Recurs. anulare decizie emisă de garda financiară – comisariatul general, prin care s-a dispus eliberarea din funcţia deţinută, ca urmare a desfiinţării gărzii financiare

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 528 din data de 09.03.2016

Recurs. Anulare decizie emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, prin care s-a dispus eliberarea din funcția deținută, ca urmare a desființării Gărzii Financiare

- art. 1, art. 19 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 74/2013

- art. 32 din H.G. nr. 520/2013

- art. 97 lit. c), art. 99 alin. 1 lit. a), art. 99 alin. 2, 3, 4, 6 și art. 103 din Legea nr. 188/1999

Recurentul reclamant a fost angajat pe funcția specifică de execuție de comisar, clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția Județeană B., iar prin Decizia nr. xxxx/23.09.2013 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, s-a dispus eliberarea sa din funcția deținută ca urmare a desființării Gărzii Financiare în baza art. 1, 19 alin. 1 și 2 din O.U.G. 74/2013, art. 32 din H.G. 520/2013, art. 97 lit. c), art. 99 alin. lit. a), alin. 2,3,4,6 și art. 103 din Legea 188/1999.

Începând cu data de 01.10.2013 s-a acordat reclamantului un preaviz de 30 de zile calendaristice, Garda obligându-se ca în acest interval de 30 de zile să solicite A.N.F.P. lista funcțiilor publice vacante, pe care urma să o publice pe site-ul instituției.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat plângere prealabilă care s-a respins prin adresa nr.xxxxxx/22.12.2014.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 74 din 26 iunie 2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative: "Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează.";

(2) Cu data prevăzută la alin. (1), Garda Financiară se desființează.

(3) Eliberarea din funcție a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal.

(4) Patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuția bugetară până la data desființării și orice alte bunuri ale Gărzii Financiare sunt preluate de Agenție, pe baza de protocol, încheiat în termenul prevăzut la alin. (1).

(5) Procedurile aflate în derulare la nivelul Gărzii Financiare vor fi continuate de Agenție, care se subrogă în drepturile și obligațiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

(6) Pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Agenția se subrogă în toate drepturile și obligațiile Gărzii Financiare și dobândește calitatea procesuală a acesteia.

Potrivit art. 32 din Hotărârea nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 473 din 30 iulie 2013, data intrării în vigoare: 1 august 2013, "Prezenta hotărâre intră în vigoare în data de întâi a lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României.";

Având în vedere dispozițiile redate anterior, nu a putut fi reținută critica recurentului în sensul că activitatea Gărzii Financiare nu încetează, fiind preluată de Direcția Generală Antifraudă Fiscală, aflată în subordinea A.N.A.F. care va exercita aceleași atribuții, art. 1 alin.2 din O.U.G. nr. 74 din 26 iunie 2013 stipulând expres că Garda Financiară se desființează cu data prevăzută la alin. (1), fiind reorganizată doar Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 366/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 74/2013 pronunțata de Curtea Constituționala și publicata în Monitorul Oficial nr. 640/02.09.2014, prin care s-a statuat că, personalul Autorității Naționale a Vămilor, al direcțiilor generale ale finanțelor publice, precum și a personalului direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale a fost preluat de noile structuri create în cadrul A.N.A.F., iar personalul Gărzii Financiare a fost eliberat din funcție, având în vedere ca aceasta structura și-a activitatea, încadrarea în structura nou-înființată realizându-se prin concurs sau examen.

Nefiind prevăzută de legiuitor nicio normă cu privire la preluarea personalului, sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. (a) din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare, conform cărora persoana care are competența legală de numire în funcția publică, dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere în cazul în care autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea".

În ceea ce privește ocuparea funcțiilor publice specifice de inspector antifraudă, legiuitorul a stabilit în mod expres în cuprinsul art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 74/2013 modalitatea de ocupare a acestora, respectiv prin concurs sau examen, organizat potrivit unui regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Așa cum rezultă și din dispozițiile art. 3 și art. 4 din O.U.G nr. 71/2013, personalul din cadrul Direcției generale antifraudă nu poate fi preluat din structura fostei Gărzi Financiare, ci recrutarea se face pe bază de concurs.

În acest context, al desființării vechii structuri, Garda Financiară și a încetării activității acesteia, Curtea a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 100, potrivit cărora "(1) în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente; (3) în cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică; (4) reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii; (5) în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării";, în condițiile în care aceste prevederi legale vizează cazul reorganizării autorității sau instituției publice și nu al încetării activității acesteia.

Pe de altă parte, contrar celor menționate de recurent, atribuțiile ce sunt date în componența structurii nou înființate sunt diferite, activitățile specifice desfășurate de inspectorii antifraudă din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală sunt realizate pe baza unui cadru normativ cu caracter de absolută noutate, indiferent dacă aceștia își desfășoară activitatea în cadrul direcțiilor de specialitate din structura centrală ori direcțiile regionale antifraudă fiscală sau sunt detașați la unitățile de parchet, relevante în acest sens fiind prevederile art. 7 lit. D pct. b subpunctul 1 din H.G. nr. 520/2013.

Decizia nr. 528 din 09.03.2016 a Curții de Apel Oradea - Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. 454/35/CA/2013*

Prin Sentința nr. 1768/CA din 10.06.2015 Tribunalul Bihor a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Antifraudă Fiscală, a respins excepția inadmisibilității invocată de A.N.A.F., a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, care s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile Gărzii Financiare - Comisariat General, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DIRECȚIEI GENERALE ANTIFRAUDĂ FISCALĂ și a inadmisibilității invocată de pârâtă, a reținut că este obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a DIRECȚIEI GENERALE ANTIFRAUDĂ FISCALĂ instanța de fond a reținut că obiectul principal al cauzei îl constituie cererea formulată de reclamant pentru anularea deciziei nr. xxxx/23.09.2013 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative,"; Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează";.

Conform art. 19 alin.6 din O.U.G. nr. 74/2013 "Pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Agenția se subrogă în toate drepturile și obligațiile Gărzii Financiare și dobândește calitatea procesuală a acesteia.";

Având în vedere textele de lege invocate raportat la obiectul cauzei, instanța apreciază că în urma desființării Gărzii Financiare ( în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv 90 de zile de la data de 01.08.2013), calitate procesuală pasivă are Agenția Națională de Administrare Fiscală care se subrogă în toate drepturile și obligațiile Gărzii Financiare în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Deoarece Direcția Generală Antifraudă Fiscală este doar o structură fără personalitate juridică, în cadrul Agenției Națională de Administrare Fiscală, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale Antifraudă Oradea și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Față de excepția inadmisibilității invocată de A.N.A.F., instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 (Legea contenciosului administrativ, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ";

Din înscrisul de la fila 5 rezultă că anterior sesizării instanței, reclamantul a întreprins demersuri pentru revocarea Deciziei xxxx/23.09.2013, iar pârâta, prin Decizia/adresa nr. xxxxxx/22.12.2014 a respins această cerere. Prin urmare acest răspuns este un act administrativ în sensul art. 2 alin.1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece autoritatea publică a apreciat asupra legalității și temeiniciei cererii adresate de reclamant, menținând în totalitate decizia contestată.

În consecință, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității invocată de A.N.A.F..

Analizând actele de la dosar, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajat pe funcția specifică de execuție de comisar, clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția Județeană B.

Prin Decizia nr. xxxx/23.09.2013 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, s-a dispus privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea sa funcția deținută ca urmare a desființării Gărzii Financiare în baza art. 1, 19 alin. 1 și 2 din O.U.G. 74/2013, art. 32 din H.G. 520/2013, art. 97 lit. c), art. 99 alin. lit. a), alin. 2,3,4,6 și art. 103 din Legea 188/1999.

Începând cu data de 01.10.2013 s-a acordat reclamantului un preaviz de 30 de zile calendaristice, Garda obligându-se ca în acest interval de 30 de zile să solicite ANFP lista funcțiilor publice vacante, pe care urma să o publice pe site-ul instituției.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat plângere prealabilă care s-a respins prin adresa nr.xxxxxx/22.12.2014.

Cu privire la fondul cererii, Tribunalul a determinat cu prioritate prevederile legale aplicabile la momentul emiterii deciziei de eliberare din funcție, pentru a putea determina cadrul legal la care se raportează analiza legalității deciziei contestate și a actelor premergătoare emiterii acesteia.

Art. 1 din O.U.G. nr. 74 din 26 iunie 2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative: "Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează.";

Art. 19 - (1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1) se abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările și completările ulterioare, și Hotărârea Guvernului nr. 1.324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 24 noiembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Cu data prevăzută la alin. (1), Garda Financiară se desființează.

(3) Eliberarea din funcție a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal.

Art. 97 din Legea 188/1999 prevede următoarele: "Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică și are loc în următoarele condiții:

c) prin eliberare din funcția publică;";

Conform art. 99 din Legea 188/1999, "(1) Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:

a) autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcționarul public nu este de acord să o urmeze;

(2) Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și e)-g) reprezintă motive neimputabile funcționarilor publici.

(3) În cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.

(4) În perioada de preaviz, persoana care are competența legală de numire în funcția publică poate acorda celui în cauză reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.

(6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică poate solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, funcționarul public poate fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, pe baza acordului conducătorului autorității sau instituției publice unde se realizează transferul.";

Potrivit art. 103 din Legea 188/1999, "(1) La modificarea, la suspendarea și la încetarea raportului de serviciu funcționarul public are îndatorirea să predea lucrările și bunurile care i-au fost încredințate în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu.

(2) La încetarea raportului de serviciu funcționarul public își păstrează drepturile dobândite în cadrul carierei, cu excepția cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia.

(3) Funcționarii publici beneficiază de drepturi din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cazul în care raporturile de serviciu le-au încetat în condițiile prevăzute la:

a) art. 98 alin. (1) lit. c)), cu excepția cazului în care funcționarul public nu mai îndeplinește condiția prevăzută la art. 54 lit. a);

b) art. 98 alin. (1) lit. e) și h);

c) art. 99 alin. (1).";

Instanța de fond a constatat că decizia solicitată a fi anulată a fost dată în aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F. și ale O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității A.N.A.F., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Atât O.U.G. nr. 74/2013, cât și H.G. nr. 520/2013 sunt acte normative care se caracterizează prin faptul că au aplicabilitate generală, au fost publicate în Monitorul Oficial și au fost respectate prevederile Legii transparenței decizionale nr. 52/2003, proiectele au fost publicate pe site-ul A.N.A.F. și s-au aflat în dezbatere publică.

Din conținutul notei de fundamentare la O.U.G. nr. 74/2013 și la H.G. nr. 520/2013, postate pe site-ul A.N.A.F., rezultă faptul că promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile și recomandările F.M.I. referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum și necesitatea eliminării disfuncționalităților, întăririi aparatului fiscal și utilizării resurselor de care dispune la capacitate maxima și în condiții de eficiență.

Referitor la excepției nulității absolute a Deciziei nr. xxxx/23.09.2013 pentru nemotivarea actului administrativ, instanța a constatat că actul normativ cadru în materia funcției publice și a funcționarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificările și completările ulterioare nu reglementează în mod expres condițiile de fond și de formă ale actului administrativ de eliberare din funcție, legiuitorul stabilind situațiile care determină încetarea raporturilor de serviciu prin eliberare, precum și condițiile de emitere a actului (art. 99 alin. (1).

Ca atare, având în vedere că actul normativ cadru reglementează expres procedura eliberării din funcție, rezultă că dispozițiile Codului Muncii nu sunt aplicabile în această situație, acestea stabilind cadrul legal în ceea ce privește raporturile juridice de muncă, izvorâte din încheierea contractelor individuale de muncă.

Astfel, lipsa nu trebuie înțeleasă în sensul lipsei unei narațiuni a motivelor de fapt, ce stau la baza emiterii deciziei. Existența motivării se apreciază în mod nuanțat pe fiecare situație în parte. Ea transpare, doar atunci, când din conținutul deciziei nu se poate desprinde rațiunea pentru care emitentul a decis astfel și prin urmare, decizia ar avea aparență discreționară.

În cauză, s-a constatat din preambulul deciziei a cărei nulitate absolută se solicită, că motivul fundamental îl constituie desființarea instituției conform art.1 din O.U.G. nr.74/2013, iar temeiul în drept îl reprezintă art.99 alin (1) lit. a) din Legea nr.188/1999, în sensul, evident, că eliberarea din funcție a intervenit ca urmare a desființării instituției și implicit a încetării activității acesteia.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins excepția nulității absolute a deciziei atacate, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Susținerile reclamantului referitoare la faptul că dispozițiile art. 100 din Legea nr.188/1999 trebuie să-și producă pe deplin efectele, având în vedere că:,,Garda Financiară s-a reorganizat prin modalitatea desființării instituției publice, ca urmare a preluării activității acestea de către o altă instituție publică";, nu au putut fi reținute de instanță, deoarece atribuțiile ce sunt date în componența structurii nou înființate sunt diferite.

Potrivit prevederilor art. 7 lit. D pct. b subpunctul 1 din H.G. nr. 520/2013, funcționarii din cadrul D.G.A.F. acordă suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiuni economico-financiare, aceștia urmând să-și desfășoare activitatea sub coordonarea procurorului, prin detașare acestora în cadrul parchetelor. Modalitatea de numire se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, prin concurs, orice persoana fiind liberă să participe dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Reclamantul, urmare a desființării Gărzii Financiare a intrat în corpul de rezervă al funcționarilor publici, păstrându-și calitatea de funcționar public, putând beneficia de redistribuire, în condițiile îndeplinirii condițiilor specifice funcției publice (art.2 alin.2 din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările și completările ulterioare).

De asemenea, a putut participa la concursul organizat în condițiile legii la D.G.A.F., nefiindu-i îngrădit în nici un fel dreptul la muncă și la protecția socială a muncii.

În ceea ce privește critica reclamantului potrivit căreia a fost încălcată modalitatea de încetare a raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcție a personalului Gărzii Financiare, pe motiv ca activitatea instituției nu ar fi încetat, nu poate fi primită.

Ca prim aspect, D.G.A.F. s-a organizat și funcționează în cadrul A.N.A.F., fiind o structură fără personalitate juridică.

Totodată, numirea în funcțiile publice specifice de inspector antifraudă la Direcția de combatere a fraudelor se realizează în mod diferit de modalitatea în care se proceda la numirea în funcție a personalului G.F.

Potrivit art. 4 alin. (11) din O.U.G. nr. 74/2013 numirea inspectorilor antifraudă în cadrul Direcției de combatere a fraudelor se face prin ordin al președintelui Agenției, cu avizul vicepreședintelui Agenției care conduce D.G.A.F. și al procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

Alin. (12) a art. 4 din același act normativ prevede o reglementare specifică privind detașarea inspectorilor antifraudă, în sensul în care aceasta se realizează prin ordin comun al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al președintelui Agenției.

De asemenea, potrivit alin. (14) al aceluiași articol de lege, pe durata detașării la parchet, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală nu pot primi de la organele ierarhic superioare din cadrul Agenției nicio însărcinare.

Activitatea D.G.A.F. este diferită de activitatea G.F., întrucât pe lângă activitățile și atribuțiile acestei instituții, D.G.A.F. are și alte atribuții legate de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală.

În condițiile în care potrivit art. 1 coroborat cu art. 19 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 74/2013, G.F. se desființează în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013, instanța de fond a apreciat că în mod corect personalul G.F. a fost eliberat din funcție. Pentru categoria de personal formata din funcționari publici devin aplicabile prevederile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicata (r2).

Prevederile art. 100 din actul normativ anterior menționat sunt aplicabile în situația reorganizării autorităților și instituțiilor publice și au în vedere numirea personalului în situațiile prevăzute în cuprinsul alin. (1), cu respectarea criteriilor reglementate la alin. (2).

Eliberarea din funcția publică reprezintă una dintre modalitățile de încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, (art. 97 lit. c)) din Legea nr. 188/1999.

Față de cele de mai sus, având în vedere că Garda Financiară s-a desființat, iar personalul este eliberat din funcție, în condițiile legii, rezultă că prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificările și completările ulterioare nu sunt aplicabile în această situație, entitatea publică nemaiexistând ulterior datei de 30.10.2013.

Nefiind prevăzută de legiuitor nicio normă cu privire la preluarea personalului, instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. (a) din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare, conform cărora persoana care are competența legală de numire în funcția publică, dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere în cazul în care autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea".

Față de măsurile de personal dispuse urmare aplicării O.U.G nr. 74/2013, pentru personalul A.N.V., al direcțiilor generale ale finanțelor publice, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, legiuitorul a prevăzut în mod expres că acesta va fi preluat, în limita numărului de posturi aprobat în condițiile legii (art. 2 și art. 10 alin. (8), instituțiile în cauză nefiind desființate, ci au suferit un proces de reorganizare.

G.F. s-a desființat, această instituție nemaiexistând ca subiect de drept, condiții în care nu mai există entitatea care să ducă la îndeplinire această obligație. A.N.A.F. nu are temei legal pentru ducerea la îndeplinire a acestei obligații în ceea ce privește Garda Financiară. De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificările și completările ulterioare, care nu fac referire și la situația reglementată la alin. (1) lit. a) al aceluiași articol.

Referitor la capetele de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcția publica deținuta anterior și plata drepturilor salariale ce i s-ar fi cuvenit, instanța de fond a reținut următoarele:

Eliberarea din funcție promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile și recomandările FMI referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum și necesitatea eliminării disfuncționalităților, întăririi aparatului fiscal și utilizării resurselor de care dispune la capacitate maxima și în condiții de eficiență.

Instanța de fond a apreciat că, reclamantul se află în eroare cu privire la susținerile sale referitoare la faptul că, patrimoniul, respectiv arhiva G.F. a fost preluat de D.G.A.F., deoarece potrivit art. 19 alin (2) din O.U.G. nr.74/2013, patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuția bugetară până la data desființării și orice alte bunuri ale G.F. sunt preluate de Agenție, pe baza de protocol, încheiat în termenul prevăzut la alin. (1).

Având în vedere aceste considerente și faptul ca, acel post nu mai exista, solicitarea reintegrării și a plății drepturilor salariate a fost apreciată ca fiind neîntemeiata.

Pentru aceste considerente instanța de fond a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, care s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile Gărzii Financiare - Comisariat General, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea instituției la plata cheltuielilor de judecata, s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 451 - 453 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs recurentul-reclamant P. V., solicitând admiterea recursului, desființarea în totalitate a sentinței recurate și, reapreciind starea de drept, anularea Deciziei nr. xxxx/23.09.2013 privind încetarea raportului său de serviciu, prin eliberarea din funcția specifică de execuție de comisar, clasa I gradul profesional superior din cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B., repunerea sa în situația anterioară emiterii deciziei contestate, respectiv reintegrarea în funcția de execuție de comisar, clasa I, Gradul profesional superior din cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. sau într-o funcție de execuție similară din cadrul intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea, obligarea pârâtelor la plata salariului și celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă în funcția avută anterior, sume actualizate cu dobânda legală, anularea Deciziei nr. xxxxxx/22.12.2014 pentru soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei de eliberare din funcție nr. xxxx/23.09.2013 emisă de Garda financiară - Comisariatul General ca nelegală și nefondată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că hotărârea recurată este criticabilă, sub următoarele aspecte:

I. Instituția la care a fost angajat - Garda Financiară a funcționat în baza O.U.G. 91/2003, modificată privind organizarea Gărzii Financiare. Din cuprinsul prevederilor acestui act normativ se pot desprinde atribuțiile și îndatoririle pe care comisarii Gărzii Financiare trebuiau să le execute. Totodată, atribuțiile concrete reies și din fișa postului aflată la dosarul cauzei, fiind vorba în principal de atribuții de verificare, control, inspecție și constatare.

Instituția nou înființată, în urma desființării Gărzii Financiare, funcționează în baza O.U.G. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Din cuprinsul acestui act normativ, precum și din prevederile Ordinului 563/2014 al Președintelui A.N.A.F. privind Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Administrare Fiscală - în special secțiunea 22 unde sunt detaliate responsabilitățile structurilor teritoriale ale direcției nou înființate - rezultă care sunt responsabilitățile concrete ale noii structuri, responsabilități - atribuții de control, inspecție și constatare, respectiv verificare.

În urma analizei atribuțiilor și responsabilităților concrete se observă că acestea nu diferă, fiind practic similare, iar pentru ocuparea posturilor de inspector antifraudă sunt aceleași cerințe ca și cele care erau necesare pentru ocuparea posturilor de comisar al Gărzii Financiare: studii economice și juridice.

Pe de altă parte, urmare a reorganizării activității organismului de control al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, aceasta nu putea, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 188/1999 înființa posturi similare celor desființate. Or, exact așa s-a întâmplat: noua structură este tot o structură a Agenției Națională de administrare Fiscală și a Ministerului Finanțelor Publice, astfel că, or se făcea aplicarea art. 100 alin. 1 și erau numiți în noile structuri, fie înființarea noilor funcții este nelegală.

Prevederile art. 99 alin 1 lit. a) nu se referă la desființarea unei instituții, ci la încetarea activității acesteia, distincție care este extrem de importantă. Activitatea Gărzii Financiare nu încetează, ci este preluată de către Direcția Generală Antifraudă Fiscală, aflată în subordinea A.N.A.F. care va exercita aceleași atribuții. De asemenea, înființarea funcției publice de inspector antifraudă reprezintă, în fapt, o eludare a prevederilor art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, care stipulează că " În cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similar celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării". Ideea de a "desființa" un serviciu public și a-l reînființa sub un alt nume este prohibită în mod expres de prevederile art. 100 alin. 4 și 5 din Legea nr. 188/1999. Potrivit acestui text, reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente se modifică în proporție de 50%. Analiza atribuțiilor noului serviciu înființat relevă că, în fapt, se suprapun în cea mai mare parte peste atribuțiile celui din care făcea parte, singurul aspect care s-a lărgit fiind competența noului organ. În aceste condiții, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 s-ar fi impus numirea sa într-o funcție publică similară din cadrul intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu sunt aplicabile prevederile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, numărul de posturi înființat în noua structură de control fiind mai mare decât numărul de funcționari ce ne desfășuram activitatea în Garda Financiară.

II. Pe de altă parte, față de prevederile O.U.G. nr. 74 din 2013 prin care se desființează Garda Financiară a precizat că:

A) Acest act normativ nu afectează și nu modifică, expres sau tacit, prevederile Statutului funcționarilor publici (Legea 188/1999). De altfel, acest lucru nu era posibil, pentru că Legea nr. 188 din 1999 este un act normativ cu forță superioară, fiind o lege organică, iar conform prevederilor constituționale nu se poate interveni prin ordonanță de urgență în domeniul care este obiect de reglementare al legii organice.

În condițiile în care O.U.G. 74/2013 este un act normativ cu o forță inferioară dispozițiilor Legii 188/1999, emitenții actului administrativ nu se pot pune la adăpost doar invocând prevederile art. 1 și 19 din O.U.G. 74/2013. În conformitate cu dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". Curtea Constituțională a statuat faptul că, Guvernul, prin ordonanțe de urgență, nu poate interveni într-un domeniu în care nu are competența de reglementare aparține legilor organice și nici să fie de natură să producă "afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului".

În această ordine de idei, a invocat jurisprudența Curții Constituționale în raport cu alte acte normative cu obiect de reglementare similar - O.U.G. 74/2013 - în speță Decizia nr. 55/2014 referitoare la neconstituționalitatea prevederilor legii de aprobare a O.U.G. 77/2013.

B) S-a desființat o instituție administrativă urmare a unei decizii politice de

strategie a Guvernului României, fără a fi în prezența împrejurării în care activitatea derulată de Garda Financiară nu mai există. Chiar Agenția Națională de Administra de Fiscală, prin întâmpinarea formulată, arată și explică modul în care, din punct de vedere legal, activitatea desfășurată de Garda Financiară nu a încetat, ci dimpotrivă această activitate există în continuare urmând a fi preluată în cadrul A.N.A.F. Așadar, se desființează instituția publică a Gărzii Financiare, însă activitatea acesteia nu încetează, fiind preluată tot de către A.N.A.F. într-o altă structură, însă cu aceleași atribuții.

Față de incidența prevederilor art.100 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, a menționat că acestea au caracter imperativ, astfel că este obligatorie numirea funcționarilor publici în noile funcții publice create.

Legiuitorul a adoptat prevederile art. 100 din Legea nr. 188 din 1999 tocmai pentru a pune la adăpost de influența politică funcționarul public.

Eliberarea din funcție a unui funcționar public nu poate avea loc câtă vreme activitatea desfășurată de către acesta în cadrul unei instituții desființate există, având dreptul să o exercite și pe viitor, în virtutea principiilor stabilității în exercitarea funcției publice, respectiv a principiilor eficienței și eficacității prevăzute la art. 3 din Legea 188/1999. Între activitatea Gărzii Financiare și cea a Direcției Generale Antifraudă nu există diferențe semnificative, ci dimpotrivă, este una și aceeași activitate.

Această modalitate de eliberare din funcție s-a aplicat doar funcționarilor Gărzii Financiare, cărora li s-a aplicat într-o manieră nelegală, un tratament discriminatoriu, contrar prevederilor art. 27 alin. 2 din Legea 188/1999.

În sprijinul susținerilor sale a invocat și practica judiciară a instanțelor din Cluj și Suceava, care au admis acțiunea care a avut ca același obiecte și unde reclamanți erau foști colegi de-ai recurentului.

Pentru motivele de mai a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea contestației.

În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9, art. 27 alin. 2, art. 56, art. 99-100, art. 106 din Legea 188/1999, art. 353-392 din Ordinul nr. 563/2014 privind Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Administrare Fiscală al Președintelui A.N.A.F.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În apărare se arată că recursul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Din dispozițiile de art. 1 din O.U.G. nr. 74/2013 rezultă faptul că procedura de reorganizare a vizat Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar nu Garda Financiară, care s-a desființat ca și instituție publică, încetându-și activitatea.

Chiar dacă textul de lege prevede preluarea activității Gărzii Financiare de către A.N.A.F., nu se poate aprecia, după cum susține reclamantul, că activitatea acestei instituții nu a încetat. Desființarea unei instituții publice presupune în mod implicit încetarea activității sale.

Agenția Națională de Administrare Fiscală a preluat prin reorganizare activitatea Gărzii Financiare (art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 74/2013) subrogându-se în drepturile și obligațiile sale relativ la procedurile în lucru (art. 19 alin. 5 din O.U.G. nr. 74/2013) și litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești (art. 19 alin. 6 din O.U.G. nr. 74/2013) momentul subrogării fiind cel al desființării Gărzii Financiare (art. 20 alin. 2 din O.U.G. nr. 74/2013).

Așadar, art. 20 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/2013 fixează un moment temporal ce interesează raporturile cu terții (proceduri în derulare, litigii) și nu are relevanta în ceea ce privește personalul Gărzii Financiare, a cărui situație se rezolva exclusiv în temeiul art. 19 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/2013. raportat la art. 99 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/1999.

În acest sens, consideră ca fiind relevanta Decizia nr. 366/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 74/2013 pronunțata de Curtea Constituționala și publicata în Monitorul Oficial nr. 640/02.09.2014. Prin aceasta decizie s-a statuat (pct.54-56) ca, daca în privința categoriei personalului Autorității Naționale a Vămilor, al direcțiilor generale ale finanțelor publice, precum și a personalului direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, activitatea a fost preluata de noile structuri create în cadrul A.N.A.F., în ceea ce privește categoria personalului Gărzii Financiare, aceasta a fost eliberata din funcție, având în vedere ca aceasta structura și-a activitatea, legea prevăzând desființarea sa.

Ca atare, încadrarea în structura nou-înființată se realizează prin concurs sau examen.

Astfel, consideră că dispozițiile legale din O.U.G. nr. 74/2013 nu pot fi cenzurate de către instanța de fond, întrucât se încalcă principiul separațiunii puterilor în stat, fapt inadmisibil.

În acest context, al desființării vechii structuri, Garda Financiara și a încetării activității, consideram ca nu sunt incidente dispozițiile art. 100, în condițiile în care aceste prevederi legale vizează tocmai cazul reorganizării autorității sau instituției publice și nu a încetării activității acesteia.

Referitor la susținerile recurentului, în sensul că s-au încălcat dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, iar funcționarii din cadrul Gărzii Financiare sunt discriminați față de alți funcționari, a precizat că, în cazul Gărzii Financiare, ne aflăm într-o situație diferită, iar, așa cum se reține în practica Curții Constituționale, tratamentul egal se aplică pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, ceea ce presupune că situații diferite se pot adopta soluții diferite.

Această afirmație a recurentului este vădit nefondată, apreciază intimata, având în vedere faptul că, prin Decizia nr. 366/25.06.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 644/02.09.2014, definitivă și general obligatorie, prevederile O.U.G nr. 74/2013 au fost declarate constituționale. Astfel, dispozițiile legale din ordonanță, chiar dacă sunt criticabile în opinia recurentului pentru că ar crea o situație discriminatorie față de inspectorii din direcția vămilor, consideră că nu pot fi cenzurate de către instanță întrucât se încalcă principiul separațiunii puterilor în stat.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 și art. 4 din O.U.G nr. 71/2013, personalul din cadrul Direcției generale antifraudă nu poate fi preluat din structura fostei Gărzi Financiare, ci recrutarea se face pe bază de concurs.

Concret, art. 4 alin. 11 din O.U.G nr. 74/2013 prevede că numirea inspectorilor antifraudă în cadrul Direcției de combatere a fraudelor se face prin ordin al președintelui Agenției, cu avizul vicepreședintelui Agenției care conduce Direcția Generală Antifraudă Fiscală și al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, alin. 12 a art. 4 din același act normativ prevede o reglementare specifica privind detașarea inspectorilor antifraudă, în sensul în care aceasta se realizează prin ordin comun al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al președintelui Agenției.

Totodată, potrivit alin. 14 al aceluiași articol de lege, pe durata detașării la parchet, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției generale antifraudă fiscala nu pot primi de la organele ierarhic superioare din cadrul Agenției nicio însărcinare.

Activitatea Direcției Generale Antifraudă fiscala este diferita de activitatea Gărzii Financiare, întrucât pe lângă activitățile și atribuțiile acestei instituții, Direcția generala antifraudă fiscala are și alte atribuții legate de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscala și frauda fiscala și vamala. Astfel, atribuțiile Direcției generale antifraudă fiscală nu sunt similar cu cele ale fostelor organe ale Gărzii Financiare, aspect care poate fi lesne stabilit prin analiza comparativă a actelor normative în vigoare, raportate la prevederile legislației abrogate.

Atribuțiile în domeniul combaterii fraudelor ce revin Direcției generale antifraudă fiscală sunt îndeplinite de Direcția de combatere a fraudelor, în cadrul căreia își desfășoară activitatea inspectori antifraudă detașați la unitățile de parchet competente, potrivit legii

Inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor își îndeplinesc atribuțiile prin raportare la prevederile actelor normative cu caracter general sau intern specifice, respectiv: art.3 alin.(3) din O.U.G. nr. 74/2013, Codul de procedură penală, intrat în vigoare la data de 01.02.2014, art.261 din Capitolul 17 al Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.563/2014 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a aparatului central al Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Din punct de vedere organizatoric și funcțional, modul de aducere la îndeplinire a sarcinilor ce le revin inspectorilor antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor este stabilit prin intermediul unor instrumente juridice flexibile, sens în care a menționat: Metodologia de investigare a evaziunii fiscale, a fraudelor fiscale și vamale, care stabilește modalitatea concretă de cooperare în cauzele penale între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr.2144 din 10.02.2014), Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală (nr.800215 din 10.0.2014) și Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române (nr.8372 din 18.02.014), Nota Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nr.1013/C/2014 din 11.04.2014 referitoare la cadrul normativ al exercitării atribuțiilor de către inspectorii antifraudă detașați la parchete.

Activitățile specifice desfășurate de inspectorii antifraudă din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală sunt realizate pe baza unui cadru normativ cu caracter de absolută noutate, indiferent dacă aceștia își desfășoară activitatea în cadrul direcțiilor de specialitate din structura centrală ori direcțiile regionale antifraudă fiscală sau sunt detașați la unitățile de parchet.

În ceea ce privește întocmirea și aprobarea fișelor de post pentru inspectorii antifraudă, a menționat următoarele :

• fișele de post pentru inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor sunt întocmite și aprobate la nivelul unităților de parchet la care aceștia sunt detașați în condițiile legii;

• fișele de post pentru inspectorii antifraudă din cadrul direcțiilor de specialitate din structura centrală sau direcțiile regionale antifraudă fiscală se întocmesc prin raportare la regulile și procedurile specifice aplicabile la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Diferențele între atribuțiile și competențele Direcției generale antifraudă fiscală și personalul fostelor organe ale Gărzii Financiare rezultă din analiza comparativă a cadrului normativ care reglementează activitatea noii entități juridice, raportat la prevederile abrogate.

În temeiul O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, respectiv în baza art.1 Garda Financiară a fost desființată, urmând ca în baza art.20, Agenția Națională de Administrare Fiscală sa se subroge în drepturile și obligațiile Gărzii Financiare de la momentul desființării acesteia.

Până la data desființării, reperele juridice fundamentale privind modul de organizare, funcționare și desfășurare a activităților specifice ale fostelor organe ale Gărzii Financiare erau reprezentate de:

a) O.U.G. nr. 91/003 privind organizarea Gărzii Financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 13/2004;

b) H.G. nr. 1324/20009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare;

c) Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1468/2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Gărzii Financiare.

Direcția generală antifraudă fiscală a fost înființată în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Prin O.U.G. nr.74/2013 se stabilesc în mod clar și fără echivoc atribuțiile ce revin inspectorilor antifraudă din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală, inclusiv a celor care fac parte din Direcția de combatere a Fraudelor, care sunt detașați la unitățile de parchet competente.

Direcția generală antifraudă fiscală este organizată și funcționează în raport de regulile, procedurile și competențele materiale stabilite potrivit H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 563/2014 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar Capitolul 17 din acest act normativ cu caracter intern prevede modul de organizare și funcționare, respectiv atribuțiile Direcției generale antifaudă fiscală.

Din analiza comparativă a actelor normative indicate anterior rezultă cu claritate reperele fundamentale care stabilesc locul și rolul Direcției generale antifraudă fiscală și totodată faptul ca aceasta reprezintă o entitate instituțională nouă în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Direcția generală antifraudă fiscală nu este continuatoarea Gărzii Financiare, concluzie care are la bază următoarele considerente ce țin de natura juridică stabilită de legiuitor pentru aceasta, respectiv:

a) modul de reglementare a atribuțiilor ce îi revin potrivit legii;

b) structura organizatorică stabilită prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală;

c) alocarea resurselor instituționale destinate îndeplinirii atribuțiilor legale.

Din perspectivă organizatorică și funcțională, potrivit actelor normative cu caracter general și în condițiile stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția generală antifraudă fiscală este organizată și funcționează:

- prin structura centrală, unde funcționează direcții de specialitate, potrivit domeniilor de activitate controlate sau specifice;

- prin structuri regionale, unde funcționează direcții regionale antifraudă fiscală;

- direcțiile din cadrul structurii centrale asigură coordonarea activităților desfășurate la nivelul direcțiilor regionale antifraudă fiscală.

Din perspectiva operațională, inițierea și derularea acțiunilor de control se realizează prin raportare la criterii de analiză și evaluare specifice Direcției generale antifraudă fiscală, respectiv:

- valorificarea eficientă a capacităților și posibilităților specifice competenței materiale;

- alocarea judicioasă a resurselor materiale, umane și financiare disponibile;

- complexitatea cauzelor, presupusa finalitate judiciară a acestora;

- perspectivele de recuperare a prejudiciului.

Din perspectivă normativă, cadrul juridic aplicabil controalelor antifraudă efectuate de Direcția generală antifraudă fiscală este asigurat prin acte normative cu caracter general și cu caracter intern.

Din punct de vedere al actelor normative cu caracter general, prin raportare la art. 93 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Direcția generală antifraudă fiscală efectuează control antifraudă, ale cărui caracteristici sunt următoarele:

- se realizează operativ și inopinat;

- are la bază obiective concrete și determinate, clare și raportate la existența unor date sau indicii temeinice, rezultate inclusiv din analiza de risc efectuată ia nivel intern;

- vizează prevenirea evaziunii fiscale în domenii de activitate pe care Direcția generală antifraudă fiscală le controlează;

- la finalizarea controlului antifraudă se încheie procese verbale de control, în condițiile legii.

Din punct de vedere normativ intern, actele de control se întocmesc de inspectorii antifraudă din cadrul direcțiilor de specialitate din structura centrală sau direcțiile regionale antifraudă fiscală potrivit Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3721/2013 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și documentelor utilizate în activitatea de control a Direcției generale antifraudă fiscală.

În consecință, activitățile specifice desfășurate de inspectorii antifraudă din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală sunt realizate pe baza unui cadru normativ cu caracter de absolută noutate, indiferent dacă aceștia își desfășoară activitatea în cadrul direcțiilor de specialitate din structura centrală ori direcțiile regionale antifraudă fiscală sau sunt detașați la unitățile de parchet.

Solicitarea recurentului de a fi încadrat pe o funcție vacanta din A.N.A.F. este, de asemenea, neîntemeiată, apreciază intimata, având în vedere următoarele aspecte:

- A.N.A.F. nu figura cu posturi vacante declarate la ANFP având în vedere ca instituția noastră se afla în plină reorganizare și trebuia sa preia personalul A.N.V.;

- recurentul, deși a avut posibilitatea sa solicite transferul pe unul din posturile vacanțe cuprinse în lista comunicata de ANFP, nu a uzat de aceasta posibilitate;

- A.N.A.F. este o instituție distincta de Garda Financiara, astfel ca nu se poate reține incidența prevederilor art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999.

Pentru motivele expuse anterior, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legala și temeinica.

În drept a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a reținut că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat plângere prealabilă care s-a respins prin adresa nr.xxxxxx/22.12.2014.

(2) Cu data prevăzută la alin. (1), Garda Financiară se desființează.

(3) Eliberarea din funcție a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal.

Pentru aceste motive, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant P. V. împotriva Sentinței nr. 1768/CA din 10.06.2015 pronunțată de Tribunalul B., pe care o a menținut-o în totul.

← Contencios administrativ anulare hotărâre emisă de consiliul...		Recurs. anulare proces verbal de control întocmit de... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Recurs. anulare decizie emisă de garda financiară – comisariatul general, prin care s-a dispus eliberarea din funcţia deţinută, ca urmare a desfiinţării gărzii financiare