CSJ. Decizia nr. 2323/2000. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia NR.2323DOSAR NR.4956/2000
Sedinţa publică de la 16 aprilie2003
......
S-a luat în examinare recursuldeclaratdereclamanta SC „F." SA Năvodari prinlichidator SC „S." SRL Constanţa, împotriva deciziei nr.285/COM din 14 aprilie2000 a Curţii de Apel Constanţa- Secţia Comercială.
La apelul nominal au lipsitrecurenta reclamantăSC" F."SA Năvodari prin lichidator SC „S." SRL Constanţa, intimatele pârâte SC „G.I. SRL Bucureşti şi SC"P. I. I. S." SRL Constanţa.
Procedura legal îndeplinită.
Magistratul asistent referăcă recursul reclamantei a fost timbrat, declaratşi motivat în termen şi părţile au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constatând pricina în stare de judecată o reţine în vederea pronunţării.
CURTEA
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Constanţa sub nr.3116/COM/1998 SC „F." SA a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu SC" P."SA, SC" G. I." SRL să oblige pârâta ce va fi găsită în culpă la plata sumei de 508.170.000 lei cu titlu de daune şi la cheltuieli de judecată.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr.698COM din 30 aprilie 1999 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta SC „G. I". SRL la plata sumei de 508.170.000 lei cu titlu de daune şi la 13.346.700 lei cheltuieli de judecată.
S-a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei SC „P." SA Constanţa respingându-se acţiunea faţă de acesta cu 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei.
S-a stabilit ca SC" P." SA nu are calitate procesuală pasivă deoarece între acesta şi reclamantă nu au existat raporturi contractuale, iar conform art.406 Cod comercial răspunderea pentru eventuale pagube revine comisionarului care este SC „G.I.",prejudiciul fiind dovedit.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr.285 din 14 aprilie 2000 a admis apelul declarat de SC „G.I."SRL împotriva sentinţei mai sus menţionate pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acţiunea faţă de ea şi a obligat intimata reclamantă la 6.750.000 lei cheltuieli de judecată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut lipsa culpei comisionarului în producerea prejudiciului deoarece nu a depăşit limitele împuternicirii primite.
SC" F." SA a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispoziţiile art.304 pct.8, 9, 10 şi 11 Cod procedură civilă, arătând în esenţă că, instanţa de apel nu a analizat temeinic contractul de comision în care la art.2.2.10 al.2 se prevede că SC „G.I."se obliga să încheie contracte sau convenţii pentru transportul extern, prestaţii portuare, de asigurare navlosire, vămuire şi orice alte operaţiuni necesare exportului pentru care a fost împuternicit de comitent pe cheltuiala acestuia, urmărind însă executarea lor necorespunzătoare.
În acest caz este deci vorba de o răspundere excepţională asumată contractual, permisă expres de art.412 al.2 Cod comercial.
Faţă de această obligaţie asumată SC „G. I." garanta verificarea calităţii mărfii de către SC „P:",prin nerespectarea ei li s-au cauzat pagube ce se ridică la suma pretinsă prin acţiune.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive:
La data de 17 martie 1995 între reclamantă şi pârâta SC" G.I."s-a încheiat contractul de comision nr.1356, prelungit până în 1998. În baza acestui contract pârâta a încheiat cu SC „G." Italiaun contract pentru livrarea de către SC „F." SA a cantităţii de 15.000 to. superfosfat simplu granulatîn vrac.
La sosirea mărfii în Italia, verificându-sede beneficiar calitatea mărfii prin laboratorul TCI W. Belgia şi cel al unei universităţi din Bari s-a constatat că marfa nu corespunde din punct de vedere calitativ, situaţie în care SC „F." a fost pusă în situaţia de a acorda cumpărătorului un discaunt în sumă de 65.000 USD.
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art.2.2.10 din contractul de comision, pârâts s-a obligat să încheie contracte sau convenţii pentru transportul extern, prestaţii portuare, de asigurare navlosire, vămuire şi orice alte operaţiuni necesare exportului pentru care a fost împuternicit de comitent, urmărind executarea lor corespunzătoare..
Din probele dosarului rezultă că acesta şi-a îndeplinit obligaţiile mai sus menţionate.
Nu se contestă faptul că marfa a ajuns la destinaţie, aceste obligaţii fiind îndeplinite nu se pune problema aplicării dispoziţiilor art.412 al.2.
Din cuprinsul contractului nu rezultă că pârâta intimată s-a obligat a răspunde pentru calitatea mărfii, în condiţiile art.412 al.2, dimpotrivă din prevederile art.2.1.1 al.2 şi ale art.2.1.4 rezultă răspunderea comitentului, respectiv a reclamantei pentru calitatea mărfii.
Nu este lipsit de relevanţă o reţine însă, că pârâta intimată, cu acordul reclamantei recurente, pentru verificareacalităţii mărfii s-a adresat unei societăţi specializate, respectiv SC „P. I." care îndeplinindu-şi necorespunzător obligaţiile a confirmat calitatea corespunzătoare a mărfii (acte filele 22 şi 23 fond).
Rezultă din cele mai sus arătate că, instanţa de apel a reţinut şi interpretat corect datele ce rezultă din contractul de comision şi din celelalte probe administrate, dispoziţiile legale aplicabile în speţă fiind cele la care face trimitere Decizia recurată.
Pentru motivele arătate s-a respins ca nefondat recursul, Decizia apelată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC" F."SA Năvodari prin lichidator SC „S." SRL Constanţa împotriva decizieinr.285/COMdin 14 aprilie 2000a Curţii de ApelConstanţa - Secţia Comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 452/2000. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1926/2000. Comercial → |
|---|
