ICCJ. Decizia nr. 100/2001. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.100

Dosar nr.7280/2001

Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004

Asuprarecursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 5 septembrie 2000, reclamanta SNT „ROMTELECOM" SA–Direcţia de Telecomunicaţii Arad a chemat în judecată S.C. "P." S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să dispună obligarea pârâtei la 26.363.239 lei reprezentând prestaţii de telecomunicaţii, 3.920,665 lei daune/corecţia cu rata inflaţiei şi 5.560.000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta, în calitate de beneficiar al serviciului telefonic, nu a respectat termenul de plată a contravalorii abonamentului şi convorbirilor telefonice în sumă totală de 26.363.230 lei. Drept urmare, postul telefonic a fost suspendat.

Prin sentinţa nr.1121 din 27 noiembrie 2000, Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta să plătească reclamantei 26.363.230 lei contravaloare prestaţii telecomunicaţii, 3.920.665 lei daune şi 5.542.712 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut calitatea de abonat a pârâtei, în temeiul contractului nr.1154 din 8 iunie 1999 şi neîndeplinirea de către aceasta a obligaţiei de plată a prestaţiilor aferente perioadei septembrie 1999 – aprilie 2000.

Împotriva hotărârii primei instanţe, pârâta a declarat apel, solicitând rejudecarea cauzei şi admiterea în parte a acţiunii.

Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr.579/A din 28 mai 2001, a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea acesteia la plata daunelor. Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.

În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a reţinut că daunele nu sunt datorate, în raport de împrejurarea că în suma solicitată cu titlu de prestaţii de telecomunicaţii sunt incluse şi majorările de întârziere.

Celelate susţineri ale apelantei au fost apreciate ca neîntemeiate, reţinându-se că majorările incluse în factură au natură contractuală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, reiterând motivele apelului.

În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi admiterea acţiunii numai pentru suma de 17.736.358 lei susţinând că sunt nedatorate : 8.405.857 lei cheltuieli de judecată, 3.000.000 lei onorariu de avocat şi 358.653 lei taxă judiciară de timbru.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :

Aşa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, pârâta a fost obligată la plata serviciilor de telecomunicaţii de care a beneficiat şi de plata majorărilor de întârziere corespunzătoare clauzelor contractului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, corespunzător dispoziţiilor art.274 din C. proc. civ.. Sumele depăşind valoarea prestaţiilor şi majorărilor la care pârâta a fost obligată, debitate sub titlu de reconstituire avans şi cost abonament, în măsura în care nu au fost utilizate pentru compensarea altor debite, au fost restituite acesteia. Ca atare, criticile formulate în recurs, sub aceste aspecte, se constată a fi neîntemeiate.

Cu privire la onorariul de avocat în valoare de 3.000.000 lei, acesta nu a făcut obiectul obligării pârâtului la cheltuuieli de judecată la judecarea în fond a cauzei, aşa încât recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestei critici.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat deSC „P." S.A. împotriva deciziei nr.579 din28 mai 2001 a Curţii de Apel Timişoara.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 15 ianuarie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 100/2001. Comercial