CSJ. Decizia nr. 2094/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2094Dosar nr. 9427/2001
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. D.1 SRL Oradea, a chemat în judecată pe pârâta C.A.S. Bihor şi a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 167.220.955 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale stomatologice acordate asiguraţilor în perioada noiembrie 1999 – noiembrie 2000 şi penalităţile de întârziere conform prevederilor contractuale.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă nr. 292/L.C. din 15 martie 2001, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C.N.A.S.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 27 din contract, părţile au convenit ca litigiile să se soluţioneze de Comisia de Arbitraj a instituţiei menţionate.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 368/A din 10 iulie 2001, a admis cererea de repunere în termen pentru declararea apelului, a admis apelul, a anulat sentinţa tribunalului şi a stabilit termen pentru evocarea fondului, considerând că unirea excepţiei de necompetenţă cu fondul obliga instanţa la comunicarea hotărârii pronunţate potrivit art. 284 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 481/C din 9 octombrie 2001, instanţa de apel, a admis în parte acţiunea precizată, obligând pe pârâtă la plata sumei de 169.856.661 lei reprezentând servicii medicale şi penalităţi de întârziere.
S-a reţinut existenţa unui raport juridic contractual, care din luna mai 1999 şi-a pierdut echilibrul, pârâta nerespectând obligaţia de decontare lunară a serviciilor stomatologice executate, iar în privinţa calculului efectuat, acesta nu poate cuprinde şi luna septembrie 2000 întrucât contractul nu mai era în vigoare.
În legătură cu excepţia nulităţii contractului pentru cauză ilicită şi imorală, instanţa a considerat contractul încheiat în limitele voinţei exprimate de părţi fără încălcarea dispoziţiilor legale imperative, sau a normelor de bună-credinţă.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, părţile au declarat recurs la data de 23 noiembrie 2001.
Reclamanta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 2 şi 10 C. proc. civ., susţinând că instanţa greşit a considerat că s-au cumulat eronat sumele, după cum greşit a apreciat efectele contractului până în luna septembrie 2000.
Pârâta critică Decizia recurată pentru netemeinicie, afirmând că raporturile contractuale au debutat la 1 octombrie 1999 iar obligaţia reclamantei de a întocmi liste de asigurări pe grupe de vârste nu a îndeplinit-o, aşa încât nu a făcut dovada serviciilor prestate.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse pentru considerentele ce se vor expune.
Prin contractul încheiat între părţi la 1 octombrie 1999, s-au prevăzut drepturile şi obligaţiile acestora privind acordarea asistenţei medicale stomatologice şi decontarea contravalorii acestora.
Dispoziţiile art. 6 stabileau prelungirea contractului peste limita valabilităţii încheierii sale – 31 decembrie 1999 – dacă nu este denunţat unilateral de către una dintre părţi.
Centralizatoarele lunare ale actelor terapeutice fac dovada valorii prestaţiilor efectuate de reclamantă, în limita sumelor calculate de instanţa de apel – 85.659.000 lei -, la care se adaugă penalităţile de întârziere, stabilite, prin acordul părţilor, la sumele datorate pentru plata cu întârziere a impozitelor – HG nr. 564/2000 în vigoare la data efectuării calcului penalităţilor.
Astfel, criticile formulate de reclamantă în motivele de recurs nu sunt întemeiate.
Pe de altă parte nu se poate susţine că furnizorul de servicii medicale nu a dovedit pretenţiile efectuate. Alături de centralizatorul lunar al actelor terapeutice, reclamanta a depus la dosar listele de asiguraţi şi separat recapitulaţia asiguraţilor înscrişi. De altfel chiar pârâta menţionează existenţa unui caiet cu semnăturile asiguraţilor, care chiar dacă nu este întocmit pe grupe de vârste, face dovada efectuării serviciilor medicale.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate împotriva deciziei nr. 481/C din 9 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTI
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. D. 1 SRL Oradea împotriva deciziei nr. 481 din 9 octombrie 2001, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâta C.A.S. Bihor Oradea împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2002.
| ← CSJ. Decizia nr. 2156/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2085/2001. Comercial → |
|---|
