ICCJ. Decizia nr. 456/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.456
Dosar nr.8647/2001
Şedinţa publică din 5 februarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu reclamanţii C.V., C.R., L.A. şi A.L. au chemat în judecată pe pârâta S.C. R. S.R.L, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa aceasta să fie obligată să le plătească 96.002.242 lei reprezentând contravaloare lipsă folosinţă (denumite în acţiune folos de tras) pentru cota de ½ dintr-un spaţiu deţinut de pârâtă în „Piaţa Mică" din Sibiu pentru perioada 1 mai 1997 – 1 ianuarie 2000 precum şi obligarea pârâtei ca de la această dată, să încheie cu reclamanţii contract de închiriere.
Pretenţiile formulate în acţiune au fost fundamentate pe starea de indiviziune în calitate de coproprietari cu statul român pe întregul imobil relamanţii ½ statul ½. Cu toate acesteapârâta a continuat să folosească spaţiul de la parterul imobilului ca spaţiu comercial fără consimţământul reclamanţilor coproprietari coindivizori, privându-i astfel de folosul cuvenit în această calitate.
Prin sentinţa nr.12/2000 Tribunalul Sibiu a respins acţiunea cu motivarea că, reclamanţii în calitate de coproprietari coindivizori cu statul nu pot promova acţiune în pretenţii cel multpot ataca actul de închiriere. Pe de altă parte instanţa a concluzionat că aşa cum este exploatatspaţiul la data soluţionării cauzei fiecare coproprietar beneficiază de ½ din imobil.
Apelul declarat de reclamanţi pentru greşita soluţionare a cauzei şi refuzul instanţei de a administra probele solicitate (expertiza şi înscrisuri) aflate în posesia S.C. U. Sibiu a fost respins prin Decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr. 516 din 15 iunie 2001 pronunţată în dosarul 1720/2001.
Respingerea apelului s-a făcut fără examinarea motivului privind neadministrarea tuturor probelor solicitate de reclamanţi iar în ce priveşte situaţia de fapt s-a motivat că în fapt coproprietarii coindivizori cu statul au acceptat tacit exploatarea imobilului în felul existent la data promovării acţiunii.
Împotriva deciziei reclamanţii au declarat recurs invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că, în mod greşit, ambele instanţe au pronunţat soluţii fără administrarea probelor necesare (în special expertiză).
Pe de altă parte că în lipsa unor probe pertinente şi concludente instanţele au pronunţat soluţiicare înfrâng dispoziţiile legii în materie.
Criticile sunt întemeiate şi recursul se va admite pentru considerentele ce urmează:
Atâta timp cât reclamanţii şi-au motivat pretenţiilepe calitatea de coproprietari coindivizori cu statul asupra întregului imobil (în litigiu) este greşită şi nefundamentată concluzia instanţelor că reclamanţii au acceptat o partajare a exploatării imobilului nici o probă nejustificat o astfel de concluzie iar dovada este promovarea prezentei acţiuni de către reclamanţi.
Dacă această calitate (de coproprietari coindivizori a reclamanţilor) nu este contestată în cauză şi impune administrarea probelor cu înscrisuri şi expertiză (solicitate la fond şi respinse nejustificat) pentru determinarea cotelor părţi (ideale) cuvenite fiecărui coproprietar şi apoi în funcţie de durata de timp pe care fiecare şi-a păstrat această calitate efectuarea calculului sumelor de care a fost lipsit. Acest lucru se va face şi prin punerea la dispoziţie expertului a înscrisurilor aflate în posesia S.C. U. în calitate de administrator în numele statului).
Numai după completarea probelor instanţa se va pronunţa din nou pe fondul cauzei acţiunea în daune fiind justificată pe temeiul art. 480 şi urm. C. civ.
Faţă de considerentele ce preced, soluţiile pronunţate în cauză sunt nelegale şi netemeinice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat dereclamanţii C.V., C.R., L.A. şi A.L. împotriva deciziei nr.516/A din15 iunie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 5 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 462/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 454/2001. Comercial → |
|---|
