Recurs. anulare hotărâre consiliu local. schimbare din funcţie viceprimar

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 484 din data de 07.03.2016

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

1. Recurs. Anulare hotărâre consiliu local. Schimbare din funcție viceprimar

- art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001

- art. 42 alin. 2, art. 44 alin. 1 și art. 46 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001

În conformitate cu prevederile art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală:" Schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorității consilierilor în funcție, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție";. În speță, la baza acestui proiect, a stat atât expunerea de motive a primarului înregistrată sub nr. 184/17.01.2014 cât și raportul compartimentului de resort asupra proiectului de hotărâre de schimbare din funcție a viceprimarului reclamant, înregistrat sub nr. 185/17.01.2014. Propunerea de schimbare a viceprimarului a fost făcută de Primarul comunei P. iar hotărârea a fost adoptată cu votul favorabil a 9 din cei 13 consilieri în funcție, prezenți la ședință fiind toți consilierii; așadar, a fost întrunită o majoritate de 2/3, deci mai mult decât majoritatea cerută de actul normativ invocat.

Este nejustificată afirmația recurentului potrivit căreia prevederile art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 reprezintă o simplă normă de procedură, care reglementează procedura revocării și înlocuirii unui viceprimar și care se completează cu celelalte prevederi legale, cum ar fi art. 53 din Regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local al comunei P. care stabilește că eliberarea din funcție a viceprimarului se face doar în cazul încălcării de către acesta a Constituției României, a celorlalte legi ale țării sau în cazul prejudicierii intereselor țării, ale unității administrativ - teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ teritorială respectivă.

Astfel, pentru schimbarea din funcție a viceprimarului, art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 nu prevede expunerea unor motive, fiind libera opțiune a aleșilor locali, în virtutea principiului simetriei juridice, organul care l-a ales pe viceprimar, consiliul local, fiind îndrituit și să îl schimbe pe acesta. Reglementarea anterioară impunea anumite motive pentru schimbarea din funcție a viceprimarilor, însă actuala reglementare nu mai impune nicio condiție, lăsând doar votul politic al majorității absolute să decidă revocarea din funcție. Prin urmare, nu se pune problema legalizării de către judecătorul fondului a unui abuz de drept, cum susține recurentul, instanța, investită cu analiza unei astfel de cereri de chemare în judecată putând face doar o analiză a legalității actului de schimbare din funcție a viceprimarului, nu și a oportunității sale. Deși martorii audiați în cauză au relatat că reclamantului nu i se pot imputa carențe în exercitarea funcției de viceprimar, pentru schimbarea din funcție a viceprimarului, art.57 alin.(4) din Legea nr.215/2001 nu prevede necesitatea existenței unor anumite motive, fiind suficientă libera opțiune a aleșilor locali.

Referitor la motivele de anulare a hotărârii de consiliu local, prevăzute de art. 42 alin. 2, art. 44 alin. 1 și art. 46 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001, instanța de recurs le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.

Astfel, art. 42 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 vizează limba în care se desfășoară ședințele consiliului local, prevedere neîncălcată, iar art. 44 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a fost respectat, proiectul de hotărâre de schimbare din funcție a reclamantului, inițiat de primar, a avut atât o expunere de motive, cât și un raport formulat de compartimentul de resort.

Referitor la art. 46 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001, instanța de fond a reținut corect că la invocarea "stării de incompatibilitate în care se află unii dintre consilierii locali", care au votat în considerarea unor promisiuni, nu s-a demonstrat care dintre consilieri se află în presupusa stare de incompatibilitate, martorii făcând trimiteri vagi la zvonuri care au circulat despre acest aspect, dar precizând că ei personal nu au fost vizați de respectivele promisiuni. De altfel, este justificată constatarea judecătorului fondului în sensul că dispozițiile art. 46 alin. (l) din Legea nr.215/2001 de care se prevalează reclamantul stabilesc că "nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local", ipoteză care nu se regăsește în speță.

Pe de altă parte, nu se justifică nici invocarea faptului că, ulterior schimbării din funcție a reclamantului, nu s-a mai organizat ședințe pentru alegerea unui nou viceprimar la nivelul UAT Comuna P., această împrejurare nefiind în măsură să producă efecte asupra legalității ori temeiniciei hotărârii contestate, în condițiile în care, la verificarea legalității acesteia, instanța de contencios administrativ are în vedere elementele contemporane sau care au precedat emiterii actului administrativ, iar nu cele ulterioare acestui moment.

Decizia nr. 484 din 07.03.2016 a Curții de Apel Oradea - Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. 1891/111/CA/2014*

Prin Sentința nr. 1945 din 23.07.2015 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins ca neîntemeiată cererea precizată, formulată de reclamantul L. I. A. în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - COMUNA P. PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P., fiind obligat reclamantul în favoarea pârâtei la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a formulat recurs reclamantul L. I. A., solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate și, reapreciind materialul probator administrat în cauză, să se dispună anularea Hotărârii nr. 4 din 30.01.2014 a Consiliului Local al Comunei P. privind schimbarea din funcție a viceprimarului și reintegrarea reclamantului în funcția de viceprimar, obligarea pârâților la plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de viceprimar și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost schimbat din funcție, actualizate la data plății, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul reclamant arată că soluția instanței de fond este nefondată și contrară situației de fapt evidențiate de probațiunea administrată în cauză, pentru următoarele considerente:

Arată că, pentru pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că "temeiul de drept avut în vedere de inițiatorul proiectului pentru schimbarea din funcție a viceprimarului, l-a constituit dispozițiile art. 57 alin.(4) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, modificată și completată, potrivit cărora schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorității consilierilor în funcție, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul total al consilierilor în funcție. Propunerea de schimbare a viceprimarului a fost făcută de Primarul comunei P. și hotărârea a fost adoptată cu votul favorabil a 9 din cei 13 consilieri în funcție, prezenți la ședință fiind toți consilierii; așadar, a fost întrunită o majoritate de 2/3, deci mai mult decât majoritatea cerută de actul normativ invocat.

Concluzia asupra căreia se oprește instanța de fond, arată recurentul, nu face altceva decât să legalizeze abuzul de drept, permițând înlocuirea unui viceprimar, fără să existe vreun motiv real, fără ca acestuia să i se poată imputa vreo neîndeplinire a atribuțiilor legale ce-i revin.

Invocarea atât de către Primarul comunei - inițiatorul proiectului de hotărâre - cât și de către instanța de fond a prevederilor art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 nu poate "acoperi" o nelegalitate și să fundamenteze respingerea contestației.

Prevederile art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 reprezintă norma de procedură, cea care reglementează procedura revocării și înlocuirii unui viceprimar, dar aceste norme se completează cu celelalte prevederi legale. Arată că prevederile art. 53 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului local al comunei P. stabilesc foarte clar că eliberarea din funcție a viceprimarului se face doar în cazul încălcării de către acesta a Constituției României, celelalte legi ale țării sau a prejudiciat interesele țării, ale unității administrativ-teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă; or, susține recurentul, instanța de fond nici măcar nu amintește de această apărare.

Soluția instanței de fond este cu atât mai surprinzătoare cu cât se reține că, nici până în prezent, postul de viceprimar nu este ocupat, astfel că o reintegrare în funcție nu ar genera nici un fel de probleme juridice.

Pe de altă parte, se arată că la dosarul cauzei se regăsesc avizele negative ale celor două comisii de specialitate, din care au făcut parte și martorii O. S. și C. A., avize care relevă netemeinicia măsurii luate.

Mai mult, din depozițiile celor doi martori audiați chiar instanța de fond reține că "martorii au relatat că reclamantului nu i se pot imputa carențe în exercitarea funcției de viceprimar, pentru schimbarea din funcție a viceprimarului..,".

Analiza acestor concluzii și probe, arată recurentul, nu poate justifica menținerea în vigoare a unui act administrativ nelegal în baza unei simple norme de procedură.

Art. 57 din Legea nr. 215/2001 - legea administrației publice locale -reglementează procedura ce trebuie a fi urmată pentru revocarea din funcție a unui viceprimar, dar luarea unei astfel de măsuri pe fond, trebuie argumentată și fondată pe niște motive clare de nerespectare de către viceprimar a atribuțiilor stabilite de Legea nr. 215/2001. A admite punctul de vedere al instanței de fond înseamnă legiferarea abuzului de drept și "șantajarea" viceprimarului în a-și îndeplini atribuțiile ce-i revin după cum vrea primarul. Analiza propunerii primarului de revocare din funcție relevă că este vorba de un abuz de drept clar: propun revocarea viceprimarului pentru că pot asta, fără o motivație.

Orice hotărâre a unei autorități administrative trebuie să cuprindă motivarea luării acelei hotărâri, motivare care trebuie să vizeze aspecte de fond, și nu indicarea textelor de lege care reglementează procedura revocării.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 451, art. 465 și urm. Cod procedură civilă, art. 42 alin. 2, art. 44 alin. 1, art. 46 alin. 1 și 2, art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă UAT COMUNA P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.1945/2015 pronunțată la data de 23.07.2015 de Tribunalul Bihor în dos. 1891/111/2014*, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial în recurs.

Arată că instanța de fond a făcut o justă apreciere a probelor de la dosarul cauzei și pe cale de consecință a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Cu privire la motivele de anulare a HCL P. nr. 4/30.01.2014 care sunt și motive de recurs, arată că acestea nu subzistă la o analiză serioasă, în sensul anulării hotărârii de schimbare din funcție a reclamantului fiind invocate prevederile art. 42 alin. 2, art. 44 alin. 1, art. 46 alin. 1 și 2 și art. 57 alin. 4 din Legea 215/2001.

In ceea ce privește art. 42 alin. 2 din Legea 215/2001, arată că acesta a fost introdus din eroare de reprezentantul convențional al reclamantului deoarece acest text de lege vizează limba în care se desfășoară ședințele Consiliului Local; or, din acest punct de vedere cu siguranța nu a fost nicio încălcare legală.

În ceea ce privește art. 44 alin. 1 din Legea 215/2001 arată ca proiectul de hotărâre de schimbare din funcție a reclamantului din postul de viceprimar inițiat de către primar a avut atât o expunere de motive cat și un raport formulat de compartimentul de resort. Din analiza acestor motivări se poate constata că revocarea din funcție a fost realizată în exercitarea atribuțiilor permise de art. 57 alin. 4 din Legea 215/2001. Acest text de lege permite forului deliberativ al urbei, și anume Consiliului Local, să schimbe viceprimarul și să numească un altul. Pentru o astfel de decizie nu se solicită o justificare deoarece legea nu impune o astfel de necesitate. Consiliul Local, așa cum 1-a mandatat inițial pe unul dintre membrii săi sa exercite funcția de viceprimar poate să considere la un moment dat că în interesul urbei se impune schimbarea viceprimarului cu un alt membru al Consiliului. Legea 215/2001 în art. 44 vorbește de raportul comisiei de specialitate care să stea la baza oricărui proiect de hotărâre, în considerarea faptului că majoritatea hotărârilor vizează unele aspecte tehnice de urbanism, de politică bugetară, taxe, impozite etc., care impun un studiu de specialitate astfel încât aleșii să decidă în cunoștință de cauză. Or, arată că în speța de față nu se impune un raport tehnic, deși un raport s-a realizat.

În ceea ce privește art. 46 alin. 1 și 2 din Legea 215/2001 nu s-a arătat în ce ar consta aceste incompatibilități care să genereze nulitatea absolută a hotărârii luate cu o astfel de încălcare. Nu se indică care consilier ce interes patrimonial a avut la luarea acestei decizii. Se indică doar o sintagmă de "promisiuni fără acoperire", însă în respectarea principiului actor incumbit probatio statuat de art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, reclamantul trebuia să și probeze această incompatibilitate.

În ceea ce privește invocarea "stării de incompatibilitate în care se află unii dintre consilierii locali", care au votat în considerarea unor promisiuni ori pentru ca să nu "deranjeze" pe inițiatorul hotărârii, nu a fost demonstrat care dintre consilieri se află în presupusa stare de incompatibilitate. De altfel, consideră că a fost confundată incompatibilitatea aleșilor locali, prevăzută de art. 87 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și modului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu completările și modificările ulterioare, cu conflictul de interese privind aleșii locali, prevăzut de art.76 din legea respectivă. Potrivit art.77 din Legea nr. 161/2003 "conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare", actualmente art.46, după republicarea din anul 2007 a legii respective, iar art.46 alin.(l) din Legea nr.215/2001 "Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

În ceea ce privește art. 57 alin. 4 din Legea 215/2001, acesta a fost respectat în totalitate la adoptarea hotărârii contestate și este chiar temeiul pe baza căruia s-a adoptat aceasta hotare de consiliu. Adoptarea hotărârii de schimbare a viceprimarului este apanajul exclusiv al Consiliului Local care nu presupune o justificare explicita. Poate fi chiar și un vot politic sau o pierdere a încrederii consilierilor locali în mandatul dat viceprimarului. Simplul fapt ca reclamantul nu poate accepta schimbarea sa din funcție, nu face ca decizia luată de Consiliul Local să fie una punitivă sub forma unei sancțiuni care ar presupune o altă procedură de adoptare.

Temeiul de drept al schimbării din funcție l-a constituit art.57 alin.(4) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, modificată și completată, potrivit căreia schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorității consilierilor în funcție, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul total al consilierilor în funcție. Propunerea de schimbare a viceprimarului a fost făcută de Primarul comunei P. și hotărârea a fost adoptată cu votul favorabil a 9 din cei 13 consilieri în funcție, prezenți la ședință fiind toți consilierii; așadar, a fost întrunită o majoritate de 2/3, deci mai mult decât majoritatea cerută de actul normativ invocat. Pentru schimbarea din funcție a viceprimarului, art.57 alin.(4) din Legea nr.215/2001 nu prevede expunerea unor anumite motive, fiind libera opțiune a aleșilor locali.

Doar în situația eliberării din funcție, ca sancțiune aplicată viceprimarului, în temeiul art.69 din Statutul aleșilor locali - Legea nr. 393/2004, modificată și completată, text de lege care nu se regăsește în hotărârea contestată și care nu este aplicabil în speță, este necesar a se dovedi că viceprimarul a săvârșit abateri grave și repetate, a încălcat Constituția, celelalte legi ale țării sau a prejudiciat interesele țării, ale unității administrativ-teritoriale sau ale locuitorilor comunei P.

În virtutea principiului simetriei juridice, organul care 1-a ales pe primar, Consiliul Local, este și îndrituit să îl schimbe. Reglementarea anterioară impunea anumite motive pentru schimbarea din funcție a viceprimarilor, actuala reglementare nu mai impune nicio condiție, lăsând doar votul politic al majorității absolute să decidă revocarea din funcție. În art. 78 din Legea 215/2001, până la modificarea acesteia prin Legea 286/2006, era prevăzută cerința schimbării din funcție a viceprimarului doar la propunere motivată, deci condiționat de existența unor motive. Art. 78 a fost abrogat de către art. l pct. 68 din Legea 286/2006 care a adus modificarea prin art. I pct. 54 ca schimbarea viceprimarului să se poate face fără existența unor motive. Prin urmare, dacă reglementarea anterioară impunea existența unor motive care să atragă schimbarea din funcție a viceprimarului, actuala reglementare sub imperiul căreia a fost adoptată prezenta hotărâre nu mai impune nici o condiție, lăsând doar votul politic al majorității absolute să decidă revocarea din funcție. Prin urmare, instanța, învestită cu analiza acestei cereri de chemare în judecată poate face doar o analiză a legalității actului de schimbare din funcție nu și a oportunității sale.

Mai arată că nu s-a putut trasa concluzia din probatoriul administrat în cauză ca există niște elemente de incompatibilitate sau conflict de interes cu privire la adoptarea actului administrativ contestat.

În drept, s-au invocat prevederile art. 249, art. 205 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, Legea 215/2001 (textele de lege invocate din acestea în cuprinsul întâmpinării), Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ și celelalte acte normative invocate.

Intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P., legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța a apreciat recursul declarat de recurentul L. I. A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedură civilă, cu raportare la dispozițiile art. art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, Curtea de apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul L. I. A.

← Recurs. anulare proces verbal emis de i.t.m.		Recurs. obligarea la efectuarea procedurii administrative... →

Recurs. anulare hotărâre consiliu local. schimbare din funcţie viceprimar

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Recurs. anulare hotărâre consiliu local. schimbare din funcţie viceprimar