CSJ. Decizia nr. 433/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 433Dosar nr. 7263/2001
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 aprilie 2000 reclamanta R.A. T. Braşov a chemat în judecată A.P. J.A din Braşov pentru a fi obligată la plata sumei de 11.793.645 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate, plus 4.233.726 lei majorări de 0,2%, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, în baza contractului încheiat cu pârâta a livrat energie termică pentru încălzire şi apă caldă menajeră şi a emis facturile enumerate în anexa la cerere, dar asociaţia de proprietari nu a plătit suma datorată nici după notificarea din 17 martie 2000.
Prin sentinţa civilă nr. 1308 din 2 noiembrie 2000 Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a asociaţiei şi excepţia prescripţiei la acţiune.
Totodată a admis acţiunea R.A. T. Braşov, astfel cum a fost precizată, iar pârâta A.P. J.A Braşov a fost obligată la plata sumelor de 1.994.345 lei cu titlu de contravaloare energie termică, plus 4.365.825 lei majorări de întârziere şi 1.357.190 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel asociaţia pârâtă iar prin Decizia nr. 227 din 16 mai 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrative, a fost admis apelul şi a schimbat sentinţa tribunalului în sensul că pârâta a fost obligată să plătească suma de 1.194.345 lei contravaloare energie termică plus 149.404 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, intimata reclamantă a fost obligată să plătească pârâtei suma de 1.444.133 lei cheltuieli de judecată parţiale.
Cu actul înregistrat la 3 iulie 2001 pârâta A.P. J.A Braşov a formulat recurs împotriva acestei decizii, susţinând următoarele:
- instanţa n-a stabilit obiectul litigiului, pronunţând o hotărâre netemeinică conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
- instanţa de apel a acordat reclamantei o sumă mai mare decât cea solicitată prin precizarea de acţiune;
- asociaţia –pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă-nulitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;
- răspunderea contractuală a pârâtei a fost greşit angajată întrucât neplata preţului nu s-a datorat culpei asociaţiei.
- hotărârea instanţei de apel este nelegală, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât reclamanta are posibilitatea de a încasa de două ori preţul energiei termice furnizate ;
- în final, pârâta a criticat Decizia şi sub aspectul soluţionării capătului de cerere referitor la cheltuieli de judecată.
Recursul pârâtei este nefondat.
Astfel, prima critică vizează împrejurarea că instanţele nu au stabilit corect obiectul litigiului, dar această critică va fi respinsă deoarece, din actele dosarului rezultă că acestea au analizat modul în care a fost executat contractul de furnizare a energiei termice cu toate plăţile făcute în timpul soluţionării litigiului.
Cât priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a solicitat prin precizarea acţiunii din 7 mai 2001, nici aceasta nu se verifică întrucât, din actul aflat la dosarul curţii de apel rezultă că reclamanta a pretins în final suma de 5.049.500 lei contravaloare facturi şi penalităţi , fiindu-i acordată numai suma de 1.194.345 lei contravaloare energie termică.
Prin cel de al treilea motiv de recurs s-a susţinut că instanţa de apel a respins greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a asociaţiei de proprietari, dar nici din acest punct de vedere nu poate fi primit recursul pârâtei, deoarece, curtea de apel a reţinut în mod justificat că asociaţia de proprietari a preluat drepturile şi obligaţiile beneficiarei de energie termică din contractul iniţial (prin actul nr. 913 din 19 august 1991) situaţie în care datorează preţul prestaţiilor.
Recurenta a mai arătat că în mod eronat a fost angajată răspunderea sa contractuală, atâta timp cât neplata preţului nu s-a făcut din culpa sa dar, această susţinere a fost avută în vedere la soluţionarea apelului, atunci când asociaţia de proprietari a fost exonerată de plata majorărilor de întârziere.
Pârâta recurentă a susţinut că hotărârea criticată este nelegală deoarece nu s-a ţinut seama de împrejurarea că furnizoarea poate încasa preţul prestaţiilor atât de la asociaţia de proprietari cât şi de la persoanele care alcătuiesc această asociaţie, dar, un asemenea mod de plată nu poate fi reproşat creditoarei obligaţiei, deoarece încasarea de la proprietari şi remiterea preţului către reclamantă face parte din obligaţiile asociaţiei - ca persoană juridică şi ca parte în contractul de furnizare.
În fine, nici critica legată de modul de calcul al cheltuielilor de judecată nu se justifică, acestea fiind calculate şi acordate proporţional cu sumele ce formează capătul principal de acţiune, conform art. 274 C. proc. civ.
Prin toate aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.P.J.A. Braşov împotriva deciziei nr. 227/Ap din 16 mai 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 435/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 429/2001. Comercial → |
|---|
