ICCJ. Decizia nr. 4683/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4683
Dosar nr. 6633/2001
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 550 din 17 aprilie 2000, pronunţată în dosarul nr. 365/2000 Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea formulată de S.I.F.T. împotriva pârâtei S.C. D. S.A. Mediaş şi a obligat pârâta la plata sumelor de 194.429.400 lei dividende nete aferente anului 1998, 96.984.357 lei actualizarea cuantumului dividendelor, în raport cu indicele de inflaţie pe intervalul 4 aprilie 1999- 31 ianuarie 2000 şi 13.701.350 lei cheltuieli de judecată.
A respins pretenţiile privind obligarea pârâtei la plata sumei de 15.682.013 lei daune interese moratorii, constând în raza dobânzii la conturile curente, pe perioada 4 aprilie 1999- 31 ianuarie 2000 şi cererea de instituire a măsurilor asiguratorii, în principal poprirea asiguratorie şi în subsidiar sechestru asigurator.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta este îndreptăţită să primească parte din dividende neachitate integral şi la timp, dar nu şi pentru petitele 3,5, acestea nu i se cuvin, pentru evitarea producerii unei duble reparaţii a aceluiaşi prejudiciu şi ca urmare a nedepunerii cauţiunii fixate nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 968 C. com.
Sentinţa a fost menţinută de curtea de apel care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Împotriva deciziei nr. 407/Ap din 4 octombrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Braşov reclamanta a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală, întrucât a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii comerciale, art. 43 C. com. şi art. 1088 C. civ. privind respingerea capătului de acţiune prin care au solicitat suma de 15.682.013 lei dobânzi şi cheltuieli de judecată.
Recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 1088 C. civ., la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, cu excepţia regulilor speciale în materie de comerţ, fidejusiune şi societate.
Din acest articol rezultă că dobânzile au un caracter de daune interese şi care se particularizează prin faptul că sunt stabilite anticipat de legiuitor.
Cumularea dobânzilor cu alte daune interese este permisă numai în mod excepţional, în cazurile expres prevăzute de lege, respectiv art. 383 C. com., art. 1669 C. civ. şi art. 65 alin. (2) şi art. 84 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
În lipsa reglementării dobânzii la data naşterii raportului juridic obligaţional între părţi, instanţa corect a obligat-o pe pârâtă către reclamantă la plata dividendelor actualizate cu indicele mediu al inflaţiei, având în vedere repararea prejudiciului integral în raport de dispoziţiile art. 1084 C. civ.
Susţinerea reclamantei recurente de a include în beneficiul nerealizat atât suma rezultată ca urmare a indicelui inflaţiei cât şi dobânda, nu poate fi primită. Nu este posibil ca aceeaşi sumă de bani să fie plasată în investiţii financiare şi depusă la bancă pentru obţinerea de dobândă, ţinând seama şi de faptul că reclamanta recurentă este investitor financiar.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată acestea nu au fost solicitate prin motivele de apel pentru ca instanţa să le poată examina, astfel încât acestea pot fi solicitate pe calea unei acţiuni separate.
Faţă de considerentele arătate, recursul declarat neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. S.A. Braşov împotriva deciziei nr. 407/Ap din 4 octombrie 2000 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 409/2001. Comercial → |
|---|
