CSJ. Decizia nr. 3930/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3930
Dosar nr. 7790/2001
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 996 din 13 februarie 2001 a admis acţiunea promovată de reclamanta R.G.A.B. cu sediul în Bucureşti, împotriva pârâtei R.A.D.E.T., cu sediul în Bucureşti, şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 16.664.242.247 lei cu titlu de penalităţi de întârziere în plata facturilor aferente perioadei 10 martie 1999- 30 decembrie 1999, cu cheltuielile de judecată aferente în sumă de 316.287.423 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în contractul nr. 2462/1995 încheiat de părţi, la cap. VI art. 2 se prevede ca facturile să fie achitate în termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea documentelor de plată, în caz contrar, întârzierile atrag penalităţi conform normelor legale. A reţinut de asemenea că dispoziţiile Legii nr. 198/1997 pentru modificarea art. 67 din Legea Gospodăriei Comunale nr. 4/1981 sunt pe deplin aplicabile.
Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care prin Decizia nr. 1013 din 14 iunie 2001, a schimbat sentinţa instanţei de fond şi a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că textul art. 2 al cap. VI din contractul menţionat nu echivalează cu o clauză penală care să îndreptăţească reclamanta la pretinderea penalităţilor de întârziere.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs S.C. A.N. S.A. Bucureşti, motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică întrucât.
- greşit s-a reţinut prin hotărârea recurată că este informă clauza penală prevăzută de părţi în contractul nr. 462 din 9 februarie 1995 unde se precizează că întârzierile atrag după sine penalităţi, iar cuantumul acestora în procent de 0,2% este prevăzut în Legea nr. 198/1997;
- penalităţile sunt datorate de pârâtă nu numai în temeiul contractului, dar şi în temeiul legii, sens în care a invocat prevederile art. 67 din Legea nr. 4/1981 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 198/1997.
Cu privire la calitatea procesuală a S.C. A.N. Bucureşti, se constată faptul că aceasta este succesoarea R.G.A. Bucureşti, preluând de la aceasta creanţa, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, după care a urmat o nouă cesiune a creanţei către recurentă, recursul declarat în cauză de S.C. A.N. fiind însuşit de altfel, în acest context, de reclamantă.
Recursul declarat de S.C. A.N. S.A. Bucureşti este însă neîntemeiat.
Examinând hotărârea atacată cu recurs în raport de criticile invocate de recurentă, se constată că în mod corect instanţa de apel a schimbat sentinţa tribunalului şi pe fond a respins pretenţia de penalităţi a reclamantei, deoarece din actele dosarului nu rezultă convenirea de către părţi a unei clauze penale.
Astfel, clauza penală este convenţia accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său şi ca atare reprezintă o sancţiune contractuală prestabilită.
Ori, dacă părţile contractante nu prevăd expres clauza penală, aceasta nu se aplică „ope legis" cum în mod cu totul nefondat a susţinut recurenta prin cele două motive de recurs.
Cum corect a reţinut instanţa de apel, dispoziţiile legii nu pot suplini voinţa părţilor şi întrucât cuantumul penalităţilor nu a fost negociat, este evidentă lipsa voinţei părţilor în ceea ce priveşte acest cuantum.
În aceste împrejurări, recursul declarat în cauză este nefondat şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A.N. S.A. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1013 din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 393/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 414/2001. Comercial → |
|---|
