ICCJ. Decizia nr. 277/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.277
Dosar nr.9043/2001
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 iulie 2001, reclamanţii B.I., D.A., M.D. şi N.D. au chemat în judecată pe pârâţii S.C. "V." S.A., F.P.S., S.I.F. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului de cesiune nr.1/8515 din 20 decembrie 1999, numai în ceea ce priveşte cesiunea acţiunilor deţinute de F.P.S. la S.C. "V." S.A. şi menţinerea dispoziţiilor privind desfiinţarea actului de cesiune nr.1/3119 din 23 aprilie 1999.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr.742 din 7 septembrie 2000, a respins excepţiile privind necompetenţa teritorială, a insuficientei timbrări a cererii, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor şi interesului acestora, a lipsei semnării cererii de chemare în judecată, a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. "V." S.A., a admis acţiunea reclamantei şi, în consecinţă, a anulat în parte contractul de cesiune nr.1/8515/20 decembrie 1999 înregistrat la S.I.F. cu nr.11069/12 iunie 2000 numai cu privire la cesiunea acţiunilor deţinute de F.P.S. la S.C. „V." S.A., menţinându-l cu privire la desfiinţarea actului de cesiune nr.1/3119/23 aprilie 1999.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr.961 din 24 septembrie 2001 a respins apelul pârâtei S.I.F., ca nefondat şi a luat act de renunţarea la judecata apelului de către pârâtul Ministerul Turismului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta S.I.F. a declarat recurs, solicitând în esenţă admiterea excepţiilor sale invocate la fond şi în apel, respinse greşit de instanţe, iar pe fond modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantelor.
Recursul pârâtei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea actelor şi probelor administrate în cauză, în raport de susţinerile reiterate în recurs, se constată că nu sunt întrunite nici una dintre situaţiile prevăzute de art.304 cod procedură civilă, pentru a se putea dispune casarea hotărârii atacate, aşa cum greşit solicită pârâta recurentă.
În ceea ce priveşte excepţiile invocate de pârâtă şi reiterate de aceasta şi prin recursul de faţă, se constată că instanţele le-au examinat corespunzător şi le-au soluţionat corect în raport de prevederile cuprinse în codul de procedură civilă.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art.10 alin.1 C. proc. civ. şi art.897 C. com., privind competenţa alternativă de soluţionare a cauzelor comerciale, se constată că Tribunalul Dâmboviţa, sesizat de reclamanţi, era competent să soluţioneze pricina de faţă.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamanţilor şi interesul acestora, corect instanţele au reţinut că acestea în calitate de acţionari la S.C. "V." S.A. şi fiind deţinătorii unor contracte de locaţie a unor active ale respectivei societăţi, aveau calitate procesuală şi interes în legătură cu situaţia acţiunilor şi transferul lor gratuit de la F.P.S. la S.I.F.
Cum, operaţiunea de cesionare a cărei anulare s-a cerut prinacţiune viza un pachet de acţiuni al S.C. „V." S.A., instanţele de fond şi apel au apreciat corect că aceasta are calitate procesuală pasivă pentru a se clarifica structura acţionariatului şi modul de distribuire al acţiunilor sale.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, trebuie reţinut că, prin actul de cesiune 1/8519 din 20 decembrie 1999 F.P.S. ceda către S.I.F. un pachet de acţiuni în valoare de 2.286.825.000 lei, fără a se primi nimic în schimb, măsură constatată ca ilegală de către o comisie a F.P.S.
De altfel, chiar Ministerul Turismului care s-a subrogat ulterior în drepturile F.P.S. în baza OG nr.7/2001 a recunoscut că prin cesiunea respectivă s-au încălcat dispoziţiile OG nr.32/1998 considerată a fi constituţională de către Curtea Constituţională şi a retras apelul său achiesând în acest fel la măsura instanţelor de anulare în parte a actului de cesiune în discuţie.
Având în vedere cele de mai sus, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.I.F. împotriva deciziei nr.961 din 24 septembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi27 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 28/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 262/2001. Comercial → |
|---|
