ICCJ. Decizia nr. 242/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 242
Dosar nr. 8911/2001
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.9147/21 decembrie 2000, Tribunalul Galaţi a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. S. S.A.împotriva pârâtei S.C. C. S.A. şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei 481.044.203 lei cu titlu de penalităţi de întârziere. A fost anulat ca netimbrat capătul de cerere privind execuţia vremelnică a hotărârii. A mai fost obligată pârâta la 19.315.886 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei că reclamanta a livrat pârâtei în baza raporturilor contractuale diferite cantităţi de produse siderurgice pentru care a emis facturi ce au fost achitate cu întârziere iar conform clauzelor din contractul nr.5711/1998 încheiat între părţi (art.7 lit.b) datorează penalităţile pretinse prin acţiune.
Apelul declarat de pârâtă prin care critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie a fost admis numai în ce priveşte cuantumul penalităţilor la plata cărora a fost obligată pârâta. Astfel, că prin Decizia nr.479/19 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-a schimbat în parte sentinţa în sensul reducerii cuantumului penalităţilor de la 481.044.200 lei la 439.248.364 lei conform pretenţiilor restrânse ale reclamantei. Au fost înlăturate ca nefondate celelalte critici inclusiv cea care viza fondul cauzei în sensul că pârâta susţinea că nu datorează penalităţile pretinse de reclamantă întrucât livrările la care aceasta se referă s-au făcut în afara contractului nr.5711/1998. S-a respins excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Galaţi ridicată de pârâtă.
Împotriva acestei ultime soluţii a declarat recurs pârâta. Prin motivele scrise reia critica din apel, în sensul că, marfa pentru care a fost obligată să plătească penalităţi ar fi fost livrată în afara contractului despre care s-a făcut vorbire supra şi ca atare nu datorează penalităţile prevăzute în acel contract.
Critica este neîntemeiată iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Este neîndoielnic şi pârâta nu contestă primirea produselor ce au făcut obiectul facturilor pentru care s-a declanşat prezentul litigiu şi că acestea au fost primite fără obiecţiuni şi conform clauzei stipulate la art.7 lit.a din contractul nr.5711/1998 plata trebuia făcută cel mai târziu în 5 zile de la primirea mărfii.
Susţinerea pârâtei că marfa s-a livrat extracontractual nu este dovedită aşa cum în mod corect au reţinut instanţele, atât la fond cât şi în apel. Înscrisurile la care face referire pârâta în dovedirea susţinerilor sale sunt irelevante în cauză. Astfel adresa nr.113 din 10 martie 1998 are caracter intern şi reprezintă unele precizări ale direcţiei Marketing şi Orientare Economică pentru conducerea S.C. S. S.A.. De asemenea, invocarea de către pârâtă a corespondenţei sale ca şi a raporturilor contractuale cu A.R.D.I.M.E.T. nu prezintă relevanţă în raporturile sale contractuale cu reclamanta. Restul înscrisurilor la care face referire emanau de la pârâtă şi exprima punctul său de vedere neîmpărtăşit de reclamantă.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr.479 din 19 iunie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 101/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4683/2001. Comercial → |
|---|
