ICCJ. Decizia nr. 189/2001. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.189
Dosar nr.5638/2001
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr.4251/2000 S.A. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu M.L.M., Z.D., S.C. M. C. S.R.L., S.C. D.– A.– C. S.R.L. şi S.C. G.C.să se constate nulitatea contractului de închiriere nr.391 din 10 ianuarie 2000 încheiat de S.C. G.C.pentru spaţiul situat în incinta ştrandului NEPTUN cu D.-A.-C. S.R.L., să se dispună revenirea la situaţia anterioară, respectiv menţinerea contractului cu S.C. M.C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr.767 din 22 august 2000 a admis acţiunea, a constatat nulitatea contractuluide închiriere nr.391/10 ianuarie 2000 încheiat între S.C. G.C.S.A. şi S.C. D.-A.-C. S.R.L. pentru spaţiul în litigiu.
S-a dispus revenirea la situaţia anterioară, respectiv menţinerea contractului încheiat între S.C. G.C.şi S.C. M.C. S.R.L. conform actului adiţional nr.996/11 mai 1999, pârâta a fostobligată la 1.093.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din actele dosarului că nu a fost desfiinţat contractul încheiat cu S.C. M.C. S.R.L., situaţie în care S.C. G.C.nu putea încheia pentru acelaşi spaţiu, un contract cu S.C. D.-A.-C. S.R.L., având în vedere dispoziţiile art. 969 C. civ.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr.397/A din 12 aprilie 2001, a admis apelurile declarate de S.C. D.-A.-C. S.R.L., S.C. M.C. S.R.L., M.M.L. şi Z.D., a schimbat sentinţa în sensul că a respins acţiunea şi l-a obligat pe reclamantul intimat la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată, reţinând că S.C. G.C. S.A. a încheiat contractul a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată ca urmare a hotărţrii AGA din S.C. M.C. S.R.L., titulara primul contract care astfel a fost denunţat.
S.A. a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestuia a arătat că, prin Decizia pronunţată s-au încălcat dispoziţiile art. 156 C. proc. civ., în sensul că nu i s-a acordat un termen pentru lipsă de apărare şi în această situaţie trebuia amânată pronunţarea.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ. „instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, iar când refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea, în vederea depunerii de concluzii scrise".
În speţă, cauza s-a judecat la data de 12 aprilie 2001, intimatul, la data de 11 aprilie, prin cererea aflată la dosar, a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător.
Din actul aflat la dosar apel, rezultă că acesta a primit citaţia la data de 24 martie.
În atare situaţie, corect a reţinut instanţa că nu se impune amânarea cauzei, intimatul având suficient timp pentru angajarea unui apărător, nefiind deci îndeplinite condiţiile legale mai sus menţionate pentru acordarea termenului pentru lipsă de apărare şi a procedat la judecarea cauzei deoarece nu s-a solicitat amânarea pronunţării în cazul respingerii cererii privind lipsa de apărare.
Reţinându-se legalitatea deciziei recurate, pentru motivele arătate, s-a respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva deciziei nr.397/A din 12 aprilie 2001 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi21 ianuarie2004.
← ICCJ. Decizia nr. 239/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1010/2001. Comercial → |
---|