ICCJ. Decizia nr. 430/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.430
Dosar nr.9290/2001
Şedinţa publică din4 februarie 2004
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr.4341/1999 S.C. T.T. S.A. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu S.C. O.I. S.R.L. să oblige pârâta la plata sumei de 628.827.706,47 sau la 39.842,09 dolari SUA reprezentând contravaloare a 386 baloţi ţesături bumbac la 14.405.933,25 lei sau 912,75 dolari SUA, reprezentând cheltuieli de reimprimare a ţesăturilor în vederea înlocuirii mărfii refuzate, la 56.457.696 lei reprezentând cheltuieli de recondiţionare a mărfii restituite, la 156.281.152,44 lei dobânzi cu cheltuieli de judecată.
La data de 1 septembrie 1999 pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a S.C. O. S.A. prin care solicită obligarea acesteia la plata despăgubirilor.
La data de13 octombrie 1999 reclamanta precizează cuantumul exact al sumelor solicitate arătând că S.C. O. S.A. le-a achitat la data de 9 septembrie 1999 suma de 148.143.304 lei reprezentând la data respectivă echivalentul la 5.771,48 dolari SUA.
La data de 3 mai 2000 reclamanta a depus la dosar o nouă cerere de precizarea acţiunii solicitând obligarea pârâtei şi chematei în garanţie, în solidar, la plata sumei de 108.527.534 lei echivalentul a 5.834 dolari SUA şi la plata dobânzilor comerciale pe perioada 9 septembrie 1999 – 9 februarie 2000 în sumă de 51.978.333 lei.
Tribunalul Bucureşti prin sentiţa civilă nr.2680 din 4 aprilie 2001, a admis acţiunea precizată şi cererea de chemare în garanţie.
Chemata în garanţie a fost obligată la plata sumei de 655.837.333 lei cu titlu de despăgubiri şi dobândă comercială pe perioada 18 ianuarie 1999 – 9 iulie 1999 şi 10 iulie 1999 – 14 octombrie 2000 fiind omologat raportul de expertiză efectuat de expert I.E.
Chemata în garanţie a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 30.774.725 lei către reclamantă şi la 1.461.634 lei către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut din actele dosarului şi expertiza mai sus menţionată că în baza unui contract reclamanta a predat pârâtei marfă în valoare de 39.842,09 dolari pentru a fi transportată în Italia. Maşinaceatransportatmarfas-arăsturnat într-un pârâu, bunurile transportate au suferit degradări a căror contravaloare a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză. În baza contractului de asigurare a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr.1284 din 2 octombrie 2001 a respins ca nefondat apelul formulat de chemata în garanţie împotriva sentinţei mai sus menţionate dispunând îndreptarea erorii din încheierea de la 26 iunie 2001 în sensul că apelanta a solicitat încuviinţarea probei cu expertiză tehnică instanţa respingând cererea.
S.C. O. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispoziţiile art. 312 alin. (3) pct. 8, 9 şi 10 din art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
În conformitate cu prevederile condiţiilor de asigurare au stabilit cuantumul efectiv al prejudiciului produs în urma intervenirii evenimentului asigurat la suma de 175.431.235 lei din care au achitat 87,83% deoarece asiguratul nu a plătit integral rata a II-a a primei de asigurare care era scadentă la data de 8 octombrie 1998, cazul producându-se la 21 decembrie 1998.
Prin neplata în întregime a ratei scadente asigurătorul a încălcat prevederile art.10.5 din Condiţiile de asigurare unde se precizează „să achite obligaţiile de plată a primei de asigurare în cuantumul şi la datele scadente stabilie în contract".
Greşit au reţinut instanţele că la data producerii evenimentului asigurat efectele poliţei de asigurare nu erau suspendate.
Decizia pronunţată este lipsită de temei legal, deşi se reţine că au achitat suma de 148.143.504 lei la data de 9 iulie 1999 expertul a procedat la transformarea în dolari SUA la data de 14 octombrie 2000 a întregii sume considerată ca datorată.
Dobânda a fost calculată raportată la cea practicată de bănci deşi în ianuarie 2000 a intrat în vigoare OG nr.9/2000.
Deşi au solicitat efectuarea unei expertize tehnice a cărei necesitate a reieşit din dezbateri proba le-a fost respinsă.
Recursul a fost respins pentru următoarele motive:
Rezultă din actele dosarului că la data de 21 decembrie 1998, autovehiculul pârâtei ce transporta mărfuri aparţinând reclamantului a fost antrenat într-un accident rutier în urma căruia parte din marfă a fost deteriorată, iar alta furată.
Prin expertiza efectuată, avută în vedere de instanţă, cu privire la care nu s-a pretind că a ignorat sau încălcat dispoziţii legale aplicabile în cauză, s-a stabilit ţinând seama de dispoziţiile art.17 şi 23 cuprinse în convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) că prejudiciul suferit de reclamantă se ridică la suma de 803.980.937 lei din care s-a dedus ceea ce s-a achitat, paritatea leu/dolar fiind făcută în raport de dispoziţiile art.23 pct.1 din CMR.
Instanţa nu putea să aibă în vedere astfel cum susţine recurenta expertiza extrajudiciară ce a stabilit un alt cuantum al prejudiciului fără a avea toate datele necesare.
Apărarea recurentei în sensul că trebuia să achite doar 87,83% din cuantumul despăgubirilor deoarece asiguratul nu achitase în întregime cea de a doua rată a primei de asigurare şi deci poliţa de asigurare îşi suspendase efectele nu putea fi primită deoarece:
Din actele dosarelor, inclusiv reţinerile expertizei rezultă că la data de 20 septembrie 1998 cu adresa nr.330 pârâta a solicitat aprobarea eşalonării plăţii ratei a 2-a din prima de asigurare, iar, recurenta a eliberat anticipat cartea verde şi asigurarea CMA, ceea ce echivalează cu o acceptare chiar dacă ulterior la data de 16 octombrie 1998 S.C. O. S.A.comunică asiguratei suspendarea poliţei până la plata integrală a celei de a 2-a rate. De reţinut că apoi s-a convenit prelungirea perioadei de asigurare cu cea de suspendare şi decalarea corespunzătoare a plăţii ultimelor rate.
Şi critica privind modul de calcul al dobânzilor este nefondată. Până la apariţia OG 9/2000 calculul s-a făcut avându-se în vedere dobânda pentru depozitele la vedere, ţinând seama de faptul că reclamanta disponibilităţile băneşti le avea într-un astfel de cont şi de sumele ce le-ar fi încasat pentru o atare depunere sume de care a fost privată. După apariţia OG 9/2000 dobânda a fost calculată, astfel cum rezultă din actul aflat la dosar fond, conform dispoziţiilor acestui act normativ.
Pentru motivele arătate s-a respins ca nefondat recursul, Decizia pronunţată în cauză fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chemata în garanţie S.C. O. S.A. împotriva deciziei nr.1284 din 2 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 454/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 423/2001. Comercial → |
|---|
