CSJ. Decizia nr. 383/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 383Dosar nr. 7206/2001
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 879 din 6 aprilie 2001 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei invocată de pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M. S.A. Constanţa şi s-a admis în parte acţiunea reclamantei S.N.P. P. S.A., sucursala A. Piteşti, şi a obligat-o pe pârâtă la 21.263.726 lei contravaloare marfă şi 1.776.099 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut culpa pârâtei în calitate de cărăuş ceea ce atrage răspunderea în condiţiile art. 418 şi art. 425 C. com. şi Regulamentul de Transport, respectiv art. 80.1 şi art. 85.2.
Apelul declarat de pârâtă, a fost respins prin Decizia civilă nr. 672 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală întrucât în mod neîntemeiat a fost angajată răspunderea sa, ca şi modul de calcul al despăgubirilor.Recursul este nefondat pentru considerentele următoare.
Din actele de la dosar rezultă că vagonul a sosit cu sistemele de sigilare violate, iar aceasta s-a întâmplat în intervalul în care marfa din vagon se află în paza juridică a cărăuşului conform art. 83.1. din Regulamentul de Transport, ceea ce vizează prezumţia de culpă, potrivit aceluiaşi act normativ.
Prin urmare, culpa pârâtei fiind nu numai prezumată dar şi demonstrată, în mod corect a fost angajată răspunderea contractuală a acesteia.
Sub aspectul calculului despăgubirilor acesta corespunde dispoziţiilor art. 85.2. din acelaşi Regulament dar şi dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi art. 12 alin. (1) din OG nr. 3/1992, care stipulează că plata TVA –ului i-a naştere la data efectuării livrării, deci în momentul predării efective a produselor petroliere către cărăuş.
OG nr. 27/2000, în art. 16 şi art. 17, stipulează în materie de accize că, sunt plătitori de accize pentru produsele petroliere, agenţii economici producători, respectiv în speţă reclamanta.
La rândul ei, taxa de drum a fost corect inclusă în preţ conform Legii nr. 118/1996.
Această compunere a preţului având ca temei legal actele normative arătate, se află în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 45 din Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 2388 din 15 decembrie 1995 care se referă la valoarea de înlocuire a contravalorii mărfurilor lipsă.
În consecinţă, Decizia recurată fiind temeinică şi legală, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. - C.F.R. M. S.A., sucursala M. Constanţa, prin S.M.F. S.A., agenţia teritorială Constanţa, împotriva deciziei nr. 672 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3844/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 381/2001. Comercial → |
|---|
