Recurs. obligaţie de a face. stabilire hotar între două unităţi administrativ teritoriale

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 957 din data de 27.04.2017

Recurs. Obligație de a face. Stabilire hotar între două unități administrativ teritoriale

- art. 10 alin. 3 din Legea nr. 7/1996

- art. II din Legea nr. 133/2012

- Legea nr. 2/1968

- Legea nr. 18/1991

Prima instanță a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material, în speță fiind incident cazul de casare prevăzut de art.488 pct. 8 Cod de procedură civilă.

În fapt, prin Ordinul Prefectului nr.263/27.08.2010 s-au constituit comisii de delimitare teritorială între unitățile administrativ-teritoriale din Județul ..., în aplicarea prevederilor art.10 alin.3 din Legea 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.

Așa cum rezultă din procesul-verbal nr.7514 din 4.10.2010, încheiat cu ocazia stabilirii/recunoașterii limitelor administrative ale unităților administrativ-teritoriale Com. ... și Com. ..., membrii comisiilor de delimitare teritoriale au refuzat recunoașterea limitelor administrativ-teritoriale comune și semnarea procesului-verbal de delimitare, fiecare unitate administrativ-teritorială susținându-și propria limită, nerecunoscută de către cealaltă unitate administrativ-teritorială.

În conformitate cu prevederile art. II din Legea 133/2012, prin adresa nr.7521/2012 OCPI ... a transmis Instituției prefectului județului ... documentația și procesele-verbale întocmite de comisiile de delimitare, în vederea inițierii de concilieri între părțile implicate.

Având în vedere că, nici în urma procedurii concilierii demarate de prefectul Județului ... în baza textului legal invocat anterior nu s-a ajuns la o înțelegere, astfel cum rezultă din procesul-verbal al ședinței de conciliere nr.7455/2012, reprezentanții celor două unități administrativ-teritoriale contestând reciproc limita administrativă și refuzând semnarea procesului-verbal de delimitare teritorială comună, s-a decis în final ca delimitarea cadastrală să fie soluționată de instanța de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, Instituția Prefectului Județului ... a solicitat obligarea reprezentanților celor două unități administrativ-teritoriale să semneze procesul-verbal privind stabilirea limitei comune care delimitează teritoriul celor două unități administrativ teritoriale în schița de delimitare.

Prin cererea reconvențională precizată și completată, pârâta comuna ... - Consiliul local al comunei ... a solicitat ca delimitarea teritorială cadastrală a unităților administrativ - teritoriale ... și ... să se realizeze conform limitelor cadastrale din anul 1968 pe hărțile la scara 1:10.000 intre CAP ... și CAP ... care coincide cu limita UAT actuală între Comuna ... și Com. ..., conform actului de înființare a comunei a localităților arondate Comunei ... - sat ... (..., ...) și a duleurilor aparținătoare oamenilor din ... care aparțin Comunei ... și a instituțiilor aparținătoare Comunei ..., depunând în probațiune raportul de expertiza extrajudiciara întocmit la data de 14.01.2014 de ing. ....

Pârâta comuna ... - Consiliul local al comunei ... a solicitat ca limitele administrativ teritoriale între UAT ... și UAT ... să se stabilească pe hărțile la scara 1:2880.

Pentru delimitarea cadastrală a celor două unități administrativ teritoriale ..., în cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică topografică (f.179-185), concluzia expertului desemnat în cauză fiind în sensul că, - delimitarea dintre cele două unități administrative nu se poate face prin Legea 2/1968, deoarece prin această lege s-a unificat comuna ... cu comuna ..., fără să se facă nicio precizare la limita dintre cele două comune, limită care a fost desființată prin această lege; în anul 1991 era o singură comună astfel că nu se poate vorbi despre balanța fondului funciar în aplicarea Legii 18/1991; - terenul în litigiu în prezent este pe teritoriul Comunei ... și acolo se plătește impozitul, majoritatea titlurilor de proprietate aparțin locuitorilor din satul ..., comuna ...; - titlurile de proprietate nu au fost emise pe vechiul amplasament, deși în vechile CF - uri acest teren aparținea de ...; - hărțile de cadastru funciar, scara 1:10000 întocmite în 1986 pentru CAP ... și CAP ... nu sunt relevante, deoarece la acea dată (1986), aceste CAP - uri aparțineau aceleiași comune; duleele de pe terenul în litigiu aparțin locuitorilor din satul ...; - suprafața terenului este de 446,9 ha. Expertul a menționat că, în situația în care limita se stabilește conform planurilor cadastrale scara 1:2880, întocmite în 1889, terenul din litigiu aparține de ...; iar dacă limita se stabilește conform hărților de cadastru funciar, întocmite în 1986, pentru CAP ... și CAP ... terenul din litigiu aparține de comuna ....

Din ansamblul probatoriului existent la dosar, Curtea reține că, prin Legea 2/1968 s-a refăcut organizarea teritorială a Republicii Socialiste România, în Anexa I, poziția 7 fiind menționată comuna ... având în componență satele: ..., ..., ..., ..., ... și .... În această lege nu se face nicio referire la delimitarea com. ..., astfel că, nu se poate face o delimitare topo-cadastrală în baza acestei legi, cum greșit susține pârâta Com. ..., argumente preluate în hotărârea primei instanțe, limita actuală a com. ... care cuprinde terenul în suprafață de 446,9 ha fiind identică cu limita CAP ... marcată pe harta 1:10000 întocmită în 1986. Mai mult, în 1986 nu existau hărțile 1:10000 pe care să fie trecută limita între CAP ... și CAP ..., acestea fiind întocmite mult mai târziu, în jurul anului 1986.

Având în vedere că aplicarea Legii 18/1991 a început în 1991, balanța fondului funciar în aplicarea acesteia a fost întocmită de comuna ..., pentru întreaga comună, Comuna ... înființându-se abia în 2003, în baza Legii 27/13.01.2003.

Conform schițelor cadastrale întocmite la scara 1:2880 în anul 1889, conform CF - urilor individuale pentru această suprafață, terenul în litigiu cu o suprafață de 446,9 ha este situat în întregime pe planșele 1,2,3 și 4 ale satului ..., deci, înainte de colectivizare, terenul a fost al locuitorilor din acest sat. Acest teren a ajuns în proprietatea locuitorilor satului ... datorită faptului că reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv punerea în posesie nu s-a făcut pe vechiul amplasament, adică nu s-a ținut cont de planul cadastral scara 1:2880 și, astfel cum s-a menționat mai sus, la data respectivelor reconstituiri, satul ... era în componența comunei ....

Totodată, nici legea de înființare a Comunei ... nr. 27/13.01.2003 prin care s-a stabilit că, în componența acesteia intră satele ..., ..., ... și ..., nici Memoriul și nici Anexa A la această lege nu au anexate nicio hartă care să fi stat la baza înființării Comunei, astfel că, singura delimitare corectă este cea care rezultă din schițele cadastrale întocmite în anul 1889 la scara 1:2880, potrivit cărora, terenul în litigiu aparține com. ....

Decizia nr. 957/27.04.2017

Prin Sentința nr. 1944/CA din 26.10.2016 Tribunalul ... a admis acțiunea precizată de reclamanta Instituția Prefectului Județului ... în contradictoriu cu pârâții Comuna ..., prin primar, Consiliul local al comunei ..., Comuna ..., prin primar, Consiliul local al comunei ... și O.C.P.I. ..., având ca obiect obligație de a face, a admis cererea reconvențională completată și precizată de Comuna ... - Consiliul local al comunei ... având ca obiect obligație de a face, a obligat unitățile administrativ-teritoriale să stabilească hotarul dintre ele, conform hărților de cadastru funciar, întocmite în 1986, la scara 1:10000 între CAP ... și CAP ..., pe linia cadastrală existentă în planul de identificare întocmit de expert ing. ..., anexă la raportul de expertiză judiciară înregistrat la Tribunalul ... sub nr. 199/29.04.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. A obligat pârâții Comuna ... și Consiliul local al comunei ... să plătească cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale Comuna ... - Consiliul local al comunei ..., în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit art. II din Legea 133/2012 "în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentațiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului județului, de către Agenția Națională, prin instituțiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentației de delimitare, inițiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale.";

Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că, în ipoteza în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare iar în fața prefectului nu se poate ajunge la o înțelegere, acesta din urmă este îndrituit să promoveze o acțiune în stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale, acțiune care este de competența instanței de contencios administrativ.

Rezultă că, legiuitorul a înțeles să confere în mod expres competența soluționării unei astfel de acțiuni unei instanțe judecătorești.

Față de calificarea pe care legiuitorul a dat-o acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. II din Legea 133/2012, respectiv acțiune privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale, rezultă că rolul instanței de contencios administrativ în soluționarea unei astfel de cauze nu este acela de a suplini consimțământul unei părți cu privire la semnarea unui proces verbal de delimitare ci este acela de a stabili ea însăși, pe baza probațiunii propuse de părți și a celei pe care o consideră necesară a fi administrată, limita teritorială a unităților administrativ teritoriale în litigiu.

Având în vedere precizarea făcută de reclamant, instanța de fond a reținut că acesta solicită stabilirea limitelor unităților administrativ-teritoriale între comuna ... și comuna ... și oficializarea limitelor unităților administrativ-teritoriale, conținând punctele de frângere și traseele hotarului dintre comuna ... și comuna ....

Pârâta comuna ... - Consiliul local al comunei ..., prin cererea reconvențională precizată și completată a solicitat ca delimitarea teritorială cadastrala a unităților administrativ - teritoriale ... și ... să se realizeze conform limitelor cadastrale din anul 1968 pe hărțile la scara 1:10.000 intre CAP ... și CAP ... care coincide cu limita UAT actuală între Comuna ... și Com. ..., conform actului de înființare a comunei a localităților arondate Comunei ... - sat ... (..., ...) și a duelurilor aparținătoare oamenilor din ... care aparțin Comunei ... și a instituțiilor aparținătoare Comunei ..., depunând în probațiune raportul de expertiza extrajudiciara întocmit la data de 14.01.2014 de ing. ....

Pârâta comuna ... - Consiliul local al comunei ... a solicitat ca limitele administrativ teritoriale între UAT ... și UAT ... să se stabilească pe hărțile la scara 1:2880.

Pentru delimitarea cadastrală a celor două unități administrativ teritoriale ... și ..., în cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică topografică de către expertul tehnic dr. ing. ..., filele 179-185, în baza următoarelor înscrisuri: ortofotoplan, harta scara 1:10000 a comunei ..., harta scara 1:10000 a CAP ..., plan cadastral scara 1:2880 a comunei ..., situația titlurilor de proprietate eliberate de Comisia locale de aplicare a legii fondului funciar ... pentru terenul în cauză până la data intrării în vigoare a Legii 27/2003 pentru înființarea Comunei ..., tabele cu titluri de proprietate emise pentru terenul în litigiu , înaintate de ing. top. ..., explicațiile părților.

Expertul răspunzând obiectivelor dispuse a precizat că, delimitarea dintre cele două unități administrative nu se poate face prin Legea 2/1968, deoarece prin această lege s-a unificat comuna ... cu comuna ...; în anul 1991 era o singură comună astfel că nu se poate vorbi despre balanța fondului funciar în aplicarea Legii 18/1991; terenul în litigiu ÎN PREZENT este pe teritoriul Comunei ... și acolo se plătește impozitul, majoritatea titlurilor de proprietate aparțin locuitorilor din satul ..., comuna ...; titlurile de proprietate nu au fost emise pe vechiul amplasament, deși în vechile CF-uri acest teren aparținea de ...; harta scara 1:10000 a CAP ... și CAP ... (1986) nu este relevantă, deoarece la acea dată aceste CAP-uri aparțineau aceleiași comune; duleele de pe terenul în litigiu aparțin locuitorilor din satul ...; suprafața terenului este de 446,9 ha. Expertul a menționat că, în situația în care limita se stabilește conform planurilor cadastrale scara 1:2880, întocmite în 1889, terenul din litigiu aparține de ...; iar dacă limita se stabilește conform hărților de cadastru funciar, întocmite în 1986, pentru CAP ... și CAP ... terenul din litigiu aparține de comuna ....

Instanța de fond a reținut că, în baza Legii 27/13.01.2003, s-a înființat Comuna ..., prin reorganizarea comunei .... Astfel, delimitarea între comuna ... și comuna ... s-a făcut prin Legea nr. 27/13.01.2003, în urma reînființării pârâtei. În componența Comunei ... s-a stabilit că intră satele ..., ..., ... și ....

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere poziția exprimată de OCPI ... prin întâmpinare, respectiv că, în realitate nu este vorba de o stabilire propriu zisă a limitelor de către instanță, ci de o recunoaștere a limitelor, în baza evidențelor pe care OCPI ... o deține, conform ultimei reorganizări administrativ - teritoriale a României reglementată prin Legea 2/1968 și a delimitărilor cadastrale existente în acest sens. Prin urmare, s-a reținut că, anterior reformei administrativ teritoriale consacrată de Legea nr.2/1968 - în urma căreia cele două comune au devenit o singură unitate administrativ-teritorială, acestea aveau configurația hotarelor stabilită, iar prin Legea nr. 27/13.01.2003 privind înființarea comunei ..., s-a revenit la configurația existentă în anul 1968.

Față de aceste considerente, coroborate cu constatările raportului de expertiză, instanța de fond a apreciat că acțiunea precizată formulată de reclamanta Instituția Prefectului Județului ..., precum și cererea reconvențională completată și precizată de Comuna ... - Consiliul local al comunei ..., sunt întemeiate și, pe cale de consecință, a obligat unitățile administrativ-teritoriale să stabilească hotarul dintre ele, conform hărților de cadastru funciar, întocmite în 1986, la scara 1:10000 între CAP ... și CAP ..., pe linia cadastrală existentă în planul de identificare întocmit de expert ing. ..., anexă la raportul de expertiză judiciară înregistrat la Tribunalul ... sub nr. 199/29.04.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Fiind în culpă procesuală, a obligat pârâții Comuna ... și Consiliul local al comunei ... să plătească, în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale Comuna ... - Consiliul local al comunei ..., cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs recurenții-pârâți Comuna ... prin Primar și Consiliul Local al Comunei ..., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte hotărârii atacate și, pe cale de consecință, a se dispune delimitarea teritorială a celor doua comune conform situației de CF din anul 1889 și respingerea acțiunii reconvenționale formulate de Primăria ..., cu cheltuieli de judecată constând în onorar avocațial și taxa de timbru.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că în mod greșit instanța de fond a procedat la admiterea acțiunii reconvenționale formulate de intimata Comuna ... în sensul stabilirii liniei de hotar între cele doua entități conform hărților de cadastru funciar întocmite în 1986 la scara de 1:10000, pe linia cadastrală întocmită de expertul ... în cadrul raportului de expertiză.

Așa cum în mod corect reține și expertul, delimitarea între cele două unități administrative nu se poate face prin Legea 2/1968 deoarece prin această lege s-au unificat cele două comune, fără a se stabili în vreun fel limitele teritoriale.

Mai mult decât atât, în anul 1991, odată cu apariția Legii fondului funciar, era o singură comună (...), astfel încât nu se poate vorbi despre o balanța a fondului funciar. Chiar dacă în prezent terenul în litigiu este pe teritoriul comunei ..., titlurile de proprietate nu au fost emise pe vechiul amplasament, prin urmare nu se poate desprinde concluzia că reconstituirea poate reprezenta în sine un criteriu de atribuire.

Terenul în litigiu, așa cum se desprinde și din situația de CF și din concluziile raportului de expertiză, aparținea comunei ..., harta scara la 1-10000 din 1986 a celor doua CAP nefiind relevantă întrucât la acel moment exista o singură comună (...).

Prin urmare, este clar că, conform situației de CF din 1889, relevantă în cauză, suprafața de 446,9 ha aparține comunei ..., iar limita teritorială trebuia stabilită conform acestei criteriu la scara de 1-2880.

Poziția exprimată de OCPI și îmbrățișată de instanța de fond este greșita întrucât prin Legea 2/1968 s-a procedat la reunirea celor două comune astfel încât stabilirea unei limite teritoriale nu a fost avută în vedere.

Față de cele arătate, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În drept, a invocat prevederile art. 304 Cod de procedură civilă, art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, intimații Comuna ... și Consiliul Local al Comunei ... au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în recurs.

În apărare se arată că recursul este nefondat, impunându-se respingerea lui pentru următoarele considerente:

Problema litigioasă este reprezentată de apartenența unei suprafețe de teren de 446.9 ha, aflată la limita dintre Satul ... (Comuna ...) și Satul ....

Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, Comuna ... s-a înființat prin Legea 27/13.01.2003 astfel încât delimitarea față de alte comune trebuie raportată la momentul înființării prin lege a acestei comune.

La dosarul cauzei (fila 48 și urm.) se află Memoriul justificativ privind înființarea Comunei ..., care face parte din documentele necesare înființării unei localități, comune ori în situația modificării statutului administrativ al unei localități și care conține toate elementele de identificare ale limitelor comunei nou înființate. Astfel, în memoriul justificativ se arată la pct. V că suprafața totală agricolă a Comunei ... este de 4794 ha. Prin lucrarea de expertiză efectuată în cauză se arată că suprafața totală a Comunei ..., fără terenul în litigiu, este sub limita din memoriul justificativ, iar cu terenul din litigiu depășește limita din memoriul justificativ. Expertul însă a avut în vedere suprafața totală a comunei ..., pe când suprafața de 4794 ha din memoriul justificativ reprezintă doar suprafața terenurilor agricole.

Primul Plan urbanistic general al Comunei ... a fost realizat în anul imediat următor înființării și a fost avizat favorabil de către Consiliul Județean ... la data de 16.03.2005, conform Avizului nr.42.

Conform Memoriului General întocmit în cadrul PUG, suprafața totală a Comunei ... este de 5.088,51 ha, iar suprafața agricolă este de 4608,70 ha, terenurile neagricole reprezentând 460,28 ha.

Așadar, socotind și terenul din litigiu, suprafața totală a terenului agricol se încadrează în suprafața de 4794 ha conținută de memoriul de la înființare.

Raportat la primul motiv de recurs, a precizat că instanța nu a avut în vedere Legea nr. 2/1968, ci Legea 27/2003, iar în baza acestei legi suprafața în litigiu aparține localității ... care aparține Comunei ..., aspect confirmat de memoriul justificativ de la înființarea comunei și întărit de primul PUG al Comunei ... avizat favorabil de către Consiliul Județean ....

Pe cale de consecință, cel dintâi motiv de recurs este nefondat, astfel că a solicitat respingerea acestuia.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, îl apreciază ca nefondat ținând cont de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, respectiv următoarele aspecte relevate din acest raport:

- terenul în litigiu este în prezent pe teritoriul Comunei ..., această comună percepând și impozitele pe teren;

- după înființarea Comunei ..., aceasta a emis titluri de proprietate pentru terenul în discuție;

- anterior înființării Comunei ..., Comuna ... a emis titluri de proprietate în favoarea locuitorilor Satului ... chiar dacă reconstituirea nu s-a făcut pe vechile amplasamente;

- duleele de pe terenul în litigiu aparțin locuitorilor satului ...;

- limita teritorială a Comunei ... coincide cu limita CAP ... conform hărții 1:10000 întocmita în anul 1986, harta comună a CAP ... și CAP ....

Recurentul consideră că instanța a atribuit intimatei suprafața de teren în discuție, dovedind astfel că nu a înțeles scopul reglementării instituite prin Legea nr. 133/2012, respectiv că, în acest gen de litigii, instanța nu realizează un partaj intre două comune, nu atribuie uneia sau alteia dintre părți anumite imobile, ci doar stabilește limita teritorială conform legii, în sensul că recunoaște limitele administrative, în baza documentației avută în vedere la înființarea comunei prin lege, evidențele actuale ale OCPI fiind relevante în acest sens.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 393/2012, cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea 133/2012: "Curtea reține că distincția dintre aceste două operațiuni este esențială, deoarece delimitarea și marcarea hotarelor reprezintă operațiunea tehnică de materializare în teren a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, în condițiile prevăzute de lege sau de actele administrative cu caracter normativ date în aplicarea acesteia [art. 11 alin. f31 din Legea nr. 7/1996, republicată, Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de delimitare], în timp ce modificarea limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale este măsura legislativă care privește exclusiv înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ - teritoriale".

De la înființarea Comunei ..., această suprafața de teren a aparținut intimatei chiar dacă in illo tempore, terenul a aparținut Comunei ...; în concluzie, nici acest motiv de recurs nu este fondat.

În legătură cu cel de-al treilea motiv de recurs, a solicitat respingerea acestuia, având în vedere faptul că situația vechilor cărți funciare nu este relevantă în cauza, iar la stabilirea hotarului trebuie avută în vedere legea de reorganizare teritorială/înființare, întrucât limitele teritoriale se stabilesc prin lege în conformitate cu prevederile Legii nr.215/2001. Cărțile funciare nu reprezintă decât o evidență cadastrală întocmită la un moment dat și ele reflectă situația administrativă din momentul înființării lor. Ori, situația administrativă poate suferi modificări în timp, iar aceste modificări se realizează doar prin intermediul legii. Un exemplu relevant în acest sens este cazul Municipiului ..., care are evidența funciară și fostele localități ..., respectiv pe o parte a localității ..., cu toate că terenurile se află administrativ în orașul .... Desigur că odată cu punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 7/1996 această situație nu se va mai regăsi, imobilele aparținând unei unități administrativ-teritoriale urmând a fi înscrise în evidența cadastrală a acelei localități.

În concluzie, nici cel de-al treilea motiv de recurs nu este fondat, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului formulat și păstrarea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Tribunalul ....

Prin întâmpinare, intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ... a arătat că nu se opune acțiunii formulate de Instituția Prefectului județului ..., prin care aceasta a solicitat obligarea pârâților să semneze procesul verbal privind stabilirea limitei care delimitează teritoriul.

Având în vedere că obiectul prezentului dosar îl reprezintă stabilirea limitei hotarului administrativ care separă unitățile administrativ-teritoriale conform art. 4.2.2 din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general prin Ordinul nr. 554/2001 cu modificările și completările ulterioare, OCPI ..., prin delegatul său, face parte din Comisia de delimitare pentru unitățile administrativ teritoriale, aflate pe limita de județ și nu are atribuții privind delimitarea cadastrală a unităților teritoriale.

Conform Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul nr. 554/2001 cu modificările și completările ulterioare, hotarele administrativ-teritoriale sunt delimitate și marcate de către comisia de delimitare, stabilită prin Ordinul Prefectului, și nu de către OCPI ....

În conformitate cu art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea O. U.G. nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii Cadastrului și Publicității Imobiliare nr. 7/1996, "În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi documentațiile comisiilor de delimitare, în care procesele verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare vor fi înaintate prefectului județului de către A.N.C.P.I. prin instituțiile sale subordonate. Prefectul în termen de 30 de zile de la primirea documentației de delimitare, inițiază concilieri, sau în caz contrar, sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale";.

Referitor la aceste dispoziții legale, care constituie temeiul de drept al prezentei acțiuni, a arătat că, deși textul de lege conține formularea "acțiunea de stabilire a hotarelor unităților administrativ-teritoriale";, în realitate nu este vorba de stabilire propriu-zisă a respectivelor limite de către instanța de judecată, ci de o recunoaștere a limitelor conform evidențelor pe care O.C.P.I le deține, ca urmare a ultimei reorganizări administrativ-teritoriale a României, reglementată de Legea nr. 2/1968, și a delimitărilor cadastrale existente în acest sens.

Cele sus menționate reies și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, republicată și actualizată, conform cărora: "Hotarele menționate în procesele verbale de delimitare semnate de membrii comisiei prevăzute la alin. 3 și recunoscute reciproc de către reprezentanții unităților administrativ-teritoriale devin oficiale și sunt utilizate în activitatea autorităților și instituțiilor publice și locale";.

Mai arată intimatul că OCPI ... acordă suportul tehnic pe care îl deține, necesar operațiunii de stabilire/recunoaștere a hotarelor unităților administrativ-teritoriale și gestionează limitele UAT-urilor, conform dispozițiilor art. 11 alin. 3, 5 și 6 din Legea nr. 7/1996 legea cadastrului și publicității imobiliare republicată și actualizată potrivit cărora: "(3) Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizând reprezentarea grafică a limitelor unităților administrativ-teritoriale, precum și a limitelor intravilanelor, deținute de oficiile teritoriale. Hotarele unităților administrativ-teritoriale sunt delimitate și marcate de către comisia de delimitare, stabilită în acest scop prin ordin al prefectului. Delimitarea unităților administrativ-teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de către acestea, în condițiile legii. Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) în cazul în care limitele unităților administrativ-teritoriale sunt contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiilor care sunt deduse judecății, autoritățile și instituțiile publice centrale și locale vor folosi limitele unităților administrativ-teritoriale utilizate de oficiile teritoriale în activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale și de înscriere în cartea funciară.

(6) În cazul în care limitele unităților administrativ-teritoriale sunt necontestate, acestea rămân definitive și reprezintă limitele oficiale ale respectivei unități administrativ-teritoriale";.

Conform prevederilor legale anterior menționate, rezultă că actul administrativ care face obiectul prezentului litigiu îl constituie procesul-verbal de delimitare.

Procesele verbale de delimitare a hotarelor care nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de către membrii comisiei de delimitare, precum și procesele verbale rezultate ca urmare a concilierilor inițiate de prefect sunt acte administrative, emise în regim de drept public, pentru considerentul că operațiunea de delimitare și marcare a hotarelor administrative a unităților administrativ-teritoriale nu se poate efectua prin acte de drept privat.

În drept a invocat dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, Legea nr. 133/2012, Legea nr. 7/1996.

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prima instanță a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material, în speță fiind incident cazul de casare prevăzut de art.488 pct. 8 Cod de procedură civilă.

Pârâta comuna ... - Consiliul local al comunei ... a solicitat ca limitele administrativ teritoriale între UAT ... și UAT ... să se stabilească pe hărțile la scara 1:2880.

Pentru aceste motive, Curtea a admis recursul declarat de recurenții-pârâți Comuna ... prin Primar și Consiliul Local al Comunei ... împotriva Sentinței nr. 1944/CA din 26.10.2016 pronunțată de Tribunalul ..., pe care a modificat-o în parte și, rejudecând fondul a obligat unitățile administrativ teritoriale să stabilească hotarul dintre ele conform hărților de cadastru funciar întocmite în anul 1889 la scara 1:2880, potrivit Planului de identificare a terenului în litigiu întocmit de expert ..., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională completată și precizată formulată de Comuna ... - Consiliul Local al Comunei ....

A înlăturat dispoziția de obligare a pârâtelor Comuna ... și Consiliul Local al Comunei ... la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță în favoarea pârâtei-reclamantă reconvențională.

A obligat intimata Comuna ... - Consiliul Local al Comunei ... la plata sumei de 2 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurenților.

← Recurs. anulare hotărâre de consiliu local. exces de putere al...		Recurs. obligaţie de a face. stabilire hotar între două... →

Recurs. obligaţie de a face. stabilire hotar între două unităţi administrativ teritoriale

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Recurs. obligaţie de a face. stabilire hotar între două unităţi administrativ teritoriale