CSJ. Decizia nr. 414/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 414.
Dosar nr. 8042/2001
Şedinţa publică din 30 octombrie2003
Asuprarecursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 299/C din 19 martie 2001 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta D.G.F.P.C.F.S VÂLCEA, cu sediul în Rm. Vâlcea , împotriva pârâţilor S.C. P. S.A. cu sediul în Rm. Vâlcea şi T.M. cu domiciliul în Rm. Vâlcea, în sensul că a obligat pe pârâtul T.M. la plata sumei de 3.076.321.601 lei, sumă ce va servi la plata datoriilor S.C. P. S.A. către creditorii săi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea din 24 februarie 2000 s-a deschis procedura de lichidare a debitoarei S.C. P. S.A. la cererea reclamantei, fiind numit lichidator în cauză expertul C.M., care prin raportul prezentat instanţei a precizat că administratorul societăţii nu a prezentat documentele contabile nici în urma notificărilor efectuate de judecătorul sindic în temeiul art. 26 din Legea nr. 64/1995. Aceeaşi situaţie a prezentat-o şi reclamanta în actele sale de control, din care rezultă că societatea creditoare nu şi-a achitat obligaţiile faţă de bugetul statului până la data de 30 aprilie 1997, la care s-au calculat majorări de întârziere, debitul restant ridicându-sela suma de 3.076.321.801 lei. Toate aceste împrejurări au condus la concluzia că administratorul societăţii T.M. nu a ţinut contabilitatea societăţii în conformitate cu legea, situaţie în care conform art. 124 lit. d) din Legea nr. 65/1995 se impune ca pârâtul T.M. să fie obligat la plata sumei de 3.076.321.801 lei, sumă ce va servi la plata datoriilor S.C. P. S.A. către creditorii săi.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 371/A-C din 11 iunie 2001 a admis apelurile formulate de reclamanta D.G.F.P.C.F.S VÂLCEA şi de pârâtul T.M. împotriva sentinţei nr. 299/C din 19 martie 2001 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că a anulat în totul sentinţa de mai sus şi în fond a admis acţiunea formulată de reclamanta D.G.F.P.C.F.S VÂLCEA şi a obligat pe pârâtul T.M. la plata sumei de 3.076.321.801 lei despăgubiri. De asemenea a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile personale ale pârâtului.
Împotriva deciziei nr. 371/A-C din 11 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs pârâtul T.M., care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de apărare hotărâtoare în dezlegarea pricinii, respectiv asupra probei cu înscrisuri, doi martori şi o expertiză, solicitate la termenul din 11 iunie 2001, nu s-a pronunţat asupra unui motiv de apel referitor la prescripţia extinctivă privind răspunderea, hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei judecătorului sindic, este lipsită de temei legal şi pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind invocate ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 3,9 şi 10 C. proc. civ.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Greşit a procedat Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, atunci când nu s-a pronunţat asupra cererii de probatorii formulată la termenul din 11 iunie 2001, de apărătorul pârâtului, care a solicitat proba cu înscrisuri, doi martori şi o expertiză, pentru a face dovada motivelor de apel.
Deşi aceste aspecte au fost consemnate în practicaua hotărârii, instanţa a omis să se pronunţe motivat, pe bază de argumente juridice, care sunt raţiunile ce impun fie respingerea, fie admiterea cererii de probatorii a pârâtului.
De asemenea, era necesar a fi verificate, pe bază de probe, toate situaţiile de fapt şi de drept pe care pârâtul le-a invocat în apărarea sa, deoarece numai procesul verbal încheiat la 20 august 1997 de inspectorii de specialitate din cadrul D.C.F.S. prin care s-a constatat neplata obligaţilor către bugetul statului, precum şi administrarea necorespunzătoare a patrimoniului societăţii comerciale, nu este suficient pentru antrenarea răspunderii personale a pârâtului T.M., în calitatea de administrator al acestei societăţi.
Relevanţa juridică în corecta soluţionare a cauzei o constituie, în contextul procedurii de lichidare judiciară reglementată de Legea nr. 64/1995, a debitoarei S.C. P. S.A. Rm. Vâlcea şi raportul privind lichidarea societăţii, întocmit de judecătorul sindic, asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la încetarea de plăţi, raport care poate conţine şi informaţii privind eventuala răspundere a oricăruiadministrator. Astfel, apare pe deplin justificat a se clarifica cu exactitate perioada în care pârâtul a exercitat atribuţiile de administrator, obligaţiile impuse de această calitate, un calcul detaliat al creanţelor datorate bugetului de stat şi împrejurările care dovedesc existenţa raportului de cauzalitate între fapta personală a administratorului şi prejudiciul suferit de patrimoniul debitorului şi consecutiv de creditor, atât prin fapte concrete comisive dar şi a faptelor omisive, respectiv nedescoperirea, nesesizarea sau lipsa de acţiune pentru preîntâmpinarea prejudiciului cauzat.
În acest context, urmează a admite recursul promovat de pârâtul T.M. împotriva deciziei nr. 317/A-C din 11 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 304 pct. 10 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ, în sensul că va casa această decizie şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul T.M. împotriva deciziei nr. 371/A-C din 11 iunie 2001 a Curţii de ApelPiteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 octombrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3930/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 419/2001. Comercial → |
|---|
