CSJ. Decizia nr. 419/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 419Dosar nr. 1418/2001
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3676 din 9 iunie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială. s-a admis cererea formulată de reclamantul F.P.S. Bucureşti şi pârâta S.C. T. S.A. Bucureşti a fost obligată la plata sumei de 2.244.696.000 lei dividende datorate reclamantei pentru anul financiar 1997 şi 269.363.520 lei daune moratorii; s-a respins cererea pentru diferenţă preţ ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta datorează reclamantului suma pretinsă cu titlu de dividende pe anul 1997 având în vedere hotărârea AGA nr. 19 din 11 aprilie 1998 şi faptul că reclamantul este acţionar în numele statului la societatea pârâtă în temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 122 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Cu privire la daunele moratorii, cererea reclamantului a fost admisă în parte pentru suma de 269.363.520 lei reprezentând dobânda practicată de B.R.D. într-o anumită perioadă şi având în vedere că reclamantul ar fi putut efectua operaţiuni financiare prin intermediul acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 3548 din 13 decembrie 2000 a admis apelul reclamantului, a schimbat sentinţa tribunalului în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.380.702.088 lei cu titlu de daune interese; a respins capătul de cerere privind dividendele în sumăde 2.505.816.416 lei ca rămas fără obiect.
Prin aceeaşi decizie s-a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a reţinut în considerentele deciziei că pârâta nu a făcut dovada că a virat în contul reclamantuluideschis la B.R.D.-SMB suma cuvenită cu titlu de dividende pe exerciţiul financiar 1997 astfel că în temeiul art. 43 C. com. datorează dobânda practicată de banca beneficiarului până la data achitării efective a acestei sume.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind dividendele, s-a reţinut că acestea au fost achitate conform ordinelor de plată depuse la dosar, fapt confirmat prin adresa nr. 14/24266 din 12 decembrie 2000 a beneficiarului.
Referitor la apelul declarat de pârâtă s-a reţinut că acesta nu a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar conform dispoziţiei instanţei de la termenul din 18 octombrie 2000. Că pârâta a declarat în Şedinţa publică din 1 noiembrie 2000 că nu înţelege să timbreze cererea sa.
În termen legal pârâta S.C. T. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că este nelegală şi netemeinică.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului pârâtei, ca nefondat.
A susţinut recurenta că deşi a invocat excepţia netimbrării de către reclamant a cererii de chemare în judecată, aceasta i-a fost respinsă cu motivarea că acţiunea în pretenţii are ca obiect venituri bugetare. Că pentru egalitate de tratament, nu a înţeles să timbreze apelul declarat împotriva sentinţei instanţei de fond.
Critica nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 26 alin. (2) teza a II-a din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 „cererile şi acţiunile precum şi căile de atac formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea acestora sunt scutite de taxa judiciară de timbru atunci când au ca obiect venituri publice".
Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei „veniturile încasate de instituţiile publice implicate din vânzarea acţiunilor emise de societăţi comerciale, se varsă la bugetul de stat".
Ori intimata, face parte din categoria instituţiilor publice implicate potrivit art. 3 lit. a) şi art. 43 alin. (1) din OUG nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999, iar veniturile încasate de aceasta se varsă la bugetul de stat (art. 9 din actul normativ menţionat).
Din coroborarea acestor dispoziţii legale, rezultă că acţiunea intimatei având ca obiect obligarea recurentei la plata dividendelor datorate acesteia în calitate de acţionar al statului, precum şi capătul de cerere privind daunele moratorii este scutită de taxă de timbru în condiţiile art. 146/1997.
Referitor la timbrul judiciar, potrivit art. 1 alin. (2) din OUG nr. 32/1995 modificată şi completată prin Legea nr. 123/1997 acesta nu se aplică în cazurile în care nu se percepe taxa de timbru.
Faţă de aceste considerente, susţinerea recurentei că pentru egalitate de tratament nici aceasta nu trebuia să timbreze cererea de apel, va fi înlăturată întrucât nu are temei legal.
În cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 31/1990 republicată prevăd că aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi. Că dreptul de a primi dividende derivă din calitatea de asociat şi de participant cu o cotă parte la capitalul social al societăţii şi întrucât aportul la capitalul social nu este purtător de dobânzi, rezultă că nici dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi.
S-a precizat că reclamanta nu a făcut dovada că a suferit un prejudiciu pentru îndeplinirea cu întârziere a obligaţiei privind plata dividendelor de către pârâtă.
Nici această critică nu este întemeiată.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea privind daunele moratorii pe dispoziţiile art. 43 C. com. care stipulează că datoriile comerciale producdobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Dividendele nu reprezintă un aport de capital, aşa cum a susţinut recurenta, ci beneficiul legal datorat exigibil la data încheierii bilanţului anual contabil, astfel că ele produc dobândă de drept potrivit dispoziţiilor art. 43 C. com., iar reclamanta nu trebuia să facă dovada vreunui prejudiciu.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi pe cale de consecinţă, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. T. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 3548 din 13 decembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 414/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 424/2001. Comercial → |
|---|
