Recurs. anulare hotărâre de consiliu local. exces de putere al autorităţilor publice locale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 976 din data de 28.04.2017
Recurs. Anulare hotărâre de consiliu local. Exces de putere al autorităților publice locale
- art. 1 din Legea nr. 554/2004
- Legea nr. 215/2001
- art. 3 lit. e) din H.G. nr. 28/2001
Prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor de drept material, fiind neîntemeiate motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă.
Astfel, obiectul dosarului îl constituie anularea a două hotărâri ale consiliilor locale ... și ..., nr. 852/14.12.2015, respectiv nr. 807/09.12.2015, de aprobare a indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investiții "Construirea unui drum de legătură între municipiul ... și comuna ...";, de la girația situată între hypermarket - urile ... și ... și comuna ... - zona pensiunii ....
Motivele de nelegalitate invocate vizează necunoașterea de către organele emitente a traseului drumului de legătură și a efectelor negative pe care le implică, întrucât nu ar fi studiat documentele privind studiul de fezabilitate, precum și faptul că acest drum nu își găsește justificarea practică și nu aduce nici un fel de beneficiu comunei, cât timp există drumul național DN 76 cu 4 benzi de circulație. Reclamanții au mai considerat că hotărârile atacate le încalcă dreptul de proprietate întrucât va face imposibilă desfășurarea activității lor specifică - pensiune turistică și va duce la demolarea a cel puțin 5 pensiuni, studiul de fezabilitate cuprinde erori și nu evidențiază construcțiile de pe întregul traseu al drumului.
În mod corect a apreciat prima instanță că motivele legate de nejustificarea realizării drumului de legătură și neanalizarea altor variante ce ar putea fi propuse, iar în acest context, afectarea în viitor a dreptului de proprietate al reclamanților constituie motive privind oportunitatea adoptării unui act administrativ.
Oportunitatea constituie o condiție de valabilitate a actului administrativ și vizează criterii precum momentul adoptării actului, locul și condițiile concrete în care urmează a fi aplicat, mijloacele pe care le angajează decizia administrativă, durata de aplicare, conformitatea lui cu condițiile de viață și de cultură a comunității, precum și cu interesul public urmărit.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Instanța de contencios administrativ este competentă a analiza legalitatea actelor administrative, respectiv conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament și alte acte normative care au forță juridică superioară.
Dar, în situația în care autoritățile publice dețin o marjă de apreciere asupra oportunității emiterii unui act administrativ, instanța este competentă a evalua și oportunitatea, ca și condiție de valabilitate a actului administrativ, menționată mai sus, în concret dacă exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice s-a făcut prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, respectiv dacă autoritățile publice au manifestat un exces de putere, definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit Legii nr. 215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște în toate problemele de interes local, cu excepția celor date în competența altor autorități, deținând atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului, municipiului, dar și administrarea domeniului public și privat al acestora, cum corect reține și prima instanță. În consecință, legea conferă consiliului local competență decizională și o anumită marjă de apreciere în deciziile menționate, o putere discreționară de a acționa sau nu.
Rămâne instanței de contencios administrativ să examineze dacă exercitarea acestui drept de apreciere s-a realizat cu exces de putere, adică în mod abuziv, fără justificări legale, prin încălcarea drepturilor și libertăților reclamanților.
Trebuie menționat însă că, în raporturile de drept administrativ primează interesul public, satisfacerea nevoilor comunitare, ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale tuturor cetățenilor. În acest context, trebuie menținut un echilibru rezonabil între interesul public și drepturile subiective sau interesele private ale reclamanților, ce ar putea fi lezate prin cele două hotărâri adoptate.
Prin cele două hotărâri ale consiliilor locale ... și ..., nr. 852/14.12.2015, respectiv nr. 807/09.12.2015 s-a aprobat studiul de fezabilitate pentru obiectivul de investiții "Construirea unui drum de legătură între municipiul ... și comuna ...";, respectiv potrivit art. 3 lit. e) din HG nr. 28/2009, principalii indicatori tehnico-economici aferenți obiectivului de investiții pe baza necesității și oportunității realizării acestuia și care cuprinde soluțiile funcționale, tehnologice, constructive și economice ce urmează a fi supuse aprobării.
Studiul de fezabilitate conține două scenarii propuse pentru traseul drumului, unul cu o lungime de 4.056 m, iar celălalt cu o lungime de 3.916 m, cu privire la cel de-al doilea scenariu precizându-se că multe dintre proprietățile intersectate sunt "rupte"; în două. Scenariul recomandat de către elaborator SC ... SRL este primul scenariu, care a fost aprobat prin actele administrative contestate. Se arată, la capitolul date tehnice ale investiției, că terenul afectat se află în proprietate privată, în domeniul public al comunei ..., al municipiului ... și al statului român, fără a se descrie proprietățile afectate.
Obiectivul de investiții se află în prima fază de aprobare, urmând a se întocmi proiectul tehnic și detaliile de execuție.
Curtea reține că, pe de o parte, autoritățile emitente au justificat utilitatea publică a drumului propus, printr-o amplă motivare cuprinsă în anexa hotărârilor, respectiv devierea circulației de tranzit, fluidizarea traficului în zonă, reducerea timpului de transport la destinație prin mărirea vitezei de circulație, rolul drumului fiind ocolirea localității ..., traficul greu urmând a fi scos în afara localităților ... și ..., asigurând o cale sigură și rapidă pentru toate categoriile de vehicule.
Curtea a reținut că emitenții actelor administrative au argumentat interesul public ce urmează a fi satisfăcut prin realizarea proiectului respectiv, astfel că sunt neîntemeiate motivele de recurs privind nejustificarea realizării drumului de legătură ori neanalizarea altor variante, cât timp studiul de fezabilitate cuprinde minimul de scenarii prevăzut de lege.
Recurenții reclamanți nu au invocat încălcarea competenței ori a procedurii prevăzute de lege în adoptarea unor astfel de acte normative.
În ce privește lezarea dreptului de proprietate al reclamanților, Curtea a constatat că nimic nu probează încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților, întrucât studiul nu cuprinde proprietățile pe care urmează a le intersecta drumul propus, iar reclamanții nu au indicat unde se situează proprietățile lor.
Modalitatea de obținere a terenului necesar constituie o etapă ulterioară, ce va stabili proprietățile intersectate și va descrie modalitatea și costul obținerii lor.
În consecință, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, apreciind că nu există vreun exces de putere al autorităților emitente ale actelor administrative, în sensul reglementat de Legea nr. 554/2004.
Decizia nr. 979/28.04.2017
Prin sentința nr. 1787/CA/06.10.2016, Tribunalul ... a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ... și ..., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local ..., Consiliul Local ... și Zona ... metropolitana ....
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului ... nr. 807/09.12.2015, au fost aprobați indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul de investiții "Construirea unui drum de legătură între municipiul ... și comuna ..., sat ...";.
De asemenea, conform Hotărârii Consiliului Local al Comunei ... nr. 852/14.12.2015, au fost aprobați indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul de investiții "Construirea unui drum de legătură între municipiul ... și comuna ..., sat ...";.
S-a reținut că reclamanții contestă legalitatea celor două hotărâri de consiliu local, prin prisma modalității de întocmire a studiului de fezabilitate, precum și a variantelor luate în considerare pentru întocmirea acestuia.
Instanța a apreciat că potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale. De asemenea, conform alin. (2) al aceluiași text legal, consiliul local exercită atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului (lit. b), respectiv atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului (lit. c).
Instanța a reținut îndrituirea legală a consiliilor locale de a adopta actele juridice având ca obiect dezvoltarea economico-socială a unității administrativ-teritoriale, respectiv cele privind administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale.
Totodată, instanța a avut în vedere și art. 5 din H.G. nr. 28/2008 , respectiv fazele proiectării lucrărilor de construcții pentru obiective de investiții noi, inclusiv extinderi: a) studiu de fezabilitate; b) proiect tehnic; c) detalii de execuție.
În acest context, instanța a reținut că adoptarea hotărârilor de consiliu local, în măsura în care se respectă dispozițiile legale privind forma și procedura de adoptare a actelor administrative, reprezintă o problemă de oportunitate în realizarea unui interes public general, căreia interesul personal trebuie să i se subordoneze.
Atât timp cât autoritatea publică locală își îndeplinește atribuțiile legate de dezvoltarea economico-socială a unității administrativ-teritoriale, precum și privind administrarea domeniului public și privat al acesteia, în forma și termenele prevăzute de lege, instanța apreciază că oportunitatea adoptării unui act administrativ este atributul suveran al autorității publice locale, instanța de contencios administrativ neavând competența legală de a cenzura motivele legate de oportunitatea adoptării unui act administrativ, decât cu încălcarea principiului autonomiei locale și a principiului separației puterilor în stat.
Instanța a mai reținut că procedura prevăzută de art. 5 din H.G. nr. 28/2008 a fost respectată de către cei doi emitenți ai actelor administrative contestate în prezentul litigiu, respectiv a fost întocmit un studiu de fezabilitate de către S.C. ... S.R.L., în baza căruia ulterior au fost adoptate cele două hotărâri de consiliu local.
Totodată, reclamanții nu invocă prin acțiunea formulată nerespectarea procedurii legale, prevăzută de Legea nr. 215/2001, privind adoptarea hotărârilor de consiliu local a căror legalitate o contestă.
Motivul de nelegalitate invocat de reclamanți privește încălcarea dreptului lor de proprietate, prin adoptarea celor două hotărâri de consiliu local, nu poate fi reținut.
Astfel, instanța a constatat că prin cele două hotărâri de consiliu local contestate au fost aprobați indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul de investiții. În aceste condiții, nu a fost afectat, în concret, dreptul de proprietate al reclamanților, deoarece cele două hotărâri nu cuprind dispoziții exprese cu privire la imobilele proprietatea reclamanților.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține ca întemeiate susținerile reclamanților privind afectarea în mod ireversibil a dreptului lor de proprietate privată asupra imobilelor aflate în proprietatea lor și situate în vecinătatea investiției pentru care au fost aprobați indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul de investiții, statele au dreptul de a reglementa folosința bunurilor conform interesului general, fără însă a priva titularul dreptului de folosința bunului decât după o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Or, legislația internă reglementează prin Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, condițiile și procedurile aplicabile în cazul aplicării acestei măsuri, în vederea realizării unor lucrări care servesc unor utilități publice.
În ceea ce privește petitul subsidiar al acțiunii, privind obligarea pârâtului de rând 3 să stabilească un alt traseu, care să nu treacă pe lângă zona de pensiuni, instanța de contencios administrativ a reținut că aspectele privind stabilirea traseului drumului de legătură privesc atribuții exclusive ale autorităților publice locale, în virtutea principiului autonomiei locale, iar instanța de judecată nu se poate substitui acestora în realizarea atribuțiilor menționate, o interpretare contrară fiind de natură a conduce la încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții solicitând admiterea recursului în sensul de a admite acțiunea așa cum aceasta a fost formulată.
În motivare se arată că înțeleg să critice hotărârea instanței de fond prin prisma drepturilor încălcate odată cu adoptarea hotărârii, respectiv dreptul la proprietate, drept care nu poate să se subordoneze unor ambiții lipsite de logica și utilitate, cum este proiectul adoptat prin H.C.L.- uri.
Apreciază că instanța nu a analizat legalitatea hotărârilor din prisma studiului de fezabilitate care este eronat și realizat în așa fel în care să inducă în eroare persoanele care urmau să voteze oportunitatea realizării unui drum de legătura care ar urma sa străbată proprietățile și casele recurenților, creând iluzia de oportunitate.
Dezvoltarea economică trebuie realizată în așa maniera cât sa nu distrugă ceea ce proprietatea privată a realizat fără sprijinul autorităților. Autoritățile nu numai ca nu au consultat populația din zona, cum în mod eronat se menționează în studiul de fezabilitate, ci și odată propus un alt traseu, acesta nu a fost luat în considerare.
Consideră că nu poate fi util și oportun un drum care distruge pensiunile reclamanților și toata zona pe o raza de 500 mp, un drum care ar urma sa fie străbătut de traficul greu.
Se arată că greșit se reține de prima instanță că cele doua hotărâri nu ar fi nelegale întrucât nu ar cuprinde dispoziții exprese cu privire la proprietățile recurenților, insa prin aprobarea indicatorilor tehnico economice s-a stabilit și traseul pe care îl va avea drumul, traseu care trece prin casele și curțile lor.
Apreciază că nu există nici un interes general câtă vreme drumul național DN 76 se afla la 500 m distanta fata de drumul care se dorește a se construi, drum care este cu 4 benzi, și care face fata traficului actual.
Mai mult, noul primar al comunei ... a făcut propunerea ca drumul sa treacă prin satul ..., făcând legătura cu aeroportul și ieșind după stațiunea ..., traseu care nu a fost luat în considerare de parați.
Acțiunea trebuie analizată și prin prisma dreptului la munca, la proprietate la libertate. Reclamanții au învestit în casele care le dețin toata munca de o viata, pentru ca la bătrânețe să aibă un venit pe lângă pensii, care să le permită să ducă un trai decent.
HCL- urile, în măsura în care se vor realiza, ar duce la pagube nu numai personale dar și la bugetul de stat atât timp cat impozitele pe care le plătesc anual sunt intre 3000 - 6000 lei fiecare.
Consideră ca instanța, luând ad literam susținerile paratului de rd. 3, nu a făcut altceva decât sa ne întărească convingerea ca autoritățile pot face orice fără ca instanța sa poată cenzura nelegalitățile care ar urma sa le comită.
Intimatul Consiliul Local al Comunei ... a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii ca temeinica și legala a Sentinței nr.l787/CA/2016 pronunțata de Tribunalul ..., arătând că reclamanții nu invocă niciun motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, iar susținerile acestora privind afectarea dreptului lor de proprietate sunt simple alegații, fără a reprezenta veritabile motive de nelegalitate ale actului administrativ contestat.
Aprobarea indicatorilor tehnico-economici s-a făcut potrivit competențelor conferite autorităților publice locale de Legea nr. 215/2001, cele două autorități publice implicate apreciind necesitatea și oportunitatea proiectului.
În același timp, stabilirea unor indicatori ai unui proiect de dezvoltare a zonei ...politane nu duce, în sine, la lezarea drepturilor reclamanților, nefiind demarate lucrări concrete, acestea urmând a face obiectul altor acte administrative.
Intimata Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona ...politană ... a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.
Motivele de recurs invocate reprezintă reproduceri ale susținerilor din cererea de chemare în judecată, respectiv simple afirmații potrivit cărora prima instanță nu a analizat legalitatea actelor contestate sau că în mod greșit s-a reținut caracterul legal al acestora, fără a se formula critici împotriva raționamentului primei instanțe sau împotriva aspectelor reținute de aceasta.
Susținerile din cererea de recurs nu sunt în măsură să se constituie într-unul din motivele prevăzute de art. 488 alin.(l) din Cod de procedură civilă, fapt pentru care deși litigiul este de natură contencios-administrativă, sunt incidente prevederile art. 489 alin.(2) din Cod de procedură civilă.
Având în vedere argumentele invocate, în baza prevederilor art. 486 alin.(l) litera d), art. 489 alin. (1) și (2) din Cod de procedură civilă solicită admiterea excepției nulității recursului.
Pe fond, se arată că drumul de legătură a fost conceput ca o centură a comunei ..., va prelua traficul greu, de tranzit, direct din centura municipiului ... și îl va scoate din centrul comunei, degrevând astfel traficul de pe DN 76.
Prin urmare proiectarea unui nou drum în apropierea unuia existent nu este lipsită de relevanță sau oportunitate, câtă vreme noul drum preia din traficul celui existent (în special al celui de tranzit) asigurând astfel fluidizarea traficului în zonă, scurtarea timpului de deplasare a autovehiculelor și reducerea consumului de combustibil, crearea unui mediu sănătos pentru locuitori, înlăturarea poluării aerului, zgomotelor, trepidațiilor, accidentelor, reducerea timpului de transport la punctele de destinație prin mărirea vitezelor de circulație.
Atingerea acestor obiective nu poate lăsa indiferente autoritățile publice locale mai ales în condițiile în care tronsonul ...-... al DN 76 suportă un număr de 26.773 autovehicule/zi, care printr-un simplul calcul ne arată că pe drumul actual trece un autovehicul la fiecare 3 secunde.
Prin natura lor proiectele de infrastructură majoră nu pot fi realizate fără afectarea proprietăților private.
Potrivit variantei nr. 1, drumul de legătură traversează suprateran drumul comunal 59 și calea ferată în imediata apropiere a intersectării acestora. Potrivit prevederilor Planului Urbanistic General al comunei ... (aprobat prin HCL ... nr. 273/16.06.2014), zona afectată de traversarea drumului de legătură face parte din U.T.R. 1, și este rezervată zonei de protecție a căii ferate.
Astfel, P.U.G- ul comunei ... amplasează din punct de vedere urbanistic proprietățile reclamanților în zona de protecție a căii ferate. Varianta nr. 1 secționează localitatea Băile 1 Mai într-o zonă care este afectată de calea ferată și nu într-o zonă dedicată exclusiv turismului și recreării.
Referitor la stabilirea unui alt traseu ai drumului de legătură, s-a analizat și o altă variantă care ar fi generat un traseu al drumului de legătură cu o lungime de aproximativ 9 km și un cost de execuție care ar fi depășit 45.000.000 euro, în condițiile în care varianta nr. 1 aprobată de consiliile locale are o lungime de aproximativ 4 km și implică un cost total de 20.000.000 euro.
Faptul că la nivelul Guvernului României, în cursul anului 2016, prioritizarea proiectelor de infrastructură a fost modificată precum și faptul că potrivit adresei Primăriei ... , depusă la dosarul al cărui obiect îl formează suspendarea actelor contestate (dosar nr. 2468/111/2016 finalizat de Curtea de Apel ... prin hotărârea nr. 439/27.02.2017) în prezent nu există fonduri suficiente pentru exproprieri, nu sunt în măsură să lipsească de efecte Studiul de Fezabilitate.
Oportunitatea realizării unui proiect de anvergura celui în cauză, inclusiv stabilirea traseului drumului de legătură, revine exclusiv competenței autorităților locale, care s-au pronunțat în acest sens prin actele contestate, care sunt obligatorii pentru ordonatorii principali de credite în sensul inițierii de demersuri pentru identificarea de resurse financiare.
În drept, art. 205, art. 486, art. 489 din Cod de procedură civilă, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 554/2004, HG nr. 28/2008, Legea nr. 215/2001.
Instanța a respins, în timpul ședinței de judecată, excepția nulității recursului invocată de intimata Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona ...politană ..., pentru motivele arătate în practica.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și a susținerilor intimaților, Curtea a apreciat recursul ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor de drept material, fiind neîntemeiate motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă.
Astfel, obiectul dosarului îl constituie anularea a două hotărâri ale consiliilor locale ... și ..., nr. 852/14.12.2015, respectiv nr. 807/09.12.2015, de aprobare a indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investiții "Construirea unui drum de legătură între municipiul ... și comuna ...";, de la girația situată între hypermarketurile ... și ... și comuna ... - zona pensiunii ....
Motivele de nelegalitate invocate vizează necunoașterea de către organele emitente a traseului drumului de legătură și a efectelor negative pe care le implică, întrucât nu ar fi studiat documentele privind studiul de fezabilitate, precum și faptul că acest drum nu își găsește justificarea practică și nu aduce nici un fel de beneficiu comunei, cât timp există drumul național DN 76 cu 4 benzi de circulație. Reclamanții au mai considerat că hotărârile atacate le încalcă dreptul de proprietate întrucât va face imposibilă desfășurarea activității lor specifică - pensiune turistică și va duce la demolarea a cel puțin 5 pensiuni, studiul de fezabilitate cuprinde erori și nu evidențiază construcțiile de pe întregul traseu al drumului.
În mod corect a apreciat prima instanță că motivele legate de nejustificarea realizării drumului de legătură și neanalizarea altor variante ce ar putea fi propuse, iar în acest context, afectarea în viitor a dreptului de proprietate al reclamanților constituie motive privind oportunitatea adoptării unui act administrativ.
Oportunitatea constituie o condiție de valabilitate a actului administrativ și vizează criterii precum momentul adoptării actului, locul și condițiile concrete în care urmează a fi aplicat, mijloacele pe care le angajează decizia administrativă, durata de aplicare, conformitatea lui cu condițiile de viață și de cultură a comunității, precum și cu interesul public urmărit.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Instanța de contencios administrativ este competentă a analiza legalitatea actelor administrative, respectiv conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament și alte acte normative care au forță juridică superioară.
Dar, în situația în care autoritățile publice dețin o marjă de apreciere asupra oportunității emiterii unui act administrativ, instanța este competentă a evalua și oportunitatea, ca și condiție de valabilitate a actului administrativ, menționată mai sus, în concret dacă exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice s-a făcut prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, respectiv dacă autoritățile publice au manifestat un exces de putere, definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit Legii nr. 215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște în toate problemele de interes local, cu excepția celor date în competența altor autorități, deținând atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului, municipiului, dar și administrarea domeniului public și privat al acestora, cum corect reține și prima instanță. În consecință, legea conferă consiliului local competență decizională și o anumită marjă de apreciere în deciziile menționate, o putere discreționară de a acționa sau nu.
Rămâne instanței de contencios administrativ să examineze dacă exercitarea acestui drept de apreciere s-a realizat cu exces de putere, adică în mod abuziv, fără justificări legale, prin încălcarea drepturilor și libertăților reclamanților.
Trebuie menționat însă că, în raporturile de drept administrativ primează interesul public, satisfacerea nevoilor comunitare, ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale tuturor cetățenilor. În acest context, trebuie menținut un echilibru rezonabil între interesul public și drepturile subiective sau interesele private ale reclamanților, ce ar putea fi lezate prin cele două hotărâri adoptate.
Prin cele două hotărâri ale consiliilor locale ... și ..., nr. 852/14.12.2015, respectiv nr. 807/09.12.2015 s-a aprobat studiul de fezabilitate pentru obiectivul de investiții "Construirea unui drum de legătură între municipiul ... și comuna ...";, respectiv potrivit art. 3 lit. e) din HG nr. 28/2009, principalii indicatori tehnico-economici aferenți obiectivului de investiții pe baza necesității și oportunității realizării acestuia și care cuprinde soluțiile funcționale, tehnologice, constructive și economice ce urmează a fi supuse aprobării.
Studiul de fezabilitate conține două scenarii propuse pentru traseul drumului, unul cu o lungime de 4.056 m, iar celălalt cu o lungime de 3.916 m, cu privire la cel de-al doilea scenariu precizându-se că multe dintre proprietățile intersectate sunt "rupte"; în două. Scenariul recomandat de către elaborator SC ... SRL este primul scenariu, care a fost aprobat prin actele administrative contestate. Se arată, la capitolul date tehnice ale investiției, că terenul afectat se află în proprietate privată, în domeniul public al comunei ..., al municipiului ... și al statului român, fără a se descrie proprietățile afectate.
Obiectivul de investiții se află în prima fază de aprobare, urmând a se întocmi proiectul tehnic și detaliile de execuție.
Curtea reține că, pe de o parte, autoritățile emitente au justificat utilitatea publică a drumului propus, printr-o amplă motivare cuprinsă în anexa hotărârilor, respectiv devierea circulației de tranzit, fluidizarea traficului în zonă, reducerea timpului de transport la destinație prin mărirea vitezei de circulație, rolul drumului fiind ocolirea localității ..., traficul greu urmând a fi scos în afara localităților ... și ..., asigurând o cale sigură și rapidă pentru toate categoriile de vehicule.
Curtea a reținut că emitenții actelor administrative au argumentat interesul public ce urmează a fi satisfăcut prin realizarea proiectului respectiv, astfel că sunt neîntemeiate motivele de recurs privind nejustificarea realizării drumului de legătură ori neanalizarea altor variante, cât timp studiul de fezabilitate cuprinde minimul de scenarii prevăzut de lege.
Recurenții reclamanți nu au invocat încălcarea competenței ori a procedurii prevăzute de lege în adoptarea unor astfel de acte normative.
În ce privește lezarea dreptului de proprietate al reclamanților, Curtea a constatat că nimic nu probează încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților, întrucât studiul nu cuprinde proprietățile pe care urmează a le intersecta drumul propus, iar reclamanții nu au indicat unde se situează proprietățile lor.
Modalitatea de obținere a terenului necesar constituie o etapă ulterioară, ce va stabili proprietățile intersectate și va descrie modalitatea și costul obținerii lor.
În consecință, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, apreciind că nu există vreun exces de putere al autorităților emitente ale actelor administrative, în sensul reglementat de Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, în baza art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea a respins ca neîntemeiat recursul declarat în cauză și, față de prevederile art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă, a constatat că părțile intimate nu au solicitat cheltuieli de judecată în faza procesuală a recursului.
| ← Recurs. despăgubire. contravaloare asistenţă medicală... | Recurs. anulare hotărâre de consiliu local. exces de putere al... → |
|---|
