faptul că administratorii societății nu au respectat obligațiile legale ce ii revine oricărui administrator după înființarea unei societăți, și până la radierea societății.

Reaua-credință de care face dovadă reclamanta, se poate analiza doar din punct de vedere al comportamentului fiscal respectiv din atitudinea aparatului de conducere a societății, fapt ce este atestat de interesul administratorilor de a se prezenta la audieri, așa cum au fost solicitați prin notificările transmise spre administratorii societății. Ulterior s-a prezentat domnul ... la sediul A.J.F.P. ..., la data de 22.092015.

SC ... SRL a solicitat deschiderea procedurii de insolvență doar în data de 05.11.2015, după emiterea de către organul de executare a deciziei de atragere a răspunderii solidare în 06.10.2015.

În cadrul dosarului nr. .../83/2015, care avea obiectul de a parcurge procedura de faliment și radierea societății, procedură total distinctă față de procedura contestată în prezentul dosar, care vizează și are competente diferite, în consecință, faptul că lichidatorul judiciar nu a demarat atragerea răspunderi solidare în conformitate cu art. 169 din Legea nr.85/2014, nu are nici o relevanță ținând cont și de faptul că la aceea dată prin Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. 185054 stabilit lucru.

Din punctul de vedere al instanței de fond organul fiscal nu are nici o competență de a analiza și, în consecință, de a concluziona comportamentul fiscal al contribuabililor, reaua credință, așa cum a fost definită și de legiuitor poate fi stabilită doar prin analiza obligațiilor îndeplinite de administratorii societății, care a avut ca și consecință acumularea continuă a datoriilor, față de bugetul de stat într-un termen de 3 ani în care acesta își desfășoară activitatea, nesemnalând deficitul sau lipsa de posibilități pentru a putea continua într-o stare normală a activității.

Organul fiscal a constatat starea de insolvabilitate a debitorului conform proces verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 157772/24.08.2015, după ce aceasta a acumulat 3 ani consecutiv datorii la bugetul general consolidat. Masurile de executare silita întreprinse nu au putut fi materializate întrucât societatea nu deținea la patrimoniu bunuri urmăribile (adresa nr. 14958/ 18.08.2015 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale ..., adresa nr. 4833/10.08.2015 emisă de către Oficiul de Cadastru Imobiliar ...), nu avea conturi deschise la unități bancare pentru a putea fi urmărite prin poprire, încasarea veniturilor realizate efectuându-se integral prin numerar. Ținând cont de aceste considerente, ""inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executării silite, față de valoarea totală a datoriilor exigibile" organul fiscal a constatat starea de insolvabilitate a debitoarei.

În vederea recuperării obligațiilor fiscale restante ale debitorului declarat insolvabil, acumulate pe parcursul anilor, organul de executare a analizat posibilitatea demarării procedurii de atragere a răspunderii solidare a administratorilor conform art. 27 alin (2), lit. c) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare și a notificat în vederea efectuării audierii ambii administratori conform procedurii, dar domnul ... nu a preluat notificarea, aceasta fiind comunicata prin publicitate în baza art. 44 din OG nr.92/2O03 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările și completările ulterioare. La audiere s-a prezentat doar domnul ... în data de 22.09.2015.

Din analiza indicatorilor bilanțieri pentru anul 2012,2013,2014 organul fiscal a constatat că societatea se află încă din anul 2013 pe lângă insolvabilitate, și în insolvență întrucât conform art. 5, pct. 29 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență: "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, astfel:

a) Insolvența debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă;

b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadența datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței", iar conform art. 66, alin (1) din actul anterior menționat.

"1) Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvența. La cererea adresată tribunalului va fi atașată dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenția de deschidere a procedurii insolvenței";.

În baza acestor prevederi legale, administratorii debitorului SC ... SRL au solicitat deschiderea procedurii de insolvență doar la data de 05.11.2015, după emiterea de către organul de executare a deciziei de atragere a răspunderii solidare în 06.10.2015.

Debitoarea face referire în contestație la faptul că în cadrul dosarului nr. .../83/2015 nu s-a dispus atragerea răspunderii lor personale și că pârâta nu a contestat raportul privind cauzele care au generat starea de insolvență. Menționează recurentul că prin adresa nr. 240908/ 21.12.2015 a fost înștiințat lichidatorul judiciar de angajarea răspunderii solidare a administratorilor conform art. 27, alin (2), lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.

Arată că, în susținerea recursului, depune ca jurisprudență Decizia nr.2300/CA/2016-R pronunțată de către Curtea de Apel ..., în dosar nr. 2706/83/2015, prin care a fost admis recursul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice ... ... împotriva hotărârii de fond, considerând că reaua-credință se conturează prin comportamentul administratorului în cei trei ani în care acesta a derulat activități economice acumulând restanțe fiscale la bugetul de stat.

Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului ca nelegal și netemeinic, invocând excepția tardivității formulării cererii de recurs.

În esență, arată intimații că în fapt prin decizia nr. 185054/06.09.2015 s-a dispus angajarea răspunderii lor solidare, potrivit art. 27 alin. 2 litera c) din OG 92/2003, privind suma de 156.449 lei reprezentând creanțe fiscale datorate de către ... SRL, societate la care dețin calitatea de administratori statutari. Prin decizia contestată s-a dispus obligarea lor la plata sumei de 156.449 lei reprezentând datoriile ... SRL către bugetul general consolidat al statului.

Decizia 185054/06.09.2015 a fost atacată cu plângere administrativă prealabilă, contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 59/03.03.2016.

Arată intimații că art. 27 alin. 2 litera c) din OG 92/2003 prevede că răspund solidar cu debitorul administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

Măsura angajării răspunderii solidare reglementată de Codul de procedură fiscală se realizează de către organele fiscale competente în executarea silită a debitorului principal, care sunt îndreptățite să ceară oricărui codebitor realizarea integrală a obligației acestuia. Prin art. 27 Cod de procedură fiscală, legiuitorul a înțeles să reglementeze o formă specială a răspunderii în materie fiscală, respectiv răspunderea solidară. Scopul avut în vedere la emiterea normei juridice a fost de a sancționa comportamentul fraudulos al persoanelor fizice și juridice care au contribuit la insolvabilitatea unui debitor.

Răspunderea solidară reglementată de dispozițiile de procedură fiscală are natura unei răspunderi civile delictuale, însă spre deosebire de aceasta, legiuitorul a înțeles să prevadă și condiții speciale, expres enumerate la art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.

Susțin intimații că pentru reținerea angajării răspunderii solidare este necesară dovedirea relei-credințe a persoanei căreia i se atrage răspunderea solidară, pentru reținerea căreia sunt necesare dovezi concludente.

În ceea ce privește răspunderea administratorului, instanța supremă a apreciat că, pentru a fi antrenată răspunderea unui administrator al unei societăți comerciale, în temeiul dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile: provocarea insolvabilității societății debitoare, prin înstrăinare sau ascundere, cu rea-credință, a unor bunuri ale acesteia. Răspunderea administratorului societății comerciale nu poate fi atrasă prin simpla emitere a unei decizii în temeiul art. 27 alin. (1) lit. c) Cod de procedură fiscală, legea instituind doar posibilitatea angajării acestei răspunderi, însă numai după administrarea de dovezi în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de legiuitor, reclamantei revenindu-i această sarcină. Ori, arată intimații că ei nu au fost de rea credință, întrucât astfel cum reiese și din indicatorii bilanțieri invocați situația stocurilor în anul 2012 în cuantum de 18.714 lei a crescut la suma de 79.541 în anul 2013, aspect ce a conturat reprezentarea lor că SC ... SRL, din prisma resurselor crescute va avea posibilitatea de a-și crea veniturile necesare achitării creanțelor fiscale. Mai mult decât atât, în reprezentarea credinței lor privind bunul mers al activității SC ... SRL, au creditat societatea în speranța unei reveniri a acesteia și a păstrării angajaților SC ... SRL. Potrivit art. 14 alin. 2 din codul civil buna-credință se prezumă până la proba contrară, ori prin decizia contestată nu s-a dovedit sub nicio formă reaua credință a lor, nu s-a administrat niciun fel de mijloc probator, organul fiscal limitându-se la a relua dispozițiile art. 27 alin. 2 litera c) din OG 92/2003, aspect ce echivalează cu o nemotivare a deciziei de obligare a lor la plata datoriilor SC ... SRL.

În ceea ce privește fapta ilicită, constată intimații faptul că organul fiscal nici măcar nu a procedat la individualizarea acesteia, în ce ar consta fapta ilicită, limitându-se la a face trimitere la indicatorii bilanțieri, la răspunsurile comunicate către acesta de către Primăria ..., Oficiul de Cadastru și Publicitate ..., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare Vehicule, la o serie de principii privind echilibrul economico-financiar fără ca aceste principii să aibă suport într-un text de lege.

Organul fiscal este dator să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societății, precum și reaua-credință a persoanei obligate solidar. Or, în cuprinsul actelor administrativ-fiscale contestate în speță, se observă că nu se indică în concret și nu se dovedește implicarea lor în ajungerea în stare de insolvabilitate a societății, nefiind demonstrată legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilității SC ... SRL și fapta lor.

Arată intimații că, în ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta ilicită, nedefinită, și prejudiciul cauzat de către ei, se poate observa faptul că acesta nu există, întrucât starea societății nu este imputabilă lor, ci degradării condițiilor de piață, în lipsa comenzilor, scumpirea materiei prime. În ceea ce privește intenția lor, arătă faptul că aceasta lipsește cu desăvârșire. Astfel cum au mai arătat, situația stocurilor în anul 2012 în cuantum de 18.714 lei a crescut la suma de 79.541 în anul 2013, aspect ce a conturat reprezentarea lor că SC ... SRL, din prisma resurselor crescute va avea posibilitatea de a-și crea veniturile necesare achitării creanțelor fiscale.

În sensul art. 176 din Codul de procedură fiscală este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.

Potrivit art. 5 punctul 29 din legea nr. 85/2014, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Drept urmare insolvabilitatea și insolvența sunt două noțiuni distincte. Prin decizia contestată li se impută faptul că nu au solicitat deschiderea procedurii de insolvența față de SC ... SRL, ori obligativitatea deschiderii procedurii de insolvență apare de la ivirea stării de insolvență a SC ... SRL (art. 66 din legea nr. 85/2014), și nu de la data declarării stării de insolvabilitate.

Potrivii art. 1.5 din Ordinul 127/2014 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispozițiile art. 27 și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru determinarea răspunderii solidare organul fiscal cu competențe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere, după caz, următoarele:

a) documente referitoare la declararea insolvabilității debitorului;

b) acte și fapte din care să rezulte reaua-credință a persoanelor fizice sau juridice a căror răspundere va fi angajată;

d) documente referitoare la istoricul codebitorilor;

f) date din evidența proprie (RECOM, Dispecer3, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară etc). Ori după cum se poate observa, nu există acte sau fapte din care să rezulte reaua credință a lor, documente privind istoricul lor în calitate de codebitori, care să probeze reaua credință. În contra capitolului VI din Ordinul 127/2014 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispozițiile art. 27 și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, arată că ... nu a fost audiat/reaudiat, aspect ce atrage nulitatea deciziei contestate.

Arată intimații că susținerile pârâtei potrivit căror nu au solicitat deschiderea procedurii de insolvența față de ... SRL sunt vădit netemeinice, astfel prin încheierea civilă nr. 742/I7CC din data de 06.11. 2015 pronunțată de către Tribunalul ... Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul .../83/2015 s-a deschis procedura insolvenței față de ... SRL. Ori cu toate acestea pârâta le impută faptul că nu au solicitat deschiderea procedurii.

Susțin intimații că procedura de atragere a răspunderii lor personale, este una pur administrativă, în cadrul căreia pârâta propune atragerea răspunderii solidare, și tot același organ fiscal își aprobă, își consideră drept temeinică propunerea sa și pe cale de consecință emite decizia de atragere a răspunderii solidare a lor.

Elementul central, definitoriu, cerința, sine qua non, pentru atragerea răspunderii solidare în temeiul art. 27-28 din OG 92/2003 este reaua credință a administratorilor statutari. Pârâta s-a folosit în falsa motivare a deciziei sale de anumiți indicatori calculați de aceasta. Ori pentru identitate de arme, intimații reliefează indicatorii calculați, indicați de către lichidatorul judiciar în raportul prevăzut de art. 97 din Legea nr. 85/2014 în dosarul nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... (raport necontestat de către pârâtă unde aceasta deține calitatea de creditor înscris la masa credală) având ca obiect procedura insolvenței SC ... SRL, societate pentru a cărei obligații li s-a atras răspunderea solidară administrativă de către pârâtă.

Analiza contului de profit și pierdere s-a realizat pe parcursul a trei ani, mai precis pe anii cuprinși în intervalul 2013-2014 pe baza bilanțului întocmit de societate la 31 decembrie a fiecărui an, și pe balanța de verificare aferentă lunii septembrie 2015.

Din analiza cifrei de afaceri, se observă că aceasta a avut o evoluție ascendentă în perioada 2013-2014. În anul 2015 pe primele nouă luni s-a realizat o producție de 173.566 lei. Astfel în anul 2014 cifra de afacere a fost de 212.016 lei în creștere cu 1,83% față de 2013. Ori în condițiile date reaua credință este exclusă, o revenire a activității economice într-o apreciere în concreto era previzibilă în optica intimaților. Pârâta în pofida limbajului de lemn folosit, în ciuda argumentelor, formulelor, încremenite, și golite de conținut nu a probat sub nicio formă reaua credință a intimaților, și aceasta în condițiile în care buna credință este prezumată (art. 14 alin. 2 din Noul Cod Civil).

Consideră intimații că între o procedură eminamente administrativă cum este cea prevăzută de art. 27-28 din OG 92/2003 și o procedură judiciară cum este cea prevăzută de legea insolvenței nr. 85/2014 prevalează aceasta din urmă. Ori, în cadrul dosarului nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... nu s-a dispus atragerea răspunderii personale a lor, cu toate că procedura insolvenței este una publică, contradictorie, în care dreptul la apărare este garantat, procedură ce se desfășoară sub supravegherea judecătorului sindic. Pârâta, în cadrul dosarului respectiv, nu a contestai raportul privind cauzele care au generat starea de insolvența a SC ... SRL, cu toate că dispunea de această posibilitate. Prin raportul privind cauzele care au generat starea de insolvența se indică dacă în cauză sunt incidente prevederile art. 169 din legea nr. 85/2014, respectiv dacă administratorii statutari se fac vinovați de starea societății. În atare condiții apreciază intimații că nu se poate dispune obligarea lor pentru datoriile societății, căci astfel cum au arătat și în fața organului fiscal "au sperat într-o redresare a societății", aspect ce denotă că nu au fost de rea credință, reaua credință presupune intenție, ori din actele administrate în fața organului fiscal reiese cu evidență că nu au fost de rea credință. Reaua credință, presupune intenție, adică autorul să-și fi dorit sau urmărit rezultatul produs, ori în speța supusă atenției instanței de judecată nu este vorba de rea credință. Totodată arătă intimații că au depus la dosarul cauzei sentința civilă cu mențiunea definitivă nr. 292/2016 09.06.2016 pronunțată de către Tribunalul ... în dosar nr. .../83/2015 prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC ... SRL, s-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului, în temeiul art. 179 din Legea privind procedura de prevenire a insolvenței și de insolvența nr. 85/2014, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice ... ... prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice ..., Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul ..., pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

Astfel cum au arătat și în actele de procedură depuse la dosarul cauzei, în speța supusă atenției instanței de judecată nu sunt incidente prevederile art. 27-28 din OG 92/2003. Procedura ce a constituit dosarul nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ..., a constituit o procedură judiciară, desfășurată sub supravegherea judecătorului sindic, procedură ce prevalează față de procedura administrativă, unilaterală și necontradictorie derulată în temeiul prevederilor art. 27-28 din OG 92/2003. Procedura insolvenței este o procedură specială și derogatorie față de procedura administrativă reglementată de dispozițiile codului de procedură fiscală. Ori, în cadrul dosarului nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... nu s-a dispus atragerea răspunderii personale, cu toate că s-au analizat inclusiv aspectele indicate de către pârâta din prezentul dosar. Pârâta, în cadrul dosarului de insolvența .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... nu a contestat raportul privind cauzele care au generat starea de insolvența a SC ... SRL, cu toate că dispunea de această posibilitate. Prin raportul privind cauzele care au generat starea de insolvența se indică dacă în cauză sunt incidente prevederile art. 169 din Legea nr. 85/2014, respectiv dacă administratorii statutari se fac vinovați de starea societății; nu s-a constat reaua credință a intimaților printre cauzele care au generat starea de insolvență a SC ... ... SRL.

Potrivit art. 169 din legea nr. 85/2014 "1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvența, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvența a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut activități de producție, comerț sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. în cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;

g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori;

h) orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvența a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.

(2) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvența a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală."

Ori în cadrul procedurii de faliment ce a făcut obiectul dosarului nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... nu s-a constatat incidența vreuneia dintre faptele prevăzute de art. 169 din legea nr. 85/2014, fapte ce vin să acopere și ipotezele prevăzute de art. 27-28 din OG 92/2003. În atare condiții apreciază intimații, că nu se poate dispune obligarea lor pentru datoriile societății, căci astfel cum au arătat și în fața organului fiscal "au sperat într-o redresare a societății", aspect ce denotă că nu au fost de rea credință, reaua credință presupune intenție, ori din actele administrate în fața organului fiscal reiese cu evidentă că nu au fost de rea credință. Reaua credință, presupune intenție, adică autorul să fi dorit sau urmărit rezultatul produs, ori în speța supusă atenției instanței de judecată nu este vorba de rea credință.

În cadrul dosarului nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... pârâta s-a pus de acord cu faptul că starea de insolvența a SC ... ... SRL nu este una ce să le fie imputabilă, ocazie cu care nu a procedat la formularea vreunei contestații, cu toate că atât în prezentul dosar cât și în dosarul nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... este vorba despre una și aceeași sumă, aceeași stare de fapt.

Arata intimații că un alt argument în susținerea apărărilor lor este dat și de faptul că potrivit situației atașate SC ... ... SRL a efectuat plăți către terți, inclusiv către bugetul general consolidat al statului într-un cuantum mult mai mare decât cel ce li se solicită la plată prin procedura administrativă prevăzută de codul de procedură fiscală, ori în atare condiții este de ordinul evidentei că nu au fost animați de rea credință. Totodată arătă faptul că SC ... ... SRL ca și orice persoană juridică, este în cele din urmă o ficțiune juridică, sens în care starea de sănătate, capacitatea de muncă a asociaților administrator vine să se reflecte în performanța economică a persoanei juridice. Ori cum au mai arătat, starea de sănătate a asociatului ... s-a reflectat și asupra performanței economice a societății, pentru simplul motiv că acesta din urmă nu mai avea aceeași capacitate de muncă, de organizare, a SC ... ... SRL, de contactare de noi clienți, de dezvoltare a afacerii, dovadă în acest sens fiind chiar decizia de pensionare, în atare condiții se pune întrebarea unde este reaua credință. Desigur într-un final se poate descifra poziția pârâtei, care a preferat o procedură administrativă și unilaterală în obținerea unui titlul executoriu împotriva lor, fiind astfel într-o situație cu mult mai comodă și mai confortabilă, situație în care trebuie să aducă prea multe argumente, rămânând reclamaților a depune eforturile necesare demontării raționamentului ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 59/ 03.03.2016 și a deciziei nr. 185054/ 06.09.2015 de angajare a răspunderii solidare potrivit art. 27 alin. 2 litera c) din OG 92/2003. Reaua credință, presupune intenție, adică autorul să fi dorit sau urmărit rezultatul produs, ori în speța supusă atenției instanței de judecată nu este vorba de rea credință.

Astfel cum au arătat în cererea introductivă de instanță, în ceea ce privește fapta ilicită organul fiscal nici măcar nu a procedat la individualizarea acesteia, în ce ar consta fapta ilicită, limitându-se la a face trimitere la indicatorii bilanțieri, la răspunsurile comunicate către acesta de către Primăria …, Oficiul de Cadastru și Publicitate ..., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare Vehicule, la o serie de principii privind echilibrul economico-financiar, fără ca aceste principii să aibă suport într-un text de lege.

Organul fiscal este dator să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societății, precum și reaua-credință a persoanei obligate solidar. Or, în cuprinsul actelor administrativ-fiscale contestate în speță, se observă că nu se indică în concret și nu se dovedește implicarea intimaților în ajungerea în stare de insolvabilitate a societății, nefiind demonstrată legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilității SC ... SRI și fapta intimaților.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta ilicită, nedefinită, și prejudiciul cauzat de către intimați, arătă faptul că acesta nu există, întrucât starea societății nu este imputabilă lor, ci degradării condițiilor de piață, în lipsa comenzilor, scumpirea materiei prime. Ori acest aspect este demonstrat prin deschiderea procedurii de insolvența față de SC ... SRL, prin încheierea civilă nr. 742/F/CC din data de 06.11.2015 pronunțată de către Tribunalul ... Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul .../83/2015.

Nu există acte sau fapte din care să rezulte reaua credință a intimaților, documente privind istoricul lor în calitate de codebitori, care să probeze reaua credință, însăși modalitatea de emitere a deciziei probează acest aspect.

În ceea ce privește decizia atașată întâmpinării de către recurentă, apreciază că aceasta nu prezintă relevanță în cauză, decizia vizând o cu totul altă stare de fapt, respectiv un alt temei de drept decât cel reținut în prezenta cauză (art. 27 alin. 1 litera c) din OG 92/2003 în prezenta cauză, pe când decizia depusă cu titlu de practică judiciară vizează aplicabilitatea literei d) a art. 27 din OG 92/2003). Mai mult decât atât, susținerile recurentei potrivit cărora ..., s-a prezentat ulterior, datei solicitate pentru audiere sunt neconforme cu realitatea, aspect ce reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar în ceea ce privește audierea lui ..., aceasta lipsește cu desăvârșire, citarea în procedura administrativă fiind făcută la o altă adresă.

În drept, intimații nu și-au motivat susținerile.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța a apreciat recursul declarat de recurenta DGRFP ... ... prin AJFP ... ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Contestația formulată de reclamanții intimați împotriva acestei decizii a fost respinsă de pârâta recurentă prin Decizia nr.59/03.03.2016.

a) documente referitoare la declararea insolvabilității debitorului;

b) acte și fapte din care să rezulte reaua-credință a persoanelor fizice sau juridice a căror răspundere va fi angajată;

d) documente referitoare la istoricul codebitorilor;

f) date din evidența proprie (RECOM, Dispecer, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară etc.). Ori, în speță nu există acte sau fapte din care să rezulte reaua credință a intimaților, documente privind istoricul în calitate de codebitori, care să probeze reaua credință.

În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedură civilă, instanța a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta D.G.R.F.P. ... ... prin A.J.F.P. ....

← Recurs. despăgubiri. obligarea c.a.s. la plata contravalorii...		Anularea deciziei privind suspendarea contestatiei administrative →

Recurs. anulare decizie de angajare a răspunderii solidare, emisă de organul fiscal

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Recurs. anulare decizie de angajare a răspunderii solidare, emisă de organul fiscal