ICCJ. Decizia nr. 11/2000. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.11

Dosar nr.6590/2000

Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 22 octombrie 1999 reclamanta Fundaţia FAERa chemat în judecată pe pârâta S.C. „A." SRLpentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la restituirea sumei de 18.570,05 dolar SUA sau echivalentul în lei la data de 19 octombrie 1999 respectiv suma de 310.546.950 lei şi rezilierea contractului de credit nr.107 din 13 iunie 1998.

Tribunalul Mureş prin sentinţa civilă nr.23 C din 14 ianuarie 2000 a admis acţiunea reclamantei, aşa cum a fost formulată plus 5.991.408 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că pârâta din luna noiembrie 1998 nu a mai achitat nici o rată trimestrială, având de rambursat suma de 18.570,05 dolari SUA. Potrivit art.4 combinat cu art.1079 C. civ., s-a dispus rezilierea contractului şi obligarea pârâtei să restituie împrumutul nerambursat sau echivalentul în lei calculat la data de 19 octombrie 1999.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, care, prin Decizia nr.361 A din 15 iunie 2000, schimbă în parte sentinţa atacată în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 18.570,05 SUA sau echivalentul în lei la cursul valutar de schimb practicat de BNR din ziua restituirii creditului. Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta Fundaţia FAER Reghin criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că ambele instanţe au omis acordarea integrală a taxei judiciare de timbru de 15.885.939 lei (şi nu 5.885.939 aşa cum a acordat), a onorariului de avocat şi a timbrului judiciar.

În consecinţă, în temeiul art.304 pct.6 C.proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei atacate, în sensul de a fi obligată intimata pârâtă la 19.005.939 lei.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod greşit a apreciat probatoriile administrate în cauză cu privire la cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 19.005.939 lei solicitate şi precizate prin motivele de apel înregistrate la 2 iunie 2000, pe care nu a analizat-o, cu toate că se afla la fila 8 din dosar, referindu-se doar la motivele de apel din 31 mai 2000, în care, există doar menţiunea „cu cheltuieli de judecată".

Cutoate că instanţa de apel a reţinut corect cererea apelantei cu privire la cheltuieli de judecată în mod defalcat şi justificate, la alin.4 din aceeaşi decizie, se afirmă şi se motivează contrariul.

Faţă de cele de mai sus, urmează ca recursul să fie admis şi se va modifica Decizia atacată în sensul că obligă pârâta la 18.935.939 leicheltuieli de judecată în loc de 5.991.408 lei menţinându-se celelalte dispoziţii în ambele hotărâri.

Curtea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite, recursul declarat de reclamanta Fundaţia F.A.E.R.

Modifică Decizia nr.361 A din 15 iunie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ în sensul că obligă pe pârâtă şi la plata sumei de 18.935.939 lei cheltuieli de judecată în loc de 5.991.408 lei.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei de mai sus precum şi ale sentinţei civile nr.23 din 14 ianuarie 2000 a Tribunalului Mureş.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi13 ianuarie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 11/2000. Comercial