ICCJ. Decizia nr. 423/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.423
Dosar nr.8942/2001
Şedinţa publică din 03 februarie 2004
Asuprarecursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 9 septembrie 1999, reclamanta S.C. S.I.P. S.R.L., a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A., solicitând obligarea acesteia să îşi îndeplinească obligaţiile asumate în calitate de cumpărător prin contractul nr.3 din 2 decembrie 1998 privind livrări şi preluări de zgură granulată de furnal, cu plata contravalorii în condiţiile prevăzute în contract, iar în caz de refuz obligarea pârâtei la plata penalităţilor contractuale de întârziere de 0,15% pe zi de la data scadenţei fiecărei facturi, cu daune interese cauzate de neplata preţului şi refuzul de preluare a produselor contractate, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta a precizat şi completat acţiunea solicitând obligarea reclamantei la 9.529.128.000 lei despăgubiri, sumă compusă din:
- 124.879.889 lei penalităţi contractuale de întârziere calculate la valoarea contractului, până la data înregistrării acţiunii, din culpa pârâtei care a refuzat nejustificat preluarea mărfii contractate începând cu 20 iulie 1999 când pârâta a renunţat la executarea contractului.
- 524.359.793 leidauneinteresecontractualecalculatela valoarea
contractului neexecutat din culpa pârâtei, prin raportare la dobânda practicată de B.R.D.;
- 2.301.065.645 lei daune constând în profitul brut nerealizat de societate în anul 1999 urmare a imposibilităţii executării integrale a contractului prin refuzul pârâtei;
- 508.115.994 lei valoarea unei facturi emisă pentru livrări anterioare datei de 28 august 1999, refuzate la plată nejustificat;
- 101.630.152leipenalităţicontractualedeîntârzierelaplatăşi
dobânzi pentru neplata facturii de 508.115.994 lei;
- 35.107.447 lei daune constând din penalităţi de întârziere datorate S.N.T.F.M. – C.F.R. Marfă S.A., sucursala Cluj Napoca pentru 29 vagoane încărcate cu zgură pe ruta Galaţi – Turda;
- 195.888.000 lei taxe de staţionare şi taxe de suferinţă pentru cele 29 vagoane a căror preluare a fost refuzată de pârâtă;
- 490.000.000 lei daune cominatorii de 10.000.000 lei pe zi începând de la 2 februarie 1999 până la 21 octombrie 1999 şi în continuare până la plată;
- 344.602.838 lei daune constând în penalităţi şi majorări legale datorate bugetului de stat pentru imposibilitatea plăţii de TVA şi impozit pe profitca urmare a întârzierii plăţii de către pârâtă a preţului de 508.115.994 lei şi a refuzului de a primi marfa din cele 29 vagoane;
- 20.367.095 lei dobânzi achitate la B.R.D. pentru imposibilitatea rambursării la termen a unui împrumut de 200.000.000 lei urmare a nerealizării veniturilor de 508.115.994 lei valoarea facturii neachitată şi a refuzului de a primi marfa din cele 29 vagoane;
- 3.922.254.992 lei daune morale;
- 170.566.280 lei cheltuieli de judecată.
La acelaşi tribunal, s-a înregistrat acţiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.A., împotriva pârâtei S.C. S.I.P. S.R.L., prin care se solicită:
- Rezilierea contractului nr.3/2 decembrie 1998 încheiat între părţi, privind livrările de zgură granulată din culpa pârâtei care în primele 7 luni a avut livrări întârziate, pârâta fiind notificată să sisteze orice livrare la 20 iulie 1999;
- Obligarea pârâtei la 941.175.000 lei daune din diferenţe de preţ pentru cantităţile de zgură contractate cu alţi furnizori ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale apel pârâtei;
- 2.844.085.148 lei pierderi suferite pentru nemajorarea preţului la cimentul produs pe trimestrul II/1999 pentru vicii de calitate prin folosirea altor adjuvanţi decât zgura în reţeta de preparare;
- penalităţi de întârziere în sumă de 171.772.836 leicalculate pentru 75 zile pentru nelivrarea în întregime a cantităţilor de zgură de la 31 mai şi 30 iunie 1999, până la 15 august 1999;
- Obligarea pârâtei la daunele rezultate din staţionarea vagoanelor începând cu 28 august 1999 deoarece era o livrare întârziată, după denunţarea unilaterală a contractului, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul a dispus conexarea celor două cauze şi prin sentinţa civilă nr.2054 pronunţată la 13 decembrie 1999, a admis acţiunea precizată a S.C. S.I.P. S.R.L. şi a obligat pârâta reclamantă S.C. C. S.A.să-şi îndeplinească obligaţiile care-i revin din contractul nr.3/2 decembrie 1998, constând în preluarea mărfii şi plata acesteia, iar în caz de refuz, a obligat pârâtasă plătească reclamantei 492.408.169 lei penalităţi, 801.300.061 lei dobânzi contractuale, 2.301.065.445 lei profit nerealizat, 508.115.994 lei contravaloare facturi, 56.805.739 lei penalităţi CFR, 214.368.000 lei taxe locaţie CFR, 540.000.000 lei daune cominatorii, 344.602.838 lei penalizări bugetare, 30.042.845 lei dobânzi bancare şi 1.000.000.000 lei, daune morale.
Acţiunea reconvenţională formulată de pârâta S.C. C. S.A. a fost respinsă, iar pârâta a fost obligată la 122.578.080 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că pârâta reclamantă, a refuzat nejustificat la 28 august 1999 preluarea vagoanelor livrate în temeiul contractului, iar refuzurile sale de plată, au fost nejustificate.
S-a reţinut culpa pârâtei reclamante şi în neexecutarea de către reclamanta pârâtă a obligaţiilor, urmare a neplăţii sumei de 508.115.994 lei şi a refuzului de a primi cantităţile de zgură primite în gara Turda la 28 august 1999.
Ambele părţi au declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Reclamanta pârâtă, a solicitat schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul acordării taxelor TVA cerute prin precizările de acţiune, acordarea în întregime a daunelor morale pretinse şi reactualizarea sumelor până la 5 iunie 2000, respectiv 30 aprilie 2000 la care pârâta reclamantă a fost obligată.
Pârâta reclamantă în apelul său, a solicitat schimbareaîn întregime a sentinţei în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii reclamantei, admiterea acţiunii reconvenţionale aşa cum a fost formulată, rezilierea contractului, obligarea reclamantei pârâte la 3.536.260.641 lei penalităţi contractuale pentru nelivrarea în totalitate a cantităţilor de zgură contractate pentru lunile mai şi iunie 1999 până când a reziliat unilateral contractul şi obligarea reclamantei pârâte să suporte integral orice daune rezultate din staţionarea în staţia CFR Turda a celor 28 vagoane cu zgură pe care a refuzat să le mai primească, urmare a rezilierii convenţiei.
Prin Decizia nr.423/A pronunţată la data de 28 septembrie 2001 în dosarul nr.347/E/2000, Curtea de Apel Tg.Mureş, a admis apelurile ambelor părţi, împotriva sentinţei pronunţată de tribunal pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei pârâte şi a obligat pârâta reclamantă să plătească:
- 502.843.614 lei preţ pentru cantităţile de zgură prevăzute în facturile din 16 şi 25 august 1999.
-183.286.395 lri penalităţi contractuale de 0,15% pe zi calculate de la datele scadenţelor facturilor de mai sus, urmând a se calcula în continuare cu 754.265 lei pe zi, începând cu 1 mai 2000 şi până la plata efectivă.
- 210.901.644 lei daune interese, reprezentând dobânda medie anuală practicată de B.R.D. în raporturile cu reclamanta, calculate de la 1 septembrie 1999 la 30 aprilie 2000, urmând a se calcula în continuare până la plata efectivă.
- 565.167.000 lei penalităţi contractuale de imposibilitate a executării de către reclamantă a contractului, din culpa societăţii pârâte, calculate pe perioada 21 iulie 1999 – 31 decembrie 1999.
- 650.314.104 lei daune interese constând în dobânda B.R.D., urmare a culpei pârâtei care a pus-o pe reclamantă în imposibilitate să-şi execute contractul, daune calculate pe intervalul de timp 21 iulie 1999 – 31 decembrie 1999.
- 1.733.980.905 lei profit nerealizat de reclamantă urmare a imposibilităţii executării contractului până la 31 decembrie 1999, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească suma actualizată de la data efectivă a plăţii, calculată cu rata oficială a scontului, de 35% pe an, începând cu 1 ianuarie 2000.
- 59.302.000 lei daune, reprezentând majorări de întârziere, pentru neplata la termen a TVA la bugetul statului a sumei de 502.843.614 lei, sumă calculată până la 30 aprilie 2000 şi în continuare, a 272.031 lei pe zi până la achitarea sumei.
- 78.267.682 lei daune directe, reprezentând penalizările contractuale de întârziere în plată şi 5.341.060 lei taxe de timbru aferente, în total 83.608.742 lei sume la care reclamanta a fost obligată faţă de S.N.T.F.M. – C.F.R. Mureş.
- 500.000.000 lei daune morale.
- 58.193.346 lei cheltuieli de judecată poştale la fond.
Apelul pârâtei reclamante cu privire la modul de soluţionare a acţiunii reconvenţionale, a fost respins ca nefondat.
Cheltuielile de judecată în apel, ale ambelor părţi, pentru taxe de timbru şi onorarii expertiză, care nu s-au cerut şi nici justificat, au fost compensate.
Împotriva acestei decizii, ambele părţi au declarat recurs.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., reclamanta recurentă solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtei şi la penalităţi de întârziere în sumă de 8.528.343 lei pe zi, începând de la 1 ianuarie 2000, pentru suma de 1.733.980.905 lei profit nerealizat, obligarea pârâtei şi la plata dobânzilor de 9.875.417 lei pe zi începând de la aceeaşi dată, pentru acelaşi profit nerealizat, menţinerea obligării pârâtei la plata majorărilor datorate de reclamantă la bugetul de stat pentru întârzierea plăţilor, în sumă de 344.602.838 lei, calculate până la 31 august 1999, cu plata în continuare a sumei de 1.141.069 lei pe zi întârziere începând de la 1 septembrie 1999 până la repararea prejudiciului cauzat prin neplata facturilor, majorarea cuantumului daunelor morale la 1.000.000.000 lei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
La rândul său, recurenta pârâtă reclamantă, invocând dispoziţiileart. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., solicită în esenţă, modificarea deciziei instanţei de apel şi a sentinţei primei instanţe în sensul respingerii acţiunii principale şi admiterii cererii reconvenţionale.
În motivarea recursului reclamantei-pârâte, se susţine în esenţă că penalităţile şi dobânzile se cumulează cu îndeplinirea obligaţiilor contractuale sau obligaţia de dezdăunare, conform art. 1084 C. civ.
Prin neîndeplinirea obligaţiei de plată a facturilor la scadenţă, pârâta a pus-o pe reclamantă în imposibilitate de a beneficia de prevederile OG nr.68/1999 privind facilităţile fiscale pentru contribuabilii care-şi achită obligaţiile până la 31 august 1999.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, recurenta reclamantă apreciază că suma de 1.000.000.000 lei reţinută deinstanţă,trebuie plătită integral de pârâta reclamantă,fără a se implica şi S.C. S. S.A., care nu este parte în proces.
La rândul său, pârâta reclamantă, critică Decizia instanţei, în raport de fiecare dintre sumele acordate reclamantei, şi consideră că la primul punct, poate accepta plata facturilor din luna august, penalităţile de 0,15% pe zi, însă nu şi dobânda B.R.D. de 63% pe an cu motivarea că aceasta nu este dobânda de cont curent a acestei bănci.
Pentru sumele de la punctele 4 şi 5 din dispozitivul deciziei, respectiv 565.167.000 lei penalităţi contractuale pentru perioada 21 iulie 1999 – 31 decembrie 1999, şi 650.314.104 lei daune interese constând în dobânda B.R.D., pârâta recurentă, apreciază că nu poate fi obligată la plată, deoarece neexecutarea obligaţiilor se datorează pârâtei care nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală, livrând până la 23 septembrie 1999, când a promovat acţiunea pentru rezilierea contractului, cantităţi mai mici decât cele contractate.
Pentru profitul nerealizat de reclamantă ca urmare a imposibilităţii de executare a contractului, în condiţiile în care prevederile art.12 din contract definesc limitele răspunderii contractuale, prejudiciul nerealizat de reclamanta pârâtă, exced conţinutului contractului încălcând şi dispoziţiile art. 1085 C. civ.
Suma acordată de instanţă, şi-ar fi găsit justificarea numai în cazul răspunderii delictuale.
Cu privire la cererea sa pentru rezilierea contractului, pârâta reclamantă susţine că reclamanta pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a livra în trimestrul I al anului 1994 4.000 tone zgură, în trimestrul II 14.000 tone şi în trimestrul IV 8.000 tone.
Reclamanta a livrat numai 1.151,5 tone în trimestrul I, 4.449,6 tone în trimestrul II şi 8.153,2 tone în trimestrul III, deci numai 13.754,3 tone din totalul de 32.000 tone aferent primelor 3 trimestre, fără a fi făcut dovada că a fost tulburată în executarea obligaţiei. Potrivit art. 1021C. civ., în cadrul contractului sinalagmatic, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte obligaţia, creditorul este îndreptăţit să ceară executarea, ori rezilierea contractului, iar conform art. 44 C. com., în obligaţiile comerciale, termenul de graţie este interzis.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate de ambele părţi şi de probele administrate în cauză, se constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Instanţa de apel,pe baza actelor depuse de părţi şi a concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, a stabilit corect situaţia de fapt, apreciind că întârzierea în livrare, nu se datorează societăţii reclamante, ci pârâtei, care a acceptat ca pe trim.I/1999, livrările să se facă numai după 3 martie 1999, deoarece pârâta în lunile ianuarie şi februarie 1999, nu a produs, fiind în remont tehnic.
Tot pârâta, după schimbarea consiliului de administraţie, a încheiat contracte de aprovizionare cu zgură, cu alţi furnizori, ocolind pe reclamantă care în anii anteriori şi-a executat obligaţiile fără reproşuri.
Dealtfel, obligaţiile contractuale ale reclamantei, trebuiau executate până la sfârşitul anului 1999, contractul necuprinzând clauze de răspunderepentru neexecutarea în natură; iar prin actul din 20 iulie 1999, rezultă expres, că pârâta a refuzat executarea clauzelor contractuale.
Cu privire la pretenţiile care fac obiectul recursului societăţii reclamante, referitoare la penalităţile de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitelor, motivarea instanţei de apel în sensul că nu există o clauză de angajarea răspunderii pârâtei, după data de 31 decembrie 1999 este judicioasă, deoarece în contractul părţilor, nu s-a convenit nici o clauză de penalizare pentru neexecutarea în natură, până la data expirării acestuia, 31 decembrie 1999.
Tot în raport de situaţia de fapt dovedită în cauză, instanţa de apel a stabilit cuantumul daunelor morale care pot fi pretinse de reclamantă. Constatând că aceasta a fost înştiinţată de existenţa contractului dintre pârâtă şi S.C. S. S.A., pentru livrare de zgură începând de la 30 aprilie 1999, şi a fost înlăturată şi de la transportul pe calea ferată, instanţa a stabilit corect atât cuantumul daunelor morale cât şi responsabilitatea societăţii pârâte în producerea acestora.
Împrejurarea că S.C. S. S.A. nu este parte în cauză, nu este relevantă în stabilirea răspunderii societăţii pârâte şi nici a cuantumului dezdăunării – aşa încât, pentru considerentele arătate, recursul declarat de societatea reclamantă urmează să fie respins, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
În baza aceluiaşi text de lege, va fi respins şi recursul declarat de pârâta reclamantă, Curtea constatând că instanţa de apel a reţinut corect faptul că rezilierea unui contract sinalagmatic cu executare succesivă se pronunţă numai de o instanţă judecătorească, are efecte numai pentru viitor, cu menţinerea efectelor până la data rezilierii. Deşi pârâta reclamantă pretinde că a renunţat unilateral la contract la 20 iulie 1999, aşa cum s-a dovedit în cauză, ea a mai recepţionat de la reclamantă cantităţi de zgură livrate, până la 25 august 1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate dereclamanta pârâtă S.C. S.I.P. S.R.L. şi pârâta reclamantă S.C. C. S.A.împotriva deciziei nr.423/A din28 septembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 430/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 336/2001. Comercial → |
|---|
