ICCJ. Decizia nr. 196/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.196
Dosar nr.9298/2001
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj la 9 februarie 2001 reclamanta S.C. „C." S.A., în contradictoriu cu pârâta SCT SA Sucursala Drumuri şi Poduri Craiova, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta să-i plătească reclamantei 23.446.965 lei reprezentând preţ şi dobânda comercială prin raportare şi la taxa de scont a B.N.R. Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.969, 970, 1073 C. civ., art.43 C. com. şi OG nr.9/2000.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea capătului de cerere accesoriu cu motivarea că părţile nu au stabilit prin contract indicele de penalitate în caz de neplată în termen.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr.874 din 12 aprilie 2000, a admis acţiunea astfel cum a fost precizată la 12 aprilie 2001 şi, drept urmare, pârâta a fost obligată la plata sumelor de 23.446.965 lei preţ şi 7.522.568 lei dobândă calculată la nivelul taxei de scont a B.N.R.
În pronunţarea acestei sentinţe instanţa de fond a reţinut, cu privire la capătul de cerere principal, că reclamanta a făcut dovada livrării mărfii cu facturile acceptate de pârâtă – împrejurare de altfel recunoscută de pârâtă.
În ceea ce priveşte capătul de cerere accesoriu, instanţa de fond a respins apărările pârâtei, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.43 C. com. şi ale art.2 şi 3 dinOG nr.9/2000.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta, criticând-o sub aspectul soluţiei date capătului de cerere accesoriu.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr.954 din 5 octombrie 2001, a respins ca nefondat apelul, reţinând că în cauză sunt aplicabile – în privinţa capătului de cerere accesoriu – dispoziţiile art.43 C. com., în lipsa unei clauze penale convenite de părţi în contract.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile aduse de recurentă vizează modul în care a fost soluţionat de către instanţe capătul de cerere accesoriu.
Curtea analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat în principal plata preţului şi, cu titlu accesoriu, dobânda comercială la suma datorată cu titlu de preţ.
În mod legal şi temeinic ambele instanţe au reţinut că cel de-al doilea capăt de cerere e întemeiat, întrucât dobânda comercială a fost concepută de legiuitor ca o reparaţie pentru lipsa de folosinţă a banilor.
Astfel, odată ce este dovedit faptul că pârâta nu a achitat reclamantei plata preţului, se prezumă că pârâta a lipsit reclamanta de folosinţa banilor astfel datoraţi.
Prin urmare reclamanta este îndreptăţită la repararea prejudiciului suferit, prin calcularea dobânzilor comerciale la suma datorată cu titlu de preţ.
Cuantumul dobânzilor a fost stabilit în funcţie de reglementările OG nr.9/2000 în vigoare la acea dată.
În considerarea celor ce preced, Curtea, în temeiul art.312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâta Sucursala Drumuri şi Poduri Craiova împotriva deciziei nr.954 din5 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1931/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 240/2001. Comercial → |
|---|
