ICCJ. Decizia nr. 339/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.339
Dosar nr.9624/2001
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 ianuarie 2001, reclamanţii R.N. şi R.M. au chemat în judecată pe pârâta B.R.D. – G.S.G. S.A. Sucursala Zonală Constanţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate în contradictoriu cu aceasta nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr.835/30 iulie 1996, încheiat de părţi, care a fost autentificat sub nr.1325/30 iulie 1006 şi transcris sub nr.8682/31 iulie 1996.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat în esenţă, că prin procură specială autentificată sub nr.6259/31 mai 1006 l-au împuternicit pe numitul B.A. spre a-i reprezenta în faţa organelor competente în vederea ipotecării imobilului proprietatea lor situat în Constanţa, pentru garantarea unui credit în valoare de 50.000.000 lei pe care urma să-l contracteze S.C. A.A.C. S.R.L. al cărui unic asociat este mandatarul.
Se mai arată, că la data de 30 iulie 1996 prin contractul nr.835/1996, creditul a fost contractat de societatea menţionată, şi că la aceeaşi dată, s-a încheiat contractul de ipotecă nr.835/30 iulie 1006, prin care s-a constituit o ipotecă asupra imobilului proprietatea reclamanţilor în favoarea pârâtei, prin Agenţia M.Kogălniceanu şi prin care se pretinde că, ar fi fost instituită o garanţie în limita sumei de 65.002.000 lei.
Cum contractul de ipotecă, menţionat mai sus este lovit de nulitate absolută, pentru că îi lipsesc două condiţii esenţiale şi anume lipsa consimţământului şi forma autentică, reclamanţii au solicitat admiterea acţiunii cu obiectul expus, invocând, în sprijinul admiterii cererii în principal dispoziţiile art.948 şi 1772 C. civ.
Prin sentinţa nr.921/COM din 10 aprilie 2001, Tribunalul Constanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă şi a admis acţiunea reclamanţilor, constatând nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr.835/1996, autentificat sub nr.1325/1996 şi transcris sub nr.8682/1996 la Judecătoria Constanţa.
Apelul declarat împotriva susmenţionatei sentinţe de pârâta B.R.D. – G.S.G. – Sucursala Zonală Constanţa, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.920/COM din 1 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, instanţa reţinând în motivarea soluţiei, la fel cu prima instanţă că, susţinerea privind lipsa obiectului cererii pentru justificarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii nu este fondată din moment ce reclamanţii au precizat expres, că obiectul acţiunii îl formează constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă nr.835/1996, iar pe fond că, chiar dacă în principiu înscrisul autentic se bucură de prezumţia de valabilitate, în speţă, o asemenea ipoteză este exclusă în lipsa constatării notarului în sensul că s-a luat consimţământul părţilor la încheierea actului, situaţie care constituie, potrivit art.65 lit."a" din Legea nr.36/1995 a notarilor publici, un motiv de nulitate absolută, a contractului de ipotecă, întocmit cu încălcarea dispoziţiilorlegale precitate.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta B.R.D. – G.S.G. – Sucursala Zonală Constanţa invocând ca motive de casare dispoziţiile art.304 pct.9 şi 10C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că, hotărârea instanţei de apel este criticabilă, deoarece această instanţă, nu s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, în constatarea nulităţii relative, având în vedere că, din moment ce procuristul a semnat actul, respectiv contractul de ipotecă, în baza unei procuri autentificată, astfel că înaceastă situaţie nu se putea reţine că actul ar fi lovit de nulitate absolută, ci eventual de nulitate relativă.
De asemenea, pârâta printr-o altă critică, susţine că, instanţa de apel ar fi respins greşit excepţiile privind lipsa obiectului cererii, precum şi aceea a realizării unui drept, prin încălcarea dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ. ca şi excepţia suspendării judecării pricinii, până la soluţionarea cauzei penale, respectiv a plângerii penale formulată de reclamanţi împotriva procuristului B.A., potrivit principiului că penalul ţine în loc civilul.
În sfârşit, printr-o ultimă critică, pârâta susţine că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat asupra unui mijloc de apărare, cu caracter de probă, cu referire la faptul că nu i-a admis proba cu interogatoriul procuristului, prin care tindea să dovedească că, acesta a semnat actulîn faţa notarului şi deci că în această situaţie, a fost îndeplinită una din condiţiile esenţiale – a consimţământului dat.
În consecinţă pârâta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor şi reţinereacauzei spre rejudecare.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului în constatarea nulităţii relative a actului încheiat de părţi, se constată că aceasta nu a fost invocată în faţa instanţelor, care s-au pronunţat în cauză şi ca atare nu se poate reproşa instanţei de apel că nu s-a pronunţat asupra unei excepţii care nu a fost invocată nici la fond şi nici prin motivele de apel.
Cu privire la excepţia potrivit căreia obiectul cererii nu ar axista, se constată că aceasta a fost invocată formal, din moment ce, din examinarea acţiunii rezultă expres că reclamanţii au promovat cererea pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă nr.835/1996 şi legat de aceasta, constatarea inexistenţei unui drept real de ipotecă asupra apartamentului proprietatea lor, în favoarea pârâtei, deci obiectul cererii este prescis determinat şi ca atare, susţinerile contrare ale recurentei nu sunt reale.
Cu privire la susţinerea potrivit căreia prin promovarea acţiunii reclamanţii ar tinde la realizarea unui drept iar nu constatarea existenţei sau inexistenţei acestuia, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., se constată că nici aceasta nu este întemeiată, deoarece reclamanţii nu au urmărit aşa cumprobează actele de la dosar, constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă, pe motiv că înscrisul ar fi fals şi că este nul absolut pentru neîndeplinirea condiţiilor cerute „ad validitatem" privind consimţământul valabil al părţilor şi forma autentică a actului, condiţii în lipsa cărora, bine instanţa de apel,a reţinut că este nul absolut înscrisul.
Legat de acest aspect, se constată că nici critica privind refuzul instanţei de a suspenda pricina de faţă până la soluţionarea plângerii penale formulată de reclamanţi împotriva procuristului, nu poate fi primită, în contextul în care constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă, a fost solicitată pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.65 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici (a căror nerespectare atrage nulitatea absolută a înscrisului respectiv constatarea că s-a luat consimţământul părţilor precum şi constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi să semneze) şi nu pentru că acesta ar fi fals, pentru a atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.244 (1) alin.2 C. proc. civ. şi aplicarea principiului că penalul ţine în loc civilul.
În sfârşit nu poate fi reţinută nici critica prin care se susţine că, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui fapt cu caracter de probă mai precis aşa cum se arată în continuare, instanţa nu a admis proba cu interogatoriul procuristului (prin care pârâta tindea să dovedească că în realitate a existat un consimţământ valabil exprimat de reclamanţi prin semnarea inscrisului de mandatarul acestora – procurist) deoarece nici o dovadă existentă la dosar nu confirmă că, pârâta ar fi formulat o astfel de cerere, fie la fond fie în apel, cum de asemenea nu există nici textul interogatoriului.
În ce priveşte fondul pricinii, se reţine, că bine instanţa de apel a apreciat că, în lipsa constatării notarului, în sensul că s-a luat consimţământul părţilor, contractul de ipotecă nr.835/1996, este nul absolut în conformitate cu dispoziţiile legale precitate (art.65 din Legea nr.36/1995) iar împrejurarea că pârâta a depus la dosar un exemplar al înscrisului semnat de procuristul reclamanţilor, nu este de natură a acoperi nulitatea absolută, în contextul în care prevederile legale menţionate, au caracter imperativ, şi deci impun sub sancţiunea nulităţii, semnarea în faţa notarului public a tuturor exemplarelor originale ale înscrisului autentificat.
Or, cum în speţă, exemplarul contractului depus de reclamanţi nu este semnat nici de aceştia şi nici de procurist, iar cel depus de pârâtă poartă numai semnătura reprezentantului pârâtei, rezultă că în mod corect, instanţa de a apel a reţinut că, chiar dacă în principiu, înscrisul autentic se bucură de prezumţia de valabilitate, în speţă nu este incident acest principiu, din moment ce înscrisul este lovit de nulitate absolutăpentru neîndeplinirea a două condiţii esenţiale, imperios necesare pentru naşterea validă a unui asemenea act juridic civil, şi anume consimţământul şi forma autentică.
Aşa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat depârâta B.R.D. G.S.G. Sucursala Constanţa împotriva deciziei nr.920 din1 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 372/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 244/2001. Comercial → |
|---|
