ICCJ. Decizia nr. 38/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.38
Dosar nr.7906/2001
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 ianuarie 2001reclamanta R.A. A.P.P.S. S.A.I.P.S.A.P. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta CARTEL SINDICAL ALFA pentru ca prin hotărârea ce se pronunţa să fie obligată la plata sumei de 231.704.236 lei cu titlu de prestări servicii + 59.093.869 lei utilităţişi suma de 47.335.178lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercialăprin sentinţa civilă nr.2346 din 23 martie 2001a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 47.335.178lei cu titlu de penalităţiplus suma de 16.550.000lei cheltuieli de judecată. A respins excepţia de necompetenţă a secţiei comerciale.
Pentru a pronunţa această hotărâreinstanţa de fond a reţinut că pe parcursul soluţionării cauzei debitul a fost achitat, reclamanta confirmând încasarea acestuia, majorându-şi, totodată câtimea capătului de cerere privind penalităţile la suma de 95.186.323 lei calculate până la 31 decembrie 2000. Deasemenea a reţinut că pârâta este în culpă pentru neachitarea în termen a contravalorii prestaţiilor.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâria fost respins ca nefondat de Curtea de ApelBucureşti, secţia a V-a comercială prinDecizia nr.1140 din 03 septembrie 2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat pârâta CONFEDERAŢIA NAŢIONALĂ SINDICALĂ „CARTEL ALFA" Bucureşticriticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă reţinând, sub forma criticilor în recurs, motivele din apel, în sensul că instanţa de apel în mod greşit a considerat că a operat tacita relocaţiune şi pentru contractul de prestări servicii, fiind astfel menţinută, în mod neîntemeiat, obligaţia la plata de penalităţi stabilită de instanţa de fond în condiţiile în care contractul de prestări servicii nu mai producea efecte – nu mai putea constitui temei pentru pretenţii, şi pe cale de consecinţă, nici pentru penalităţi.
În consecinţă, în temeiul art.304 pct.8 şi 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, în sensul respingerii ca neîntemeiatăa cererii de chemare în judecată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că ambele instanţe în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând hotărâri temeinice şi legale, care nu pot fi reformate prin recursul declarat de pârâtă.
Astfel, din verificare actelor de la dosarul de fond şi din apel, cu toate că rezultă că recurenta pârâtă a recunoscut pretenţiile reclamantei – intimate prin achitarea acestora privind chiria şi contravaloarea utilităţilor după expirarea termenilor stipulaţi în cele două contracte, conform tacitei – relocaţiuni prevăzute de art.1437 C. civ., nu a luat în calcul penalităţile de întârziere, care provin din neplata la termenul prevăzut în contracte a chiriei precum şi a prestărilor de servicii, la care, în mod legal, a fost obligată decele două instanţe.
În mod corect cele două instanţe au apreciat că cele două contracte, de închiriere şi prestări servicii opereazăconcomitent, având în vedere căpentru închirierea spaţiului se impune asigurarea serviciilor privind repararea, întreţinerea, curăţenia, etc., în temeiul dispoziţiilor art.1420 – 1421 C. civ., operând, confom art.1437 C. civ., tacita relocaţiune pentru contractul de închiriere şi o prelungire de drept a contractului de prestări servicii,confirmatăprin plata contravalorii acestor prestaţii, de către pârâta – recurentă, achiesând, în mod tacit la prelungirea valabilităţii acestuia.
În mod judicios areţinut instanţa, faţă de împrejurările menţionate mai sus, că în aceste condiţii a operat şi clauza penală în baza căreia pârâta a fost sancţionată pentru neplata la termen a serviciilor de care a beneficiat.
În consecinţă, pentru cele ce preced, în temeiul art.312 C. proc. civ., Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.
Curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta CONFEDERAŢIA NAŢIONALĂ SINDICALĂ CARTEL ALFABucureşti împotriva deciziei nr.1140 din 03 septembrie 2001 a Curţii de ApelBucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi13 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 381/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 372/2001. Comercial → |
|---|
