ICCJ. Decizia nr. 452/2000. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.452
Dosar nr.5546/2000
Şedinţa publică din 5 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 ianuarie 2000 la Curtea de Apel Bucureşti, Fondul Proprietăţii de Stat a solicitat în contradictoriu cu S.A. L.D.U. împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare active nr.1251/29 august 1997, pârâta să fie obligată, totodată şi la plata de daune interese precum şi la restituirea sumelor încasate cu titlu de dividende.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, pârâta a achitat doar avansul din contravaloarea acţiunilor, ratele rămânând neachitate.
În baza înscrisurilor depuse de reclamantă (contractul de vânzare cumpărare, notificările trimise pârâtei, calculul sumelor pretinse). Pârâta prin răspunsul cu nr. 30/22 martie 1999 şi-a manifestat acordul de rezoluţionare a contractului.
Având în vedere înscrisurile de la dosar precum şi textele actelor normative incidente cauzei instanţa prin sentinţa nr. 168/10 mai 2000 a admis în parte acţiunea reclamantelor, a dispus rezoluţionarea contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu restituirea celor 7.787 acţiuni şi obligarea reclamantei la restituirea avansului în sumă de 50.000.000 lei.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 134.687.342 lei contravaloare daune.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata de dividende.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, susţinând în esenţă, că, greşit a fost respinsă prin hotărârea pronunţată capătul de cerere privind plata dividendelor.
Înainte de a trece la examinarea motivelor de recurs, instanţa admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel în soluţionarea fondului cauzei pusă discuţie din oficiu.
Astfel, deşi prin petitul acţiunii reclamanta a solicitat rezoluţiunea unui contract de vânzare – cumpărare de acţiuni încheiat în cadrul procesului de privatizare în temeiul Legii nr. 99/1999, şi ca atare obiectul litigiului poartă asupra executării contractului, în mod nejustificat Curtea de Apel Bucureşti s-a investit cu soluţionarea cauzei în temeiul art. 3231 din Legea nr. 99/1999 câtă vreme textul respectiv se referă la competenţa de soluţionare a litigiului în legătură cu pregătirea privatizării, lichidărea, fuziunea, dizolvarea.
Aşa fiind în cauză competenţa este stabilită de art.43 din aceeaşi lege adică ea revine secţiilor comerciale ale instanţelor respectiv Tribunalului, competenţă neschimbată după adoptarea Ordonanţei 58/2003 şi atrasă de capătul principal de cerere care este neevaluabilîn bani (art. I pct.lit. a, teza a II-a).
Faţă de considerentele ce preced, se va admite şi recursul declarat de A.P.A.P.S. se va casa sentinţa şi se va trimite dosarul la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială. Astfel fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţianecompetenţei materiale invocată din oficiu.
Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr.168 din 10 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Casează Decizia şi trimite spre rejudecare în fond Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi5 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 459/2000. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2323/2000. Comercial → |
|---|
