Recurs. anulare decizie de imputare emisă de a.j.o.f.m.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 933 din data de 26.04.2017
Recurs. Anulare decizie de imputare emisă de A.J.O.F.M.
- art. 34 și art. 47 alin. 1 din Legea nr.76/2002
Prin decizia de imputare nr. 106/23.06.2016 emisă de recurenta pârâtă (f. 4 dosar fond), i s-a imputat recurentului reclamant suma de 25195,33 lei, reprezentând contravaloare indemnizație de șomaj și venit de completare acordate necuvenit, ca urmare a realizării de venituri din activități autorizate potrivit legii peste indicatorul social de referință la data de 08.12.2014, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente.
Împotriva deciziei de imputare, recurentul reclamant a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă prin decizia nr. 122/05.07.2016 (f. 26-27 dosar fond)
Decizia de imputare a fost emisă în baza referatului de debit nr. 10210/23.06.2016 întocmit de recurenta pârâtă (f. 30 dosar fond), prin care s-a constatat că debitul mai sus menționat rezultă din faptul că recurentul reclamant a realizat venituri peste indicatorul social de referință la data de 08.12.2014 conform adeverinței de venit nr. 3030104819143/ 25.02.2016 emisă de A.N.A.F. (f. 31 dosar fond), precum și din borderourile nr. 0172723/08.12.2014 și nr. 0172684/12.11.2014 emise de SC ... SA (f. 11-12 dosar fond) prin care reiese că recurentul reclamant a încasat suma de 1086 lei.
Înscrisurile emise de SC ... SA au făcut obiectul plângerii penale formulate de recurentul reclamant, iar prin adresa nr. 288898/19.04.2016 emisă de Poliția Municipiului ... (f. 43 dosar fond) se reține că cele reclamate se confirmă, ocazie cu care s-a dispus clasarea petiției și înregistrarea acesteia la lucrări penale cu autori necunoscuți cu privire la comiterea infracțiunilor de fals privind identitatea și uz de fals.
Curtea a constatat că se impune analizarea cu prioritate a recursului formulat de recurentul reclamant, deoarece admiterea acestuia ar face de prisos examinarea recursului recurentei pârâte.
Analizând sentința recurată din perspectiva recursului formulat de recurentul reclamant, instanța a constatat că aceasta are la bază o interpretare greșită a normelor de drept material.
Astfel, instanța de control judiciar a constatat că, potrivit art. 34 din Legea 76/2002, "șomerii prevăzuți la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizație de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: b) nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare";.
Articolul 44 din același act normativ statuează că "încetarea plății indemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează: b) la data când realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare";.
În ceea ce privește recuperarea sumelor acordate necuvenit cu titlu de indemnizație de șomaj, art. 47 alin. 1 din Legea 76/2002 dispune în sensul că "sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, altele decât cele provenind din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulților, care constituie titluri executorii";.
Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că pentru a avea dreptul la indemnizație de șomaj persoanele îndreptățite nu trebuie să realizeze venituri din activități autorizate potrivit legii mai mari decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare, urmând ca în cazul în care această condiție nu este îndeplinită să se procedeze la recuperarea indemnizației plătite.
În speță, Curtea a constatat că starea de fapt astfel cum a fost aceasta reținută de instanța de fond nu poate forma obiectul analizei în calea de atac a recursului, fiind vorba despre o cale extraordinară de atac care privește doar legalitatea hotărârii pronunțate în primă instanță.
Plecând de la această premisă, instanța de control judiciar a constatat că din coroborarea probelor de la dosar a rezultat un dubiu cu privire la realizarea de către recurentul reclamant a veniturilor mai mari decât valoarea indicatorului social de referință acest dubiu rezultând din împrejurarea că, deși pe baza datelor de la A.N.A.F. rezultă că recurentul reclamant a realizat astfel de venituri, din cercetările efectuate de organele de urmărire penală ca urmare a plângerii penale formulate de recurentul reclamant a rezultat că cele reclamate de recurent se confirmă, adică faptul că recurentul reclamant și-a pierdut cartea de identitate iar bunurile predate la ... au fost predate cu fosta sa carte de identitate, ulterior pierderii acesteia.
În aceste condiții, Curtea a constatat că la momentul emiterii actelor administrative atacate intimata pârâtă nu putea stabili cu certitudine că recurentul reclamant se află în situația de a fi încasat necuvenit ajutorul de șomaj, această situație putând fi lămurită definitiv doar odată cu soluționarea cauzei penale.
Or, instanța de control judiciar a constatat că starea de fapt care determină emiterea unui act administrativ trebuie să fie pe deplin lămurită față de autoritatea publică emitentă, neputându-se proceda la emiterea unui act administrativ pe baza unor simple supoziții ori a unei situații faptice neclare.
Plecând de la aceste principii, instanța de control judiciar a constatat că în mod corect a procedat instanța de fond la anularea deciziei de soluționare a contestației în condițiile în care la momentul emiterii acesteia intimata reclamantă nu putea stabili dacă recurentul reclamant a realizat sau nu el însuși veniturile arătate în adeverința emisă de A.N.A.F.
Aplicând același raționament, s-ar fi impus ca instanța de fond să anuleze și decizia de imputare, cazul de nelegalitate reținut cu privire la decizia de soluționare a contestației existând și cu privire la decizia de imputare.
Curtea a constatat că este nelegală soluția primei instanțe de a admite în parte contestația administrativă a recurentului reclamant și de a suspenda soluționarea acesteia până la finalizarea urmăririi penale, deoarece, pe de o parte, recurentul reclamant nu a solicitat luarea unei astfel de măsuri, iar pe de altă parte, deoarece lipsa stabilirii fără dubiu a stării de fapt de către autoritatea publică emitentă a actului administrativ constituie motiv de nulitate a actului administrativ astfel emis.
Decizia nr. 933/26.04.2017
Prin Sentința nr. 1365/CA din 13.10.2016 Tribunalul ... a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă ..., a anulat Decizia nr. 122/05.07.2016 de soluționare a contestației emisă de pârâta formulată de contestatorul ... împotriva Deciziei de imputare nr. 106/23.06.2016 și, în consecință, a admis în parte contestația formulată de contestatorul ... împotriva Deciziei de imputare nr. 106/23.06.2016 și a suspendat efectele acestui act administrativ până la finalizarea urmăririi penale și a respins cererea privind anularea deciziei de imputare, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs recurentul-reclamant ..., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii privind anularea Deciziei de imputare nr. 106/23.06.2016, emisă de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă ....
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond conține motive contradictorii, în sensul că, pe de o parte se reține faptul că "înscrisurile emise de ... SA au făcut obiectul plângerii penale", confirmate de Poliția mun. ..., iar aceste înscrisuri au stat la baza emiterii deciziei contestate, pe de altă parte instanța de fond apreciază ca "până la finalizarea urmăririi penale pârâta se prevalează de înscrisuri aparent valabile ... care dovedesc faptul că reclamantul a realizat venituri peste indicatorul social de referință" și se apreciază în mod greșit că nu se impune anularea deciziei de imputare.
A arătat recurentul că deși reține în mod corect faptul că în înscrisul nr. 7643/12.05.2016 emis de AJOFM ... chiar acesta considera că se impune suspendarea luării unei decizii privitoare la imputarea indemnizației de șomaj, instanța de fond a considerat că nu se impune anularea Deciziei 106/ 23.06.2016, fiind suficient suspendarea efectelor sale.
În opinia recurentului, respingerea cererii privind anularea deciziei de imputare contribuie la menținerea unei stări anormale în evidenta AJOFM ..., în sensul neeliberării adeverinței privind perioada cât a beneficiat de indemnizația de șomaj, astfel că nu are posibilitatea să depună dosarul de pensionare la Oficiul de Pensii.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 483, 488 pct.6, pct.8, art. 496 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare la recursul reclamantului, pârâta AJOFM ... a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în parte a sentinței pronunțate de Tribunalul ..., în sensul de a menține Decizia de imputare nr.106/23.06.2016, precum și Decizia motivată nr.112/05.07.2016 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă ....
În motivare, intimata a susținut că este neîntemeiată afirmația recurentului conform căreia hotărârea instanței de fond conține motive contradictorii.
A mai arătat intimata, în esență, că până în momentul formulării întâmpinării, organele de poliție însărcinate cu ancheta penală nu au dat un răspuns în privința existenței unei fapte penale.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs și recurenta-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă ..., solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea Deciziei nr.112/05.07.2016 ca neîntemeiat, precum și respingerea capătului de cerere privind suspendarea efectelor Deciziei de imputare nr.106/23.06.2016, ca fiind nefondat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că soluția dată de instanța de fond, respectiv măsura de suspendare a efectelor actului administrativ atacat, este inoportună din moment ce, din adresa răspuns a S.C. ... S.A. cu nr.239/29.06.2016, reiese faptul că, contestatorul figurează în evidentele contabile pe baza borderoului de achiziție și plata de deșeuri metalice feroase și neferoase nr.0172723/08.12.2014, că a predat deșeuri de fier la societate în cantitate de 1400 kg.
Consideră recurenta că suma de 25.195,33 lei, reprezentând indemnizație de șomaj acordată necuvenit și venit de completare conform OUG nr.36/2013 acordat necuvenit trebuie restituită integral către bugetul asigurărilor pentru șomaj și nu poate fi suspendată recuperarea acestei sume până la data la care organele de poliție vor finaliza cercetarea pentru identificarea autorilor faptei și tragerea lor la răspundere penală.
Recurenta a invocat prevederile art.15 alin.(1) din HG nr.174/2002 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002.
De asemenea, recurenta a arătat, în esență, că în perioada în care contestatorul era șomer indemnizat, a predat la fier vechi autoturismul, realizând venituri din activități autorizate potrivit legii, era în vigoare Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Arată recurenta, în esență, că intimatul avea obligația legală care deriva din statutul de șomer indemnizat, de a comunica în termen de 3 zile agenției pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrați orice modificare a condițiilor care au condus la acordarea drepturilor, conform art.41 alin.(1) lit. b) din Legea nr.76/2002, mai ales că suma rezultată din predarea deșeurilor de fier depășește valoarea indicatorului social de referința.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 486 Cod de procedură civilă, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, H.G. nr.174/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 517/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare la recursul pârâtei, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă ca fiind neîntemeiat.
În motivare, intimatul a arătat că Decizia de imputare nr. 106/23.06.2016 emisă de recurentă a fost emisă prematur și nelegal în condițiile în care în privința înscrisurilor care au stat la baza emiterii acestei decizii, în speța cele doua borderouri ... SA, exista cercetare penală în curs de finalizare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapt confirmat de Poliția Municipiului ... prin adresa nr. 69885/27.06.2016, depusă în probațiune la dosar.
Examinând recursurile, instanța a constatat următoarele:
Prin decizia de imputare nr. 106/23.06.2016 emisă de recurenta pârâtă (f. 4 dosar fond), i s-a imputat recurentului reclamant suma de 25195,33 lei, reprezentând contravaloare indemnizație de șomaj și venit de completare acordate necuvenit, ca urmare a realizării de venituri din activități autorizate potrivit legii peste indicatorul social de referință la data de 08.12.2014, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente.
Împotriva deciziei de imputare, recurentul reclamant a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă prin decizia nr. 122/05.07.2016 (f. 26-27 dosar fond)
Decizia de imputare a fost emisă în baza referatului de debit nr. 10210/23.06.2016 întocmit de recurenta pârâtă (f. 30 dosar fond), prin care s-a constatat că debitul mai sus menționat rezultă din faptul că recurentul reclamant a realizat venituri peste indicatorul social de referință la data de 08.12.2014 conform adeverinței de venit nr. 3030104819143/ 25.02.2016 emisă de A.N.A.F. (f. 31 dosar fond), precum și din borderourile nr. 0172723/08.12.2014 și nr. 0172684/12.11.2014 emise de SC ... SA (f. 11-12 dosar fond) prin care reiese că recurentul reclamant a încasat suma de 1086 lei.
Înscrisurile emise de SC ... SA au făcut obiectul plângerii penale formulate de recurentul reclamant, iar prin adresa nr. 288898/19.04.2016 emisă de Poliția Municipiului ... (f. 43 dosar fond) se reține că cele reclamate se confirmă, ocazie cu care s-a dispus clasarea petiției și înregistrarea acesteia la lucrări penale cu autori necunoscuți cu privire la comiterea infracțiunilor de fals privind identitatea și uz de fals.
Curtea a constatat că se impune analizarea cu prioritate a recursului formulat de recurentul reclamant, deoarece admiterea acestuia ar face de prisos examinarea recursului recurentei pârâte.
Analizând sentința recurată din perspectiva recursului formulat de recurentul reclamant, instanța a constatat că aceasta are la bază o interpretare greșită a normelor de drept material.
Astfel, instanța de control judiciar a constatat că, potrivit art. 34 din Legea 76/2002, "șomerii prevăzuți la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizație de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: b) nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare";.
Articolul 44 din același act normativ statuează că "încetarea plății indemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează: b) la data când realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare";.
În ceea ce privește recuperarea sumelor acordate necuvenit cu titlu de indemnizație de șomaj, art. 47 alin. 1 din Legea 76/2002 dispune în sensul că "sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, altele decât cele provenind din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulților, care constituie titluri executorii";.
Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că pentru a avea dreptul la indemnizație de șomaj persoanele îndreptățite nu trebuie să realizeze venituri din activități autorizate potrivit legii mai mari decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare, urmând ca în cazul în care această condiție nu este îndeplinită să se procedeze la recuperarea indemnizației plătite.
În speță, Curtea a constatat că starea de fapt astfel cum a fost aceasta reținută de instanța de fond nu poate forma obiectul analizei în calea de atac a recursului, fiind vorba despre o cale extraordinară de atac care privește doar legalitatea hotărârii pronunțate în primă instanță.
Plecând de la această premisă, instanța de control judiciar a constatat că din coroborarea probelor de la dosar a rezultat un dubiu cu privire la realizarea de către recurentul reclamant a veniturilor mai mari decât valoarea indicatorului social de referință acest dubiu rezultând din împrejurarea că, deși pe baza datelor de la A.N.A.F. rezultă că recurentul reclamant a realizat astfel de venituri, din cercetările efectuate de organele de urmărire penală ca urmare a plângerii penale formulate de recurentul reclamant a rezultat că cele reclamate de recurent se confirmă, adică faptul că recurentul reclamant și-a pierdut cartea de identitate iar bunurile predate la ... au fost predate cu fosta sa carte de identitate, ulterior pierderii acesteia.
În aceste condiții, Curtea a constatat că la momentul emiterii actelor administrative atacate intimata pârâtă nu putea stabili cu certitudine că recurentul reclamant se află în situația de a fi încasat necuvenit ajutorul de șomaj, această situație putând fi lămurită definitiv doar odată cu soluționarea cauzei penale.
Or, instanța de control judiciar a constatat că starea de fapt care determină emiterea unui act administrativ trebuie să fie pe deplin lămurită față de autoritatea publică emitentă, neputându-se proceda la emiterea unui act administrativ pe baza unor simple supoziții ori a unei situații faptice neclare.
Plecând de la aceste principii, instanța de control judiciar a constatat că în mod corect a procedat instanța de fond la anularea deciziei de soluționare a contestației în condițiile în care la momentul emiterii acesteia intimata reclamantă nu putea stabili dacă recurentul reclamant a realizat sau nu el însuși veniturile arătate în adeverința emisă de A.N.A.F.
Aplicând același raționament, s-ar fi impus ca instanța de fond să anuleze și decizia de imputare, cazul de nelegalitate reținut cu privire la decizia de soluționare a contestației existând și cu privire la decizia de imputare.
Curtea a constatat că este nelegală soluția primei instanțe de a admite în parte contestația administrativă a recurentului reclamant și de a suspenda soluționarea acesteia până la finalizarea urmăririi penale, deoarece, pe de o parte, recurentul reclamant nu a solicitat luarea unei astfel de măsuri, iar pe de altă parte, deoarece lipsa stabilirii fără dubiu a stării de fapt de către autoritatea publică emitentă a actului administrativ constituie motiv de nulitate a actului administrativ astfel emis.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta pârâtă, instanța de control judiciar a constatat că acesta apare ca neîntemeiat raportat la soluția de anulare a actelor administrative emise de recurentă în temeiul considerentelor prezentate anterior.
Prin urmare, constatând că motivele de recurs invocate de recurentul reclamant sunt întemeiate și se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.488 pct. 8 Cod de procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat de recurentul reclamant, a casat în totalitate sentința atacată, a admis acțiunea și a anulat actele administrative atacate. De asemenea, instanța a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă.
| ← Recurs. obligaţie de a face. stabilire hotar între două... | Recurs. anulare decizie de imputare emisă de a.j.o.f.m. → |
|---|
