CSJ. Decizia nr. 463/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 463Dosar nr. 1026/2001
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
Asupra recursurilor de faţă constată;
Prin sentinţa civilă nr. 287/LC din 19 iunie 2000, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, a fost respinsă contestaţia la executare aşa cum a fost precizată, formulată de debitoarea S.C. F. S.A. Negreşti Oaş în contradictoriu cu intimaţii S.C. A.I.P.C. S.R.L. Bucureşti şi S.C. T.E. S.A. Bucureşti privind suspendarea executării şi nulitatea procesului verbal de licitaţie din 19 mai 2000 în cadrul executării silite în dosarul execuţional nr. 60/1999 a Tribunalului Satu Mare fiind respinsă cererea de intervenţie formulată de B.C.R., sucursala Negreşti Oaş, în contradictoriu cu debitoarea şi intimaţii de mai sus.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că debitorul a cunoscut încă de la data întocmirii formelor de publicitate şi vânzare, nefiind vătămat în vreun fel.
Cât priveşte cererea de intervenţie nici aceasta nu a fost vătămată reprezenta sa fiind prezentă la licitaţie.
Sentinţa a fost menţinută de curtea de apel care a respins ca nefondate apelurile declarate de S.C.F. S.A. Negreşti Oaş şi B.C.R., sucursala Negreşti Oaş. Împotriva deciziei nr. 551/C/ din 23 noiembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs S.C.F. S.A. Negreşti Oaş, precum şi B.C.R., sucursala Negreşti Oaş.
S.C.F. S.A. a criticat Decizia, precum şi sentinţa 287 din 19 iunie 2000 pronunţată de Tribunalul Satu Mare pentru faptul că nu au verificat neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 437 C. proc. civ., precum şi reaua credinţă a creditorului în înţelegerea acestuia cu adjudecătorul.
Examinând legalitatea hotărârilor recurate, se constată că recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. (2) din OG nr. 32 modificată prin OG nr. 123/1997 în sensul de a timbra recursul cu suma de 750.000 lei taxă timbru şi 1.500 lei timbru judiciar deşi ea a fost citată cu această menţiune a timbrat doar cu 1.500 lei timbru, situaţie faţă de care în conformitate cu alin. (3) al art. 20 din Legea nr. 146/1997 s-a respins ca insuficient timbrat recursul.
Cu privire la recursul declarat de B.C.R.:
Recurenta critică sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică întrucât instanţele au încălcat art. 295 C. proc. civ. întrucât nu s-au pronunţat pe probele efectuate în apel, în raport de înscrisurile depuse.
Se mai susţine că în cauză au fost încălcate şi dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. deoarece contractul de credit şi contractul de garanţie mobiliară autentificate constituie titluri executorii şi aveau dreptul să se opună la distribuirea preţului şi chiar să obţină o parte din acesta.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor recurate, în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă.
Prin contractul de împrumut nr. 445/1996, B.C.R. a acordat debitoarei S.C.F. S.A. un credit de 1.315.189 USD pentru garantarea comună a încheiat contractul de garanţie mobiliară nr. 6419 din 28 octombrie 1999 autentificat sub nr. 4717/1996 prin care au fost gajate în favoarea băncii cu încheierea nr. 861 din 29 octombrie 1996 şi utilajele achiziţionate din credit printre care şi un vrac de uscătoare conform declaraţiei vamale de import nr. 3976 din 28 octombrie 1996 şi a facturii externe nr. 521/1996 valoare acestuia fiind precizată în contractul de garanţie fiind de 1.045.000.000 lei.
Din procesul verbal de licitaţie din 19 mai 2000, rezultă că reprezentanta băncii comerciale a făcut obiecţiuni cu privire la cuptorul de uscat cherestea depunând şi contractul de garanţie mobiliară autentificat sub nr. 4717 din 28 octombrie 1996 cu titlu de garanţie, pentru creditul acordat prin contractul de împrumut nr. 445/1996. De asemeni a prezentat şi contractul de vânzare – cumpărare cu nr. 105/1996, a trei bucăţi de camere de uscare, încheiat cu F. S.A. şi firma N. Italia pentru care s-a acordat creditul, însă cu încălcarea dispoziţiilor legale executorul judecătoresc a continuat licitaţia şi a adjudecat cuptorul de uscat cherestea gajat în favoarea B.C.R. adjudecătoarei S.C. T.E. S.A. Bucureşti. Examinând somaţiile întocmite se constată că procesul verbal de licitaţie încheiat este lovit de nulitate, întrucât în nici o somaţie nu s-a prevăzut preţul de la care începe licitaţia, aşa cum prevăd dispoziţiile imperative ale art. 439 C. proc. civ.
Astfel fiind, conform art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. recursul a fost admis a fost modificată Decizia recurată, în parte cu privire la apelul declarat de către B.C.R. S.A., sucursala Negreşti Oaş, declarat împotriva sentinţei de fond. S-a admis în parte cererea de intervenţie şi s-a anulat procesul verbal de licitaţie din 19 mai 2000.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei şi ale sentinţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de contestatoarea S.C.F. S.A. Negreşti Oaş, împotriva deciziei nr. 551 din 23 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Oradea, ca insuficient timbrat.
Admite recursul declarat de contestatoarea B.C.R. S.A., sucursala Negreşti Oaş, împotriva aceleiaşi decizii, modifică în parte Decizia atacată cu privire la apelul declarat de B.C.R. S.A., sucursala Negreşti Oaş, admite apelul B.C.R. S.A., sucursala Negreşti Oaş, declarat împotriva sentinţei de fond. Admite în parte cererea de intervenţie şi anulează Procesul – Verbal de licitaţie din 19 mai 2000.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei pronunţate în apel şi ale sentinţei instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 466/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 462/2001. Comercial → |
|---|
